Lumea unui licean nebun

Fug departe chiar dacă nu e o soluţie.

Suntem plasme stricate fără nicio rezoluţie.

Mintea-mi joacă feste şi-mi dă de veste că sentimentele n-o să mă lase să trec peste

Ce chestie.

Se afișează postările cu eticheta concert. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta concert. Afișați toate postările

sâmbătă, 5 noiembrie 2016

Omagiu pentru trei


   Grimus - In A Glimpse

   Te-am narat prin vise si am auzit povesti despre tine din amintiri. Te-am vazut, fara sa fi fost in fata umililor mei ochi. Erai in spatele urechii mele in ziua lui trei, luna asta, desi n-ar mai fi trebuit. 

   Bateam ritmul cu piciorul la concertul Grimus de la expozitia din fosta sinagoga, animata de rosu si pasiune, stil si anvergura. Era o avangarda in tot ceea ce cuprindea acea clipa, total paralela cu existenta ta in acest timp, comun cu al meu. Erai un vifor de praf care mi-a intrat in ochi mai pe dimineata, zi in care aveam cursuri si tot zi in care am facut curat. Parca era mitul acela cu spalatul obsesiv pe maini, semnificand faptul ca vrei sa-ti uiti trecutul si sa treci cu mainile curate dupa ceva acte marsave din trecutul tau.

   Toata atmosfera avea aroma de tutun fin, cocktail-uri si bere rafinata, oferite la evenimentul bucurestean din Cluj. Un ambient extraordinar. O brasoveanca si o alta constanteanca, amandoua dand, macar cu un fir de piele, pe muzica, frenetic. O aventura nocturna spre mai mult dinamism, atasament prietenesc vizibil, incurcaturi de picioare si priviri pierdute, intre muzici si luminite. O stare latenta de "vreau acasa", dar si asta nesigura.

   Ce-am urat mai mult si mai mult a fost faptul ca mi-am reamintit, la ora la care, acum un an in ziua lui trei, imi voiam ducerea pe campii si venele de la-ncheietura sa le var pe dupa gat, fiind intr-un refugiu artistic care ma proteja de toate relele trecutului si prezentului, anul acesta.

   Sunt momente in care vreau sa iti vorbesc, dar mai bine fumez un pachet de tigari in doua ore, in frig, sa raman fara voce, cu privirea moarta intr-un punct si sa mori o data cu glasul meu si tu. 

   Nu ca n-ai fi ucis, mai mult sau mai putin, ceea ce iubeam cel mai mult la mine: placerea de a iubi neconditionat si de a fi eu, in acea betie. Iar pentru asta, iti multumesc: te pot inmormanta, dincolo de trecutul meu, cat sa nu-mi mai aduc aminte de tine.




(Sursa imagine: Faber Franco - check him out)

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Praf cu 'p' mare.

   Ed Sheeran - Drunk

   O seara friguroasa de octombrie. Scari. Lume. Costume. Rochii. Pantaloni mulati. Luminite mov. Canapele comfortabile. Perne de culoare electrizanta. Un rosu aprins. Un rosu pontentator de erotic. De erotic si tot ce tine de acesta.

   O atmosfera plina de fum. Al meu si al lor. Mai mult al lor, caci ale lor au fost tigarile. O lume pierduta printre sticle de Jack D's si doze de Burn. Fete dubioase si pocnet de brichete. Baieti dubiosi, dar frumosi prezentati. La ambalaj, vorbesc. 

   Cu aer imbacsit si lume ce vrea sa te imbratiseze. Sau sa te conduca "sus". Sau sa te sarute.. Tot felul de persoane, euforice si nu prea. Si erau colegi frumosi imbracati si persoane foarte frumoase. Machiate si coafate. Frumos gatite. Si gata sa-l vada pe Maxi care oricum n-avea sa apara prea curand.

   O colega mai retrasa, speriata. De oamenii care scot fumu' pe nas ca dragonii. De mine, ca-s un dragon. Unu' proscris de ea si de altii. Un suflet pur cu altul putin orbit. Contrastul intre cele doua mari nonculori. Parca-mi vedeam mica 'eu', cand si mie mi-era frica de oricine si orice. Si ma ingrozea ce vedeam. Dar a plecat si ne-a lasat. Si am lasat spectacolul de perturbare sa continue.

   Cu presiunea ca dom' director e pe undeva si ca diriga va sari sa-ti ia paharu' cu lichid. De orice fel. Si sa te ia la intrebari. Ca mama suna si n-auzi telefonul. Ca e in geanta. Ca geanta e la un etaj superior. Ca tu n-ai grija de ea. Ca-i luata din banii lu' tati care-i plecat de ceva timp. Si ca era si o suma frumusica in ea. 

   Coleg de-al meu a baut. Eu am baut. Colega draga, ai baut si tu. Dar parca nici chiar ca el. Baiatu' c-un 'p' mare a picat. Nu putea. Si l-au luat. Desi eu si ea i-am zis 'nu', el o tinea pe-a lui. Desi paharul se perinda dintr-un colt in celalaltu', el tot vroia sa fie ingurgitat. Si nu de oricine. Ci de 'p' mare. Care acum e in coma. Dupa patru sau cinci ispite nediluate.

   Iar la trei cu a.m. dupa, a aparut si Maximilian. Mai multa agitatie si mai multa ameteala. Relatii de cateva minute si sarutari intre persoane de acelasi sex. Rasete si depresii. Genti pierdute. Pieteni nebuni. Si vorbe-n dodii aruncate la betie.

   Caci si eu m-am imbatat. Am ras. Am imbratisat. Am dansat. Am sarutat. Am uitat.
   Si am plecat.

   Stay tunned.



sâmbătă, 1 septembrie 2012

Goodbye summer

   The Black Keys - Gold On The Ceiling

   Asta a fost. A trecut si vara.. Bun venit septembrie!

   A trecut si 31 august cu aroma de Fanta si acorduri de muzica rock. Red Hot Chili Peppers. Arena Nationala. Bucare'. Frig. Cam asa pot descrie seara aceasta.

   Pot doar sa sper la lucrurile ce ni le va rezerva toamna. Ne-a pregatit ceva special? Este ea asa de darnica cu noi, cum a fost vara? Hell yes, it is. Vor veni ploile; vor aparea castanele; se vor scurge frunze din copaci si iar voi iesi ca lupul la vanat poze. Peisaje inedite ale unor strazi laturalnice ale Constantei. Si nu numai. Copii veseli vor intra in clasele primare. Preadolescentii vor intra in clasele generale, iar adolescentii la liceu. Studentii la facultate, iar absolventii la master. Absolventii de master se vor indrepta spre ceva ce nu-mi doresc sa mi se intample prea devreme: maturitatea.

   Ce ma asteapta pe mine?

   Un liceu cu profil artistic. Ceva ce mi-am dorit din clasa a V-a, dar parintii nu-mi impartaseau dorinta. In exact 9 zile va incepe acea viata de licean. Simt o multitudine de sentimente: de la frica de necunoscut, pana la nelinistea de a fi odata eleva de liceu. Clasa a IX-a B. Asta va fi scris pe tablita de deasupra usii clasei mele. Clasa de grafica. Clasa pe care nici n-o cunosc. Colegii pe care nu ii stiu. Banca in care voi sta si colegul/colega de banca. Diriginta sau dirigintele pe care o/il voi vedea pentru prima oara in viata. Un pas pe care nu l-am asteptat, dar care s-a intamplat mai repede decat am crezut.

   Ce va asteapta pe voi, cernelistilor?

   Multe posturi. Multe si marunte. Si cred ca mai dramatice decat cele prezente. Doar e liceu, nu? Se poate intampla ooorrriiiceeeee. <3

   Cate lucruri am de spus si cat de scurt e timpul pe care il am.. Am avut aceasta experienta unica de a-i vedea live pe idolii mei in materie de muzica. Sa tip pana am ajuns sa sug Faringosept. Sa rad, amintindu-mi de prostiile ce le-am facut in clasa a VIII-a, sa zambesc ca am norocul sa locuiesc la doua strazi de mare si sa plang ca vara a trecut. Prietena mea cea mai buna a disparut, iar prietenii falsi vin ca fluxul. Pun o masca si merg mai departe.

   Si stau pe balcon cu notebook-ul in brate, uitandu-ma la privelistea ce imi este oferita de la etajul sase al unui bloc din capitala. Oftez si scriu, ciufulindu-mi parul, ca deobicei. Incerc sa vad acea 'luna albastra', dar tot ce vad e un cer inchis. 

   Vazusem la tv ca aceasta 'luna albastra' te face mai agitat. Oare de aceea sunt asa de agitata? Oare virusul 'Vara nu dorm' inca este valabil? Nu cred ca vara se delimiteaza in doar trei luni, printre care sunt nascuta si eu. Vara tine cat vrei tu sa tina. Oare am dreptate? God, tell me I have. :c



Si cred ca nu sunt singura.. :)