Lumea unui licean nebun

Fug departe chiar dacă nu e o soluţie.

Suntem plasme stricate fără nicio rezoluţie.

Mintea-mi joacă feste şi-mi dă de veste că sentimentele n-o să mă lase să trec peste

Ce chestie.

Se afișează postările cu eticheta bla. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bla. Afișați toate postările

joi, 7 februarie 2013

M-afund cu coate-n bancă.

   My Chemical Romance - SING

   În timp ce profesoara predă ce a invăţat şi ea la rândul ei. Doar că-n alte timpuri, când Ceaşcă era pe coperta fiecărei cărţi groase ce acum miroase-a vechi. Când persoana ce-mi predă avea uniformă de pionier cu eşarfă roşie. Iar eu, acum, in tricou alb cu model şi-n tenişii cei negri. Democratic. Şi tenişii cei ce-şi caută scăpare sub banca lu' Abby şi a lu' Oops, căci casc şi mă-ntind. Am nevoie de spaţiu.
   Nu este decât o simplă zi, una ca oricare alta, o zi in care pot s-o sâcâi pe Duţu in voie (fie că vrea sau nu, trebuie să mă suporte) şi o zi in care mă gândesc la multe lucruri. Chiar şi la postarea de faţă. Poate.
   Este vreme mohorâtă. Nici măcar nu plouă. Dar e niţel friguţ. Ce să zic şi eu, care ies in tricou până-n curtea liceului? Să casc ochii, să trag un fumuleţ, să fac vâlvă, să văd lume nouă, să urmăresc gumele bătute de vreme ce s-au contopit cu asfaltul sau să mănânc un corn cu Raţă. Înainte de engleză.
   Unde singură m-am pus să umplu două table cu scris in limbă germanică. Căci engleza este rudă-n cuvinte şi cu alte limbi mai sclifosite. Şi să văd mai bine feţele plictisite ale colegilor care-mi urmăresc scrisul mizer pe negru. 

De-ale miercurii mele perfecte au fost doar idei..

planurile de copiat la testul de la isto cu Duţu, care n-a venit in fustă. brânzoaica cu stafide. brioşa cu fulgi de ciocolată de la Abby. strop de Livia-n sms la bio. bârfele de pe mess cu Andrei. Victor cu "sunaţi la Mama şi intrebaţi <<Cine-i fiul dumneavoastră?>>" când a intrebat profu' al cui e telefonul. relaţia stâlp-grindă, unde am stârnit râsete. eu una, eram ok. Duţu şi restul erau pe jos. Isizaur e dinozaur şi mă gândesc că n-ar trebui să mai zică "meow". rawr ish in dinozaurish. alte bârfe despre raţe, gen. cu Emma, gen. degete-n cruciş. mulţi dinozauri, căci suntem o familie. spaţiu gol in spatele Iuliei. mult prea mult spaţiu gol. podea moale. Bigu. cutiile cu "wiggle, wiggle, wiggle, wiggle, wiggle, yeah" din ultima pauză. Victor cu cutia jos pe scări. merele de pomană de la a V-a. pupicei. frunze. renovare. dom' director. revoluţie.



miercuri, 23 ianuarie 2013

Zi bună.

   Pearl Jam - Last Kiss

   E o vreme atât de plăcută şi de senină, încât până şi câinii încetează să mai latre. Doar îşi fac coada elicopter de fericire că te văd om bun şi le răspunzi c-o mângâietură sau c-un simplu zâmbet.

   În chip de scriitor îmi e zi bună, căci e inspiraţie dezgheţată la temperatură plăcută. Şi că-mi vin amintiri şi mă trec fiori din alte dăţi ale altor zile în care era aşa de plăcut afară. Anotimpuri după anotimpuri şi "drame" de care am râs, iar acum stau cu gura-n zip, gândindu-mă că trec pe-acolo a doua oară.

   Stăteam pe băncuţă afară la liceu acum câteva ore, când era şi soarele ăla şi vremea aia plăcută. Acum e întuneric şi reflectez la ziua asta care a fost plăcută, cum nu credeam că va fi de dimineaţă. Exact, la opt şi zece. Căci întârziasem la grafică and I just stood there, infront of my window, saying random wishdom words. Asta, şi "Besu? Ain't nobody got time fo' that!". Şi nici dâră de chef de linogravură sau crochiuri la acea oră. Lipsisem la primele două ore. Deci, începusem prost ziua. Şi mi-era că plouă, căci aşa arăta..

   Dar n-a plouat. Mi-am luat loc pe una dintre băncuţe, gândindu-mă la lucruri aiuristice şi imposibile, cu soarele bătând din dreapta şi făcându-mi părul mult prea auriu. Pe fundal cu muzică de la spălătoria din spatele meu, dar căreia nu-i ofeream pic de atenţie. C-un orizont betonat, împrejmuit cu gard, văd poarta vişinie trântindu-se şi făcând loc persoanelor ştiute din văz şi nu numai. Unii care aleargă şi alţii care cerşesc ţigări.

   Dar nu acolo mi-era atenţia.

   O păstram într-o direcţie neclară şi blurată. Fumată. Printre stâlpii mişcători şi coloraţi ce-i ştiam. Printre oamenii ce-i văd ca pe nişte corpuri neanimate când apare. Când amestecul de culori are sens, în timp ce mintea îmi zice că nu. Urât drog.. Devin alt om doar ştiind că sunt urmărită de fiara cu două picioare. 

   Scuipi indiferenţă şi văd asta. Doar că nu-mi poţi strica ziua, iubire. E mult prea multă lumină şi căldură afară. Şi-n mintea mea când mi te imaginez şi când te văd. Nu-ţi pot sufla decât aroganţă cu tentă de ignoranţă. Iar asta doar să-mi ascund stresul ce-mi sufocă întregul aparat şi anatomia ce mi-o dai peste cap fără ştire.

   N-o să uit în viaţa mea acea privire rece şi ameninţătoare pe vreme de "Homo Ludens" a lu' Huizinga.


luni, 31 decembrie 2012

La sfarsit.

   Fara Zahar - Luv Story

   A trecut un an bun cu de toate, intocmai ca o shaworma din colt de bloc. Un an c-o traire emotionala mai tare ca orgasmul. Un an in care am fost eliberata dintr-un penitenciar de vise. Un an in care as fi putut alerga pe mijlocul strazii, in miez de vara, strigand "vara asta am sa ma indragostesc", intocmai ca-n piesa celor de la Vama. Sau sa dau foc la presul vecinei ce ma enerveaza. Sau sa-i zic vreunuia din Pariu cu viata ca Duck TV e mai interesant decat show-ul lor.

 Ah, stai. Tocmai am facut asta.



   Pot spune doar ca timpul nu-i pierdut. Vine '13, an cu ghinion. Cica. Va zic ca asta n-o sa ma impiedice sa-mi traiesc my sweet sixteen la maxim. Daca tot e sa fie primavara cu martisoare si pupicei rosii pe obraji, vara cu slapi, plaja, imbracaminte sumara si hangareli la miez de noapte, toamna cu umbrelute colorate si ghiozdane noi si frumoase si in final iarna cu miros de ger si dragoste emanatoare de caldura unui calorifer, s-o facem lata in fiecare sezon. Sa avem "amintiri frumosi" pentru fiecare culoare din calendar.

   Diseara se pocnesc cerurile cu artificii colorate, iar asfaltul cu petarde si tropaiturile bocancilor grei ale persoanelor ce vor anunta tot cartierul ca a venit noul an. Lucruri "spargibile" in fluxul de fericire, pe geamuri si balcoane, dar si in cluburi si restaurante. Ca se sparge ghinionu', cica. 

   N-am crezut niciodata asta, dar o fac. Fiindca e distractiva chestia, nu alta.

   Pana la anu' eu va cinstesc cu aceasta umila postare si cu alcoolu' din dotare. Si cu ras inconstient. Cu dureri de burta. Cu imbratisari. Cu maini pe sus. Cu "succesuri" si cu "vanghelioane" multe si marunte de-a cursul anului ce vine. Cu alcool si pufuleti. 

   Defapt nu conteaza.
   Fericiti-va. Doar asta conteaza.

   Happy New Year! :3
And stay tunned. 


joi, 29 noiembrie 2012

Întoarcere

   Yael Naim - New Soul

   Fie pauză, fie repaus. O iau cum vreţi voi.

   Am fost lipsită de i-net pentru o vreme, dar am revenit. Şi sper că în forţă, având în vedere că mai e puţin până la sărbători şi am lipsit cam mult de la uşoarele mele escapade-n scris. Tot ce am scris e scris în rânduri gri pe fond alb cu liniuţe, totul îmbrăţişat de o copertă.

   Simt că vin sărbătorile. Şi simt cum simţeam de mic copil: prin reclame de Crăciun şi oferte "cu căciuliţe" în vitrine. Mirosul de ger pe care-l simt în fiecare seară şi-n fiecare marţi dimineaţă. Haine ceva mai groase şi căciuliţe amuzante cu panda, iepuraşi sau doar cu simplii  ciucurei atârnaţi. Agitaţia aceea superbă de dinainte ce nu se poate exprima în simple cuvinte. Se simt prin cuvinte necunoscute.

   Tot ce contează acum este fericirea. Oferă cât mai multă şi nu te gândi la ce vei primi în schimb. Îmbrăţişează şi oferă căldură în zile friguroase. Ghemuieşte-te în acel colţ, căci e frig şi vrei să stai afară cât mai mult. 

   Stay tunned. (:



vineri, 16 noiembrie 2012

Shit to do. Or not.


      Long time, no see, High Ink.

   Mi-a fost dor de locul ăsta şi de ceilalţi vecini de blog şi de imaginile creative ale imaginaţiei lor. Am rămas fără net şi.. mda. A trebuit să renunţ la micul meu Ink pentru o vreme. Sper să nu fie prea lungă.
   Mă voi refugia în vechiul caiet verde şi voi intra aici din când în când (probabil când voi mai prinde free wireless de la vecinu’). Anyways, mă pot concentra pe şcoală şi pe desene mai mult acum că numai am ceva ce mă poate distrage (cât de geek a sunat asta..). 

   Şi mă pot plictisi în voie.  -_-

   Aveţi grijă de voi, cernelişti.
   
   Stay tunned.