Lumea unui licean nebun

Fug departe chiar dacă nu e o soluţie.

Suntem plasme stricate fără nicio rezoluţie.

Mintea-mi joacă feste şi-mi dă de veste că sentimentele n-o să mă lase să trec peste

Ce chestie.

Se afișează postările cu eticheta lene. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lene. Afișați toate postările

miercuri, 12 februarie 2014

Leapşă cu capsă


1. Prezintă-te ! (nume, vârstă, blog)

   Mă ştiţi deja de aproape doi ani ca Ink, aşa că nu voi schimba asta brusc cu numele meu scurt. Am şaişpe şi şapte luni. Mă bucur de multe amintiri la această 'falnică' vârstă. Iar blogul.. oh, well. Cel de faţă. Unde scriu fel şi fel, filtrând diverse sentimente printre rânduri, cu diverse metafore create pe moment şi date spre violul dvs. vizual şi/sau mental. Mai rămâne şi ăla de pe Tumblr. :)

2. Ce zodie eşti? Spune-ne şi câteva trăsături ale zodiei tale cu care te identifici.

   Leu. N-am coamă, că-s femelă, dar ambiţia animalului ăsta superb mă face să mă identific cu el.

3. Ce îţi place să faci în timpul liber?

   Să sortez cărţile într-o ordine de mine aleasă, să ies în locurile mele de nebunii nocturne, să stau pe iarbă în Tăbăcărie când e cald şi senin, să pictez, să scriu, să studiez gesturile mărunte adunate de la alţii de pe-o zi pe alta, să mă oftic că e prea frig, ca dup-aia să mă oftic că-i prea cald, să stau pe balcon în serile de vară, să-mi amintesc lucruri cu oamenii frumoşi întâlniţi în ăştia şaişpe ani. Nu mai zic că-mi place să citesc şi alţi vecini de blog, că probabil ştiţi deja.

4. Culoarea ta favorită?

   Cu toate că toate culorile-mi sunt dragi, una e mai presus de toate. Se făcea ca acum multă vreme, doi bătrâni să joace şah în parcul cu fântâna aia în trepte ovale. Stăteau liniştiţi, mai mult sau mai puţin, şi-şi mutau pionii furioşi în amiaza aceea de primăvară. Printre căsuţe alb-negre, cele două elemente care, cred eu, constituie viaţă într-o compoziţie, un desen naiv al vreunui Andrei de cinci-şase ani sau chiar literele sumbre, tipărite pe-un gălbui ce plănuise a fi alb. Eu îl consider alb. Ei bine, un puşti de şapte ani, timid în tot ce inspira şi expira, şi-a încurcat bunicul în strategia sa străveche: i-a amplasat, între căsuţele acelea alb-negre, firicele de iarbă. Şi a plecat.

   Nu a spus nimic şi nici n-a avut îndrăzneala să mute vreo piesă. A creat un tablou, între muze alb-negre şi verde-praz. Tabloul ăla mi-l amintesc şi acum. Pentru că "puştiul" eram eu, pentru că bunicul nu juca şah şi pentru că verde îmi plăcea să cuprind cu mâna încă de pe-atunci.

5. Melodie, trupă, cântăreţ şi cântăreaţă favorită ?

   Well, shit. Trepidez între "Wet Sand" (RHCP), "Can't Stop", "Australia Streets" (Sticky Fingers), "Snow (Hey Oh)", "Living on a Prayer" (Bon Jovi) ş.a. . Aşa că aleg Rev Theory - Hell Yeah, pentru că e destul de şmecheră şi poate şi Jet - Are you gonna be my girl.

   Trupa favorită e Red Hot Chili Peppers. Forever and after. (poate şi Deep Purple)

   Cântăreţul... Deşi îmi place mult Anthony Kiedis... totuşi, n-aş zice că Tudor Chirilă e nasol, sau că vocea lui Cobain nu e expresivă. Asta mă bate grav. Jon Bon Jovi e awesome. Chet Faker are o voce frumoasă şi un look deosebit.. Şi James Blunt are cele mai fine piese pe care le mai fredonez în minte în zile nasoale. Nu ştiu. Nu mă pot hotărî asupra unuia singur. Damn it.

   Cântăreţele nu-mi prea plac, dar cea de la Pretty Reckless arată al naibii de bine. Aşa că rămân la ea.

6. Ce asculţi când eşti trist/ă?

   Când plouă sunt melancolică, nu tristă. Şi-mi place al naibii de mult să dau din melancolie în tristeţe şi să ascult ritmul vocii constante a ploii, cu final găsit în adormire.

7. Care e replica pe care o foloseşti cel mai des?

   "Dude" sau "bag p*alalalalalong*a". Dar mai sus am repetat "al naibii de bine/mult" într-o veselie, deci o trec şi pe asta pe listă.

8. Poezie preferată?

   Era ceva de Nichita Stănescu. Avea un titlu hazliu. Nu mai ţin minte.

9. Materia preferată?

Engleza.

10. Ce hobby-uri ai?

   Am hobby-uri româneşti. Le iau la vrac. Deocamdată mai am vreo două sute de grame de hobby-uri pe care le aplic când n-am şcoală.

11. Citatul care te caracterizează

   "Acum, în mijlocul ruinelor, vedea că mult mai multe decât ar fi crezut sunt trecătoare şi că în ea este măcar ceva cu siguranţă definitiv..." . Una dintre singurele citate în care mă regăsesc din cartea mea preferată, "Fiul risipitor", a lui Radu Tudoran.

12. Ce sport extrem ai vrea să încerc?

   Să merg pe tocuri de peste doişpe centimetri pe o vreme ca asta, în timp ce plimb un caniş şi-n timp ce-mi dau check in în vreun pub de "fete serioase".

   Sau aş putea să merg La Lăutari şi să pun ceva folk sau punk-rock pe telefon la maxim şi s-o tai la fugă, lol.

13. Dacă ai fi sexul opus, cum ai fi?

   Cum sunt şi acum, dar pregătind prăjituri şi gogoşi. :3

14. Ce te inspiră?

   Natura ei, de obicei.

15. Cinci cuvinte din descrierea ta?

   Vama, summer time, rock it !

   Leapşă ciordită la plictis maxim, o dau la cine a apucat s-o citească.

joi, 28 martie 2013

Om trist.

   Nirvana - Dumb

   Este ora sapte fara opt minute dimineata. N-am dormit nici macar o ora. Am inceput o lucrare cu tematica "prispa caselor romanesti" pe A2. Nu este finalizata. N-am chef s-o termin pana la unspe. Si nu stiu ce sa fac. Este ultima zi in care tre' sa predau desenul. Si nu stiu ce sa fac.
   
   Ascult vorbele aurite ale lu' Kurt si ale Nirvanei, prin el. Sunt murdara de tempera si acrilice. Am putin tus negru pe pantalon si abia scriu. Sunt obosita. Si fara chef. 

   Trag un ochi in spate la desen si mi-e mila sa-l las asa. Mai am trei ore in care pot face ceva. Dar nu am niciun chef. Si am nevoie de motivatie. Ori asta, ori ma culc cateva ore.

   Omul meu de pe prispa, cu ochii inchisi si cu mustata neagra, numit de mine nea Gicu, seuita-n zare la o biserica. Cu o canita de tuica sau palinca sau ce Doamne iarta-ma o avea el acolo, alcool pur banatean, moldovean, ardelean sau de oriunde altundeva. Loc taranesc, romanesc.

   Directorul ne fute la cap cu verificarile prin curtea scolii, sa vada cine fumeaza si cine nu. Sta in masina lui alba, cu fata indreptata spre gard, claxonandu-ne p-astia cu tabacu-n gura. Si pe altii care stau cu ei. 

   Se apropie ziua mamei mele si nu stiu ce cadou sa-i fac. Am chef de somn, dar n-am timp. Vreau sa-mi termin cartile incepute, dar n-am nici chef, nici timp. Am camera vraiste. Aia-i faina, caci mereu a fost asa. Am muzica "bolnava", dar nu ma deranjeaza. Am profi de tot rahatul. Si planuiesc sa ma mut la alt liceu. Mi s-a acrit de desen. Vreau engleza, psihologie, istorie si geografie.

   Imi doresc sa ascult intreaga zi muzica buna, dar am scoala. Vreau sa fumez fara sa fiu claxonata si exmatriculata. Vreau sa fac vlogging, dar n-am niciun chef. Vreau sa scriu pe blog, dar n-am nimic de zis ce v-ar putea interesa. Lately, I suck. 

   Placa de skate mi s-a rupt, "marea" mea iubire a disparut si-s mai sictirita decat spun toti ca sunt.

   Vreau vara, dar ninge. Si optimism, ca-s acum ca o curva d-aia proasta si foarte depresiva. Si nu-mi place.

Cernelisti, asteptati-ma. 
Azi sunt varza.
Om trist.

Stay tunned.


*Iertati limbajul vulgar. :)

marți, 19 februarie 2013

O zi din-aia.


   Ieri, de-as fi avut suficienta lipsa de ocupatie, mi-as fi amenajat un hamac. Exact, in fata de bloc. Caci ieri mi-a venit de-o poezie. Cu putin lirism, dar s-a dovedit a fi o alta tarasenie de nivel de-a saptea. Scrisa pe telefon si.. stearsa. Caci nu mai aveam suficienta baterie. :(

   Scapasem din stransoarea orelor ce presau pe degetele mele in timp de natura statica, cand in sfarsit puteam respira usurata. Cu usoara aroma de cafea si tigara finuta. Tinuta intre degete cu cap specific feminin. Stralucinte giuvaiere la capat de maneca de orice fel. Mov de asta data. Era crapata coaja maronie ce-mi oferea caldura doar pe extremitatile superioare. Cu tubul scrijelindu-se la anterior pe asfalt "de-" si nivelat de cartier familiar.

   In vazul aceleiasi brutarii, cu acelasi Volkswagen visiniu incarcat cu paine, pe aceeasi carare. Lungeam drumul. Imi placea vremea si propria-mi companie dezmortita de nervi si ganduri negre. Nici de telefoane de la persoane dorite de care chiar am nevoie sau nedorite pe care le pot adapta usor zambetului meu schimonosit pe dos. 

   Era o usoara bataie de vant, putin frig, nori inveliti in plumb ce ascundeau lumina. Din-aia buna si calma si cum vrei tu sa-i zici. Din-aia de mancat cereale pe balcon in pantaloni scurti si cu intimatul de-o culoare la vedere. Ca e vara, iar intimatul prinde viata. Expus. Fierbinte.

   Cum imi mai urmaream companionii comunitari printre boscheti inca ravasiti si amortiti de goliciune, vedeam foite verzi de primavara. Nu era niciun cap alb. Stiu ca ala are program fix de iesit din "carapace". Ca un fel de ceapa, daca nu mi-e indiscreta comparatia asta.

   Cartierul meu, acum dezmortindu-se, il vad lafel ca atunci cand o luam pe "alee", cu "Maia" (bunica) si cu banana care mi-o dadea mama ca gustare pe drum. Cand o luam pe langa arborele ala inalt cu paianjeni impanzindu-si culcus pe frunzele din boschetii goi de acum. Mi-era frica de ei. Si aceiasi ghiocei, rasariti din aceleasi suburbane pamantene. Abtibilduri chicioase ce-mpanzesc pamantul, rasarite din verdele ierbii. Iar prima mea cazatura cu bicicleta sau cu placa, acolo au avut loc.

   Semne clare de primavara in Constanta. Dupa, de vara. De intimat colorat. De fete mai cochete. De baieti mai destepti. Muzica de soare-n casti la statii de bus. Caldura sufocanta. Inghetata promisa, daca trec la chimie si la doamna Greti. Plaja. Zmoala-ntinsa peste strazi pavate cu amintiri. 

   Fericire. Tubareala.
   Chef de hamac 
   In fata de bloc.
Stay tunned.

Lene si relaxare. Shit. I. Really. Need. Right. Now.

luni, 22 octombrie 2012

Dumi' si fara inspiratie

   Of Monsters and Men - Little Talks

   O duminica banala si usoara. Frig de frig. Si mor de frig. Asta ori nimic.

   Asta-vara imi doream sa vina toamna, sa ploua din nou. Dar.. tot ce face e sa-si bata joc. De-o violenta apropiata de golaciune. Vant si umiditate crescuta. La ultima verificare, de 73%. Ciuperci crescute si calcate-n picioare prin fata de bloc. Si bloc inalt de opt etaje. Si tristete citita pe fetele batranilor care-i vad pe strada si-n bus. 

   Pe drumul uzual pe care-l urmez, trec de fiecare data pe-acolo. "Pe unde?" Pe acolo. Pe langa strazi pavate cu amintiri. Dulci amintiri de jale acum. Persoane noi ce-mi calca strada. Si zic "a mea" ca si cum eu as fi scos toata piatra cubica si as fi inlocuit-o cu betonul dur de-acum. Iar persoanele vechi.. Ei bine, nu le mai vezi. Merg pe drumuri noi. Pavate cu alte amintiri si alte gusturi ale lor: amintiri dulci, amare, sarate, piperate, acre si lista poate continua.

   Blow a monster's tricky game.
   Ca a mai trecut un weekend crud si rece.
   Cu dureri de cap de la usoarele "moravuri" galbene.
   Si.. E simplu. Si rece. Cu adevarat urat si rece.

   Stay tunned. (: