Lumea unui licean nebun

Fug departe chiar dacă nu e o soluţie.

Suntem plasme stricate fără nicio rezoluţie.

Mintea-mi joacă feste şi-mi dă de veste că sentimentele n-o să mă lase să trec peste

Ce chestie.

joi, 29 noiembrie 2012

Întoarcere

   Yael Naim - New Soul

   Fie pauză, fie repaus. O iau cum vreţi voi.

   Am fost lipsită de i-net pentru o vreme, dar am revenit. Şi sper că în forţă, având în vedere că mai e puţin până la sărbători şi am lipsit cam mult de la uşoarele mele escapade-n scris. Tot ce am scris e scris în rânduri gri pe fond alb cu liniuţe, totul îmbrăţişat de o copertă.

   Simt că vin sărbătorile. Şi simt cum simţeam de mic copil: prin reclame de Crăciun şi oferte "cu căciuliţe" în vitrine. Mirosul de ger pe care-l simt în fiecare seară şi-n fiecare marţi dimineaţă. Haine ceva mai groase şi căciuliţe amuzante cu panda, iepuraşi sau doar cu simplii  ciucurei atârnaţi. Agitaţia aceea superbă de dinainte ce nu se poate exprima în simple cuvinte. Se simt prin cuvinte necunoscute.

   Tot ce contează acum este fericirea. Oferă cât mai multă şi nu te gândi la ce vei primi în schimb. Îmbrăţişează şi oferă căldură în zile friguroase. Ghemuieşte-te în acel colţ, căci e frig şi vrei să stai afară cât mai mult. 

   Stay tunned. (:



vineri, 16 noiembrie 2012

Shit to do. Or not.


      Long time, no see, High Ink.

   Mi-a fost dor de locul ăsta şi de ceilalţi vecini de blog şi de imaginile creative ale imaginaţiei lor. Am rămas fără net şi.. mda. A trebuit să renunţ la micul meu Ink pentru o vreme. Sper să nu fie prea lungă.
   Mă voi refugia în vechiul caiet verde şi voi intra aici din când în când (probabil când voi mai prinde free wireless de la vecinu’). Anyways, mă pot concentra pe şcoală şi pe desene mai mult acum că numai am ceva ce mă poate distrage (cât de geek a sunat asta..). 

   Şi mă pot plictisi în voie.  -_-

   Aveţi grijă de voi, cernelişti.
   
   Stay tunned.




sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Amintiri

   Christina Grimmie - Back to December (Cover)

   Stau câteodată şi mă uit la poze şi mă întreb "chiar aşa de tâmpiţi suntem..?". După tot ce am făcut împreună, toate prostiile pe care le-am putut face, toate problemele prin care am trecut, iar acum.. Uitare. Ignoranţă.

   Şi tot ce mi-am putut dori era să vă iau pe fiecare în braţe şi să vă zic un călduros "rămas bun". Dar m-am despărţit de mulţi ca un câine. Cum aţi făcut şi voi. Am plecat. Aţi plecat. Şi tot ce am putut zice a fost "pa". Şi usor v-am făcut cu mâna. Mergeam şi nici nu mă uitam în urmă. Căram bagajul ăla greu pe care mi l-aţi făcut voi, ca după patru luni să ajung să-l deschid. Şi să văd că mi-aţi pregătit ceva frumos.

   Căci nu văd părţile rele. Nu vreau să le vad. Că-s laturi ale anteriorului. Iar anteriorul vreau să-l fac perfect. Neridat.

   Şi de neuitat.

   Vă iubesc.
    Chiar dacă nu vă pasă atât de mult.

   Stay tunned.

vineri, 2 noiembrie 2012

Oameni si neoameni #1

Robbie Williams - Feel

    Grosolan in multe feluri. Un zambet fals prin care usor ii vezi dintii strambi si ingalbeniti. Galbeni de marlanie si gudron. Strambi.. din neglijenta. Par scurt si negru. Negru pur, ca si barba taioasa ce rasare din fata sa rotunda. Cu buze subtiri si cu colturile gurii impanzind intreaga fata cand zambeste. Zambet fals. Si c-un nas lung cu nari late. Ochii ascunsi sub pungi albicioase de oboseala. Arunca numa' priviri ganditoare. Ca se preface. Si vorbeste cu glasul sau de barbat. Nu se uita in ochii tai cand vorbeste cu tine. N-are suficient curaj. Stie ca e vinovat in fata ta si nu poate.

   La cei o suta saptezeci de centimetri, acest barbat nu poate raspandi decat scarba. Scarba in tot ce vezi. Haine scumpe, dar zdrentuite. Si le poarta ca si cum ar fi un domn. Isi conduce masina ca un domn. Isi fumeaza trabucurile ca un domn. Miroase ca un domn. Un domn ce-si paraseste tot pentru mare. Sta luni intregi pe mare. Uita de sotie si de copii. Nu stie decat ca banii conteaza si nimic altceva. Si-a renegat fiul, iar acum incearca sa-si renege si fiica. Habar n-are de nimeni si nimic.
   Sfideaza pe toata lumea cu banii sai si se crede inteligent. Nu. Prin asta iti arati dragostea pentru prostie. Pentru uman. Defapt.. nu. Umanul este dragostea de frumos. Uman e dragostea pentru oameni. Uman poate doar in sensul ca e decazut si limitat doar la valuta si la functia pe care o are. Se crede important doar fiindca are "valoare". 
   Un barbat trecut de cincizeci de ani. Asta este. Un muritor de rand care n-a apreciat "nimicurile" vietii: copii, dragostea, familia. 

   Stau undeva pe margine si rad. Obisnuiam sa stiu acest om. E neschimbat de ani de zile. Raman putin.. surprinsa. 
   Minte umana.. Oare de atat esti in stare?