Lumea unui licean nebun

Fug departe chiar dacă nu e o soluţie.

Suntem plasme stricate fără nicio rezoluţie.

Mintea-mi joacă feste şi-mi dă de veste că sentimentele n-o să mă lase să trec peste

Ce chestie.

Se afișează postările cu eticheta preferinte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta preferinte. Afișați toate postările

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Minimă frenezie

   One Lion - Sweet Reaggae Music

   Credeam că te-am pierdut şi că nu te voi mai găsi. Te-am găsit unde nici nu am sperat. Te-am găsit în mersul meu tolomac, cu ochii în contrapostul fizicului tău. Am vrut să ating ceva din ce reprezenta energia aia a ta. Erai pe iarbă, rezemat om cu picioare întinse. Era şi şaica cu cerneală p-acolo, în preajma ta. Ba chiar în ale tale braţe. N-am văzut mult, că mi-a năvălit auriu în faţă.
   Nu mai exista nimic atunci. Era doar o stare de inerţie, deşi mă lipisem de trup viu. Nu era al meu. Nu concep trupuri vii unul pe altul, decât dacă unu-i latent şi rece, iar celalălt îi este opusul. Aşa le ştiu.
   Mai puţin muritoare să tot fiu, aici, pe blog. Oriunde, de altfel. Căci aşa simţi bucuria ariei de dincolo de imaginea de perfect a oricărei acţiuni sau fapte reperate. Nu poţi studia o îngheţată în plină vară, căci s-ar topi. Mai întâi, scapi de ea, apoi te reîntorci în gând şi scrii tot ce te-a tăiat în momentele acelea. Cum era aşa şi pe dincolo şi cât de rece era în comparaţie cu nisipul ud de sub tălpile tale.

   De "nu ştiu" mă-mpiedic mai-mereu în vorbire. Nu că n-aş ştii, dar e moment de respiro între gânduri. Dădusem exemplul cu îngheţata. Înainte s-o cumperi, cum ai cerut? Poate cu "daţi-mi" sau cu întrebări de cu "aveţi?" şi "ăăă, nu ştiu". E acolo? Da. E mereu acolo. Fie că vă daţi seama sau nu. Este şi va fi mereu un ceva ce probabil ţi-ai fi dorit să fie şi să apară, să fie şi să n-apară sau să fie şi ştiut de tine că este doar.
   Parafrazare la ce a spus x şi y se face. Doar că la mine, "a parafraza cu x şi y" se rezumă doar la grafice şi funcţii vechi. Gândire flexibilă mai-mereu, dar cu x şi y, mereu liniar. X şi y sunt oameni de care nu îmi pasă. De care nu-mi pasă când merg, când mă ţin de mână cu un factor z (deosebit în comparaţie cu celelalte), când mănânc ca un ogar chips-uri la iarbă verde sau când mi-e de fredonat cântec de dor în local dra(c)g.
   Mi s-a spus într-un fel, că trec de la un subiect la altul rapid. Şi ce? Toate subiectele se ţin acolo, legate ca şi cărţile lui Garone, cu cureaua. Sunt acolo, toate, strânse, existente. Deşi trec repede cuvintele mele peste un subiect când şi când (căci des nu se întâmplă), se înjectează în discuţie, ca mai târziu să apară efectele cuvintelor medicinale. Să se ajungă tot acolo unde se vrea.
   Când e să te-ndrăgosteşti fără voie, fii recunoscător. Nu neapărat persoanei pe care o îndrăgeşti, ci faptului că ai reuşit să ajungi şi aici. Crede-mă, din dragoste se adună multe calităţi din tine şi pot răbufni într-un chip interesant. Depinde cum îţi mânuieşti calităţile descoperite sau redescoperite. La prim semn de îndrăgosteală, am început să scriu, cum n-am mai făcut-o înainte. E destul de tare.
   "Aşadar" şi "prin urmare", găsirea ta, a omului ce mă ţine undeva între îndrăgire şi indiferenţă, îmi trezeşte amintirea primei scrieri. Iar prima a fost poveste. "A fost odată..." cut the crap. Poveştile nu-mi încep niciodată cu formulă de început specifică, ca la basm. Fiecare poveste îmi este ideală şi specială în felul său. Cum mi-e şi fiecare om pe care l-am visat măcar o dată-n viaţă în luciditate, cu gândul cocoţată în copac imaginar cu trunchiul de la încheietura lipită de tâmplă şi până la cotul lipit de bancă sau de birou.

    "Pentru că"-uri sunt destule, dar nu merită. Doar vreau să simt iarăşi unicitatea imperfectă a valurilor ce să-mi inunde picioarele, în timp ce mă scufund în nisip. E o chestie de-a mea. Dacă ne scufundăm picioarele împreună în acelaşi loc sărat, eşti omul cu care aş sta alături la orice. Chiar şi la beţii crunte, date-n una, două, trei persoane, în mesaje fără noimă şi fără umbre la înţelesuri. Liniar vorbind, te-aş iubi. Nu te-aş lăsa în pană şi nu te-aş căuta la răspunsuri, pentru că tu însăţi ai fi răspunsul. Aş calcula de zeci de ori, să văd dacă eşti compatibilă cu cerinţa. F*tu-i ipoteza, că tot ceva ce ţine de tine ar fi influenţat şi cerinţa. Şi aş piguli mult un răspuns pentru cerinţele tale. N-ar fi sec, de cu "da" sau "nu". Aş fi inclus un "nu ştiu", deşi aş fi ştiut perfect. Numa' să nu par cărăuş de amintiri şi de informaţii inocente legate de tine.

sâmbătă, 25 august 2012

Îţi plouă-n Coca-Cola

  Astăzi a fost o zi funny pentru fata cu cerneală. De ce?

Să zicem că este din cauza unei..

  Coca-Cola. Se gândea cineva de acum circa 200 ani că această băutură va fi cea mai vândută şi cea mai consumată de pe întreg globul? Presupun că nu. Şi, probabil, acolo unde sunt ei, producătorii iniţiali se răscolesc şi-şi smulg părul rămas când văd veniturile în continuă creştere scoase de 'The Coca Cola Company'.

  Astăzi m-am decis să-mi iau 'una mică' înainte de meditaţii. Era ora opt şi ceva. Cald de se fixau tocurile sceptice în asfalt. Sceptice dacă să continue sau să stea. Exact cum eram eu când am trecut prin parc. Călcam apăsat şi-mi era foarte cald. Mi-era frică să nu se încălzească, aşa că am acţionat rapid. Cam sub forma asta: prinzi cheiţa dozei de coke între degete; tragi... şi face obişnuitul sunet. Mda. Eu şi probabil un milion de persoane îîntreaga lume. Bând coke în acelaşi timp. Toţîn aceeaşi secundă. Deşi doar eu şi cheiţa aia am declanşat 'ploaia'. 

  Ploaia care m-a udat destul de sănătos, chiar şi pentru câteva secunde. Ploaia care a făcut bătrânii care se plimbau atunci să se uite ciudat la fata cu cerneală. Ploaia care m-a făcut să râd cu poftă, după o lungă pauză. O ploaie care a cauzat un epic 'shit', cu obişnuitul accent pe 's' and 'h'. Şi, normal, ploaia pe care primăria o controlează prin stropitori automatizate. 

  Fuck me, right? :T

Stay tunned. \m/


joi, 9 august 2012

High Intro.

   Salutare şi bun venit pe High frequency combinat cu Ink a.k.a. High Ink ! Am creat acest blog în scopul de a scrie (thank you, Cpt. Obvious :B).
   Voi începe cu o scurtă prezentare, un minim conţinut de info despre mine. Am un nume destul de lung şi boring, aşa că am ales să fiu recunoscută de voi, internauţi, ca Ink (:

  În orice caz. Locuiesc într-un orăşel de pe malul Mării Negre şi voi studia la un liceu cu profil vocaţional (Hogwarts. I'm a witch, bitch.). Pe înţelesul vostru, unul de arte. Sunt o tipă puţin timidă, dar după ce te cunosc, sunt a naibii de crazy. Îmi iubesc prietenii şi părintii şi am o mare slăbiciune pentru unghii şi manichiură în general. Materia mea favorită este engleza şi sunt o leneşă. Mdeah. Niciodată nu învăţ şi iau note mari. :)) Am fost nişte colegi destul de uniţi la şcoală, iar acum vin şi anii de liceu.. Am emoţii, da' nu prea. În fine.

Cum am ajuns să fac blogul?

   Am ales să scriu deoarece o persoană anume m-a tot bătut la cap să fac şi eu un blog unde să-mi las talentul într-ale redactării să curgă normal. De obicei scriu într-un caieţel toate lucrurile care-mi vin în minte, apoi, după o săptămână sau două de la scrierea lor, le recitesc şi râd. Mi-am zis ’’De ce să nu le postez?’’. Am o minte foarte colorată şi idioată cu idei largi. Foarte largi. Chiar grase. :P

   În privinţa muzicii şi a serialelor mele preferate.. well, îmi place mult rock-ul (nu ca toţi cei care zic că-s rockeri şi nici măcar nu ştiu de cine e cântată piesa „Highway to Hell” :/).
   Preferaţii mei sunt cei de la Red Hot Chili Peppers, o trupă cu o istorie destul de tulburătoare. Sau, cel putin, mie aşa mi s-a părut. Vor concerta pe 31 august la Bucare’. Eu mă duc. Car şi alte două bulănoase după mine :* Veniţşi voi? :o3
   Să nu-i las la urmă pe cei din trupa care mi-a făcut adolescenţa un loc mai frumos: Nirvana. Totul despre Nirvana. Kurt Cobain, persoana care mă inspiră, chiar şi după 18 ani de la moartea sa, crimă sau sinucidere. Un artist adevărat ce nu trebuie să moară din mintea şi sufletul nostru.

   Iar serialele care, pur şi simplu, sunt made of Pufoşenie Awesomenească ..



Gossip Girl. Oh, well.. sunt prezente multe trăsături ale fetelor.


The Vampire Diaries. Puţin romantism şi vampirism în fiecare episod.


Dexter. Dexter Morgan. Un expert în sânge şi un adevărat erou al Floridei. Mulţumim pentru serial, Dex. Fără 'the dark passenger' n-am fi avut parte de toată aventura asta.


One Tree Hill. Începe în forţă viata tânărului Lucas Scott (imagine), un simplu iubitor de baschet şi fiul fostului jucător de baschet din Tree Hill, Dan Scott. Devine din ce în ce mai interesant serialul, în special după primele două sezoane.


Weeds. Super tare povestea unei mame a doi băieţi rămasă văduvă, care vinde marijuana pentru a-şîntreţine familia. Este de tip comedy-drama. Merită văzut. 


Mai sunt şi altele, dar astea-s micul meu top de favorite. :P
I'll waddle @bed . Stay tunned \m/ .