Lumea unui licean nebun

Fug departe chiar dacă nu e o soluţie.

Suntem plasme stricate fără nicio rezoluţie.

Mintea-mi joacă feste şi-mi dă de veste că sentimentele n-o să mă lase să trec peste

Ce chestie.

Se afișează postările cu eticheta yoy. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta yoy. Afișați toate postările

joi, 18 octombrie 2012

Wow.

   Maroon 5 - This Love

   Am ajuns sa zic dupa ceva vreme 'wow'. Si nu ca as fi reusit sa sar o poarta de aproape doi metri sau ca am reusit sa umblu cum trebuie cu un sevalet. 

   Este cam prima data cand n-am mai intrat deloc pe notebook/PC intr-o saptamana si deja e joi, so.. Pot zice ca-s o persoana destul de ocupata :( Ma seaca tot programul asta de la 12 pana la 7 seara, plus ca avem si teme, eseuri si desene de facut.

   Ceva ce mi-a facut ziua a fost numarul imens de vizualizari ale lui High Ink, din august pana acum. Si.. wow. Deci, wow. Nici nu m-as fi gandit sa fie atatea. Poate credeti ca-s nebuna, dar acesta este my very first blog si cred ca cea mai draga "chestie" a mea unde mai pot fi si eu insine, iar cineva chiar mai trece si pe aici, din cand in cand.

   In legatura cu "Jurnal de one week".. A cam picat planul. Si a cam picat dupa o zi de cand am mentionat despre el. Si cand am vrut sa ma pun pe "tac-tac-tac" la tastatura, m-am blocat. Si, vreau sa zic, aveam atat de multe de zis, dar parca mi se blocase mintea. Si parca vroiam sa desenez ceva pentru ora de grafica. Imi doresc din tot sufletul o bursa la un colegiu sau o facultate de arte dinafara sau macar cateva diplome la concursuri si expozitii. M-ar ajuta si alea.

   Am multe-n minte, dar niciodata nu am timp sau chef sa fac exact tot ce-mi propun. 
   Si cand chiar vreau sa scriu ceva, parca imi vine s-o mai las.. mai motai la teveu', mai joc o runda de basket pe PSP, mai caut modele de manichiura pe net. Chestii de tot felul :D

   Si ca o ultima chestie pe ziua de azi.. Maine am balul bobocilor :3
   I can't wait..

   Si parca tot sentimentul ala il am ca inainte de banchet: frica de nou. Si nu ca n-as mai fi iesit asa seara prin cafenele si alte alea, dar de data asta e bal.. deeh.

   Rochia nu se va atinge de mine nici de aceasta data.

   Pupic pe botic
   De la High Ink.
  (Mai pe pitiponceste.. asa :D)


joi, 13 septembrie 2012

De-ale lu' Madam Réalité #1

   Red Hot Chili Peppers - Meet Me At The Corner

   In sfarsit am inteles un lucru important: o persoana.. o singura persoana iti poate schimba intregul Univers. Printr-un simplu lucru, vorba sau gest. Nimic nu trece neluat in seama.
   Tin cont de toate acestea si imi dau seama ca tot o singura persoana mi-a construit universul si tot aceasta mi l-a distrus. Dar, de asemenea, dupa ce imperiul "meu" inchipuit s-a naruit, mi-am construit unul propriu. Si imi dau seama ca multe persoane sunt in universul meu. Al meu si doar al meu. Si imi dau seama ca viata lor n-ar fi fost cea care este fara mine. Viata mea ar fi fost nimic fara ei.
   Asadar. Ma gandesc ca daca ai bani si averi imensurabile, ce rost ar avea sa le mai ai daca n-ai pe nimeni sa-ti fie alaturi? Si nu vorbesc despre asa-zisii "prieteni" care sunt doar pe interes. 

   Ma amuza totul. Ma amuza toata lumea. Rad in mintea mea si le zambesc politicos persoanelor pe care nici nu le suport. Dar atunci cand chiar imi dau seama ca este acolo, undeva, o persoana care chiar este worth of it, ii voi fi alaturi. Si, din pacate, sau poate din fericire, atunci cand sunt acolo pentru mine, si eu sunt pentru ei. Ba chiar mai mult decat cred. Le ofer sufletul si loialitatea mea. Cateodata raman dezamagita si.. zambesc. De data aceasta singura si cu lacrimi in ochi.

   Fiindca si eu iubesc. Am iubit. Voi iubi. Voi ramane loiala prietenilor mei, dar vad ca nu toti sunt chiar asa cum credeam eu. Si raman cu ochii-n soare.
   Trist.. pentru ei. Port ochelari de soare. Si ii rad soarelui ca am scapat de ei. Lunii ii recunosc faptul ca mi-e dor de ei. Si raman simplu high.

   A doua zi revin si rad. Caci asta e. 
   Mai exista si mancatori de Eugenii.
   Mancatori de Eugenii pe care ii iubesc.
   Si mancatori de Eugenii pe care nu-i suport.

   P.S.: Eu nu mananc Eugenii. Dar voi fi acolo sa va imprumut pe voi, dragilor, care mancati. ^^  Si voi sta acolo, uitandu-va la voi, muritorilor, care nu ma suportati. Caci asta urati cel mai mult, nu? Lasa.. voi fi totusi acolo. <3



vineri, 7 septembrie 2012

Un "haha" si un LMA

   Alanis Morrisette - Ironic

   Am promis. Am facut. Am ras si am scris. Si pot sa zic ca am dormit fara masura astazi. Dar nu e vorba de mine in aceasta postare, ci de o fosta colega si actuala prietena. 

   La multi ani, Ase! Sa traiesti multe secole de acum incolo, sa chefuiesti cum n-ai mai facut-o vreodata, s-o dai in bara usor, cat sa ai parte de putina actiune (caci viata tre' sa fie interesanta, nu?) si sa razi. Din orice prostie, doar fa-o. 

   Si asa, Ase, da-i viata oricarui gand cu o fapta si oricarei fapte cu un gand. Asa cred ca trebuie sa facem fiecare. Si chiar daca nu suntem in acelasi liceu, sigur se va gasi cineva sa stea in fata ta si sa se dea peste cap ca tu sa nu fii vazuta de profa. Poate un urmas de-al fetei cu cerneala? Aha. Sper ca da. Si chiar daca am sters toate notitele scrise pe Facebook in care faceam review-ul zilei, nu inseamna ca m-am lasat de scris. Acum, High Ink este coltisorul meu discret unde am "voie" sa scriu. Al meu, al vostru si al lor. Undeva unde n-o sa fiu presata sa fac lucruri ca in comentarii de genul "poti sa stergi faza, pls? ;;)".

   Pot spune ca ziua de ieri m-a facut sa simt ceva ce n-am mai simtit de ceva timp; un sentiment de unitate, as zice. Cum eram noi.. "bisericute". In clasa aia verde. Ne facusem "parohii" la un moment dat. Dar, in final, nu s-a plans nimeni. Totul era perfect, huh? Noi si cu "coltul vesel", unde colegutii nostri de banca ne faceau sa radem. Rasuna toata clasa dinspre noi. Rasete si iar rasete. Aveam job full-time de ras cu lacrimi. In special in orele de franceza, unde, stateai linistita cu Ipod-ul pe manual, fara niciun stres ca eram eu in fata ta. Si multe alte lucruri random pe care le spuneam sau le faceam care mentinea putin atmosfera pe randul nostru.

   A trecut o vara in care n-am putut decat sa sper ca o sa ne reintalnim. Fie si o treime din fostul B.; iar asta dupa tabara. Dar ieri, la ziua ta.. PUF! A reaparut sentimentul de unitate, iar la sfarsitul balamucului nocturn, la 9 si jumatate P.M., am ramas sa vorbesc cu creierasul meu. Stateam pe clasica bara galbena din fata blocului, zambind neconditional. Ma simteam bine. Simteam ca, macar o parte din fostul VIII B. va ramane unita. Nu ca si colegi, ci ca si prieteni.

   Oricine isi poate alege prietenii, iar eu cred ca am facut-o. Am ales persoanele care nu vreau sa le uit vreodata. Printre ele te numeri si tu, copilasule. Tu si inca cateva persoane care au dovedit ca pot compune o oda a distractiei in miez de noapte. 

   Si aici inchei postarea aceasta. Ar fi multe de spus, dar nu cred ca ai ochii suficienti de antrenati sa citesti atatea randuri.

   Iti urez inca o data "La multi ani!" si sa fii fericita. Sa nu uitam unii de altii si sa nu ne ignoram cand ne vedem pe strada. Asta ar trebui sa-si reaminteasca si colega noastra care momentan este la tara.

P.S.: Am memorat un lucru care mi l-ai zis intr-o zi in care.. ma rog. O zi normala de scoala: "Intr-una din noptile in care nu dormi, ai putea face un desen pe care nici da Vinci nu l-ar putea face". Multumesc mult pentru determinarea din ziua aceea si multumesc pentru implicarea in tot ce faceam la scoala. Whatever. Aproape tot. Mai faceam si prostii. Si iti multumesc si pentru discutia foarte interesanta pe care am avut-o in Sibiu. M-ai convins ca vei fi un afacerist pe cinste. Sau poate un dezvoltator bun.. In orice caz, ceva ce te caracterizeaza. Ceva serios si epic.






   

duminică, 2 septembrie 2012

Atat de special

   Guess Who ft. Lucia - Special

   Vi s-a intamplat sa va uitati in urma si, deodata, sa va fie rusine de cat de prosti ati fost in trecut? Eu da. Si pot zice asta cu privire la lucrurile ce le-am facut in trecut, in viata mea, pe care le regret, dar nu prea. Chiar si acest blog care, dupa aproape o luna, a adunat un pumnut de followers. Va iubesc pe fiecare dintre voi, chiar si pe cei care citesc blogul asta fara sa-l urmareasca "oficial" <3

   Ma gandeam sa scriu o postare putin mai colorata si mai putin deep. Dar cateodata scap putin din deep-ul meu in orice fac. Asta este.

   Deci. Am fost la meditatii la mate astazi, caci vineri n-am putut due alot of poop. In fine. Am dat de o grupa de clasa a V-a si a VI-a. Pe cativa ii stiam ca erau de la fosta mea scoala generala. Se holbau toti la mine ca la urs. Si, sincera sa fiu, si eu la ei. Erau atat de multi si asaaaa de miiiici <3 Dar ceva mi-a zis ca nu-i de bine cand si-au scos "Iphoanele" si Samsung-urile pe masa sa calculeze cand profu' facea o pauza si iesea din camera :| 

   Ei.. ma rog. Generatia moderna. In fine. Dupa faza asta, aud de la fetita de langa mine "Ce misto esti imbracata" ... Am ramas gen "wadafac". Eu.. misto imbracata.. la meditatii?! Bai.. Usooor. Frana. Eu doar la meditatii ma imbrac la nimereala. Trag pe mine orice imi este mai la indemana.

   Sper sa trag tare cu blogul, caci atunci cand imi merge bine parca uit de bietul meu High Ink :c Sau n-am timp. Sau alte motive de spart seminte in fata blocului, pe Facebook, in pat, la tv, in loc sa fac cu totul altceva. I need a motivation!

   Va iubesc. Pe voi, pe noi, pe ei si cred ca si ei va iubesc pe voi si pe noi.

   P.S. : Voi strangula o sfoara c-o foarfeca. Because.. Fuck logic! :o3

   Stay tunned \m/



sâmbătă, 25 august 2012

Îţi plouă-n Coca-Cola

  Astăzi a fost o zi funny pentru fata cu cerneală. De ce?

Să zicem că este din cauza unei..

  Coca-Cola. Se gândea cineva de acum circa 200 ani că această băutură va fi cea mai vândută şi cea mai consumată de pe întreg globul? Presupun că nu. Şi, probabil, acolo unde sunt ei, producătorii iniţiali se răscolesc şi-şi smulg părul rămas când văd veniturile în continuă creştere scoase de 'The Coca Cola Company'.

  Astăzi m-am decis să-mi iau 'una mică' înainte de meditaţii. Era ora opt şi ceva. Cald de se fixau tocurile sceptice în asfalt. Sceptice dacă să continue sau să stea. Exact cum eram eu când am trecut prin parc. Călcam apăsat şi-mi era foarte cald. Mi-era frică să nu se încălzească, aşa că am acţionat rapid. Cam sub forma asta: prinzi cheiţa dozei de coke între degete; tragi... şi face obişnuitul sunet. Mda. Eu şi probabil un milion de persoane îîntreaga lume. Bând coke în acelaşi timp. Toţîn aceeaşi secundă. Deşi doar eu şi cheiţa aia am declanşat 'ploaia'. 

  Ploaia care m-a udat destul de sănătos, chiar şi pentru câteva secunde. Ploaia care a făcut bătrânii care se plimbau atunci să se uite ciudat la fata cu cerneală. Ploaia care m-a făcut să râd cu poftă, după o lungă pauză. O ploaie care a cauzat un epic 'shit', cu obişnuitul accent pe 's' and 'h'. Şi, normal, ploaia pe care primăria o controlează prin stropitori automatizate. 

  Fuck me, right? :T

Stay tunned. \m/


sâmbătă, 11 august 2012

O noapte cu mucuri de ţigări fumate.


   M-am refugiat pe balcon şi mă uit pe stradă. Nu văd pe nimeni. Văd lângă mine ţigările prietenei mele şi o brichetă roşie. Încep, încetul cu încetul, să revină stelele pe cerul neclar al Dobrogei. Neclar mie, puţin mahmură de somn. Îmi revin în minte peisaje şi întâmplări neclare, apoi îmi reapar ca sclipiri, ca luminiţe pe bolta mea celestă. Stele printre visele mele şi fum printre visele mele lucide.

   Aud de la etajul cinci un bocet. Pare să fie Răzvan, vecinul meu. O singură data interacţionasem cu el şi asta se întâmplase cu mult timp în urmă. Rămân puţin uimită că-l aud plângând. Un băiat de 17 ani, destul de ok pe care, până acum, nu-l cunoscusem. Nu ştia că la ora patru fără ceva dimineaţa mai e treaz vreun suflet buimac? N-am zis nimic.

   Am oftat şi am mai aruncat o privire la acel pachet de ţigări. Mi-am spus că, în fine, "O tigară-n plus sau în minus nu mă va afecta". Am luat tigara si mi-am aprins-o. Pâna s-o aprind, bricheta m-a cam trollat. Răzvan a început să fredoneze "Rasta nu te face jamaican". Am râs, fiind putin stresată. Nu ştiu de ce. Probabil fiindcă nu apucasem să cunosc această persoană din interior, nu doar criticându-l pentru ce vedeam în exterior. Aflase de ce stăteam pe balcon şi, totusi, oare de ce fumam din tigările pe care una dintre prietenele mele le-a lăsat la mine, fiindcă cică "sunt mai în sigurantă" decât la ea? ..mi-era poftă! :c 

   În fine. Mi-am făcut un nou amic, iar eu am aflat de ce pişa ochii: fusese cu câteva ore înainte la Ursus Music Evolution cu iubita lui, unde ea a făcut-o de oaie (asta înainte ca ploaia să năvălească). I-am zis că poate fata s-a simtit fuerte bueno şi oricum atmosfera era me gustatore cu bere şi super şugăroasă lume, pur şi simplu, a chefuit. Gen 'free the dance floor, baby!' sau 'rupa-taca-taca-ta-cum si dacă te simti bine.. rupa-taca-taca-ta-cum.. hai vino lângă mine' :)). 

   A râs şi ne-am continuat seara.. mai bine zis dimineata, vorbind şi tot pomenindu-i despre acest liceu Hogwarts la care voi merge începând din 10 septembrie. Am emotii. Fuck me, right?
  
   Am cam fumat ceva tigari din pachetul ala. Nu fumez des. Doar ocazionaaal. :o3333
  
   Şi asa, Ganja nu te face jamaican, asa cum Ursus te poate face a crazy bitchy teen gurl.
   
   Stay tunned \m/