Întoarcere

   Yael Naim - New Soul

   Fie pauză, fie repaus. O iau cum vreţi voi.

   Am fost lipsită de i-net pentru o vreme, dar am revenit. Şi sper că în forţă, având în vedere că mai e puţin până la sărbători şi am lipsit cam mult de la uşoarele mele escapade-n scris. Tot ce am scris e scris în rânduri gri pe fond alb cu liniuţe, totul îmbrăţişat de o copertă.

   Simt că vin sărbătorile. Şi simt cum simţeam de mic copil: prin reclame de Crăciun şi oferte "cu căciuliţe" în vitrine. Mirosul de ger pe care-l simt în fiecare seară şi-n fiecare marţi dimineaţă. Haine ceva mai groase şi căciuliţe amuzante cu panda, iepuraşi sau doar cu simplii  ciucurei atârnaţi. Agitaţia aceea superbă de dinainte ce nu se poate exprima în simple cuvinte. Se simt prin cuvinte necunoscute.

   Tot ce contează acum este fericirea. Oferă cât mai multă şi nu te gândi la ce vei primi în schimb. Îmbrăţişează şi oferă căldură în zile friguroase. Ghemuieşte-te în acel colţ, căci e frig şi vrei să stai afară cât mai mult. 

   Stay tunned. (:

Dumm. Bam. Psst.

   Jason Mraz - You And I Both

   De cand descoperi si viata de "dincolo" de basme si povesti fantasmagorice, se mai intampla sa te mai uiti si sceptic. La multe lucruri si intamplari.

   Azi a plouat. Dar am zambit. Si sti de ce? Din simplul fapt ca a fost rece si amarata vremea. Mohorata si iritata de plansul de inceput de dupa-amiaza.

   Am mers c-un pas apasat catre liceu. Ploua. Si masinile stropeau strazi nu prea pustii. Caram acelasi tub negru ca-n fiecare inceput de saptamana. Ma oboseste. Dar in acelasi timp, ma face sa simt ca intr-adevar fac parte din ceva. 

   Ma uit la cerul cel mohorat si oftez. Tin minte ce a fost in mintea mea acum doi ani. Cand nimeni nu stia si nici nu intelegea. Absolut nimeni. Poate doar eu. Sau.. poate nu. Fara intrebari si fara curiozitati grotesti. Umanisme si vorbe aruncate-n vant.

   Gri si urat. Da' ma bucuram. Ca astazi vedeam un film prin fata ochilor mei. Si era filmul meu favorit: al tau. Mintea ta si tot ce tine de tine. De tine si de el. De tine si de ea. Fiindca "duo" e mai bun decat "uno". 

   Cum nu-mi place sa aleg dintre vanilie si ciocolata. Ciocolata, dar si vanilia. Le-as alege pe.. Ambele. Dar nu merge. Ciocolata neagra, dulce, amara, inchisa la culoare. Facuta din cacao. Ciocolata si masculinul. Asta in timp ce vanilia e deschisa la culoare; o culoare placuta si plapanda. Vanilia e intotdeauna dulce. Si provine dintr-o floare. Vanilia ce reprezinta femininul.

   Si, oare, cum as putea alege dintre aceste doua ispite dulci? Te ingrasi doar uitandu-te la torturi cu topping de ciocolata si vanilie.. Fiindca ambele formeaza un "duo".

   Stay tunned.

Dumi' si fara inspiratie

   Of Monsters and Men - Little Talks

   O duminica banala si usoara. Frig de frig. Si mor de frig. Asta ori nimic.

   Asta-vara imi doream sa vina toamna, sa ploua din nou. Dar.. tot ce face e sa-si bata joc. De-o violenta apropiata de golaciune. Vant si umiditate crescuta. La ultima verificare, de 73%. Ciuperci crescute si calcate-n picioare prin fata de bloc. Si bloc inalt de opt etaje. Si tristete citita pe fetele batranilor care-i vad pe strada si-n bus. 

   Pe drumul uzual pe care-l urmez, trec de fiecare data pe-acolo. "Pe unde?" Pe acolo. Pe langa strazi pavate cu amintiri. Dulci amintiri de jale acum. Persoane noi ce-mi calca strada. Si zic "a mea" ca si cum eu as fi scos toata piatra cubica si as fi inlocuit-o cu betonul dur de-acum. Iar persoanele vechi.. Ei bine, nu le mai vezi. Merg pe drumuri noi. Pavate cu alte amintiri si alte gusturi ale lor: amintiri dulci, amare, sarate, piperate, acre si lista poate continua.

   Blow a monster's tricky game.
   Ca a mai trecut un weekend crud si rece.
   Cu dureri de cap de la usoarele "moravuri" galbene.
   Si.. E simplu. Si rece. Cu adevarat urat si rece.

   Stay tunned. (:

Praf cu 'p' mare.

   Ed Sheeran - Drunk

   O seara friguroasa de octombrie. Scari. Lume. Costume. Rochii. Pantaloni mulati. Luminite mov. Canapele comfortabile. Perne de culoare electrizanta. Un rosu aprins. Un rosu pontentator de erotic. De erotic si tot ce tine de acesta.

   O atmosfera plina de fum. Al meu si al lor. Mai mult al lor, caci ale lor au fost tigarile. O lume pierduta printre sticle de Jack D's si doze de Burn. Fete dubioase si pocnet de brichete. Baieti dubiosi, dar frumosi prezentati. La ambalaj, vorbesc. 

   Cu aer imbacsit si lume ce vrea sa te imbratiseze. Sau sa te conduca "sus". Sau sa te sarute.. Tot felul de persoane, euforice si nu prea. Si erau colegi frumosi imbracati si persoane foarte frumoase. Machiate si coafate. Frumos gatite. Si gata sa-l vada pe Maxi care oricum n-avea sa apara prea curand.

   O colega mai retrasa, speriata. De oamenii care scot fumu' pe nas ca dragonii. De mine, ca-s un dragon. Unu' proscris de ea si de altii. Un suflet pur cu altul putin orbit. Contrastul intre cele doua mari nonculori. Parca-mi vedeam mica 'eu', cand si mie mi-era frica de oricine si orice. Si ma ingrozea ce vedeam. Dar a plecat si ne-a lasat. Si am lasat spectacolul de perturbare sa continue.

   Cu presiunea ca dom' director e pe undeva si ca diriga va sari sa-ti ia paharu' cu lichid. De orice fel. Si sa te ia la intrebari. Ca mama suna si n-auzi telefonul. Ca e in geanta. Ca geanta e la un etaj superior. Ca tu n-ai grija de ea. Ca-i luata din banii lu' tati care-i plecat de ceva timp. Si ca era si o suma frumusica in ea. 

   Coleg de-al meu a baut. Eu am baut. Colega draga, ai baut si tu. Dar parca nici chiar ca el. Baiatu' c-un 'p' mare a picat. Nu putea. Si l-au luat. Desi eu si ea i-am zis 'nu', el o tinea pe-a lui. Desi paharul se perinda dintr-un colt in celalaltu', el tot vroia sa fie ingurgitat. Si nu de oricine. Ci de 'p' mare. Care acum e in coma. Dupa patru sau cinci ispite nediluate.

   Iar la trei cu a.m. dupa, a aparut si Maximilian. Mai multa agitatie si mai multa ameteala. Relatii de cateva minute si sarutari intre persoane de acelasi sex. Rasete si depresii. Genti pierdute. Pieteni nebuni. Si vorbe-n dodii aruncate la betie.

   Caci si eu m-am imbatat. Am ras. Am imbratisat. Am dansat. Am sarutat. Am uitat.
   Si am plecat.

   Stay tunned.

Wow.

   Maroon 5 - This Love

   Am ajuns sa zic dupa ceva vreme 'wow'. Si nu ca as fi reusit sa sar o poarta de aproape doi metri sau ca am reusit sa umblu cum trebuie cu un sevalet. 

   Este cam prima data cand n-am mai intrat deloc pe notebook/PC intr-o saptamana si deja e joi, so.. Pot zice ca-s o persoana destul de ocupata :( Ma seaca tot programul asta de la 12 pana la 7 seara, plus ca avem si teme, eseuri si desene de facut.

   Ceva ce mi-a facut ziua a fost numarul imens de vizualizari ale lui High Ink, din august pana acum. Si.. wow. Deci, wow. Nici nu m-as fi gandit sa fie atatea. Poate credeti ca-s nebuna, dar acesta este my very first blog si cred ca cea mai draga "chestie" a mea unde mai pot fi si eu insine, iar cineva chiar mai trece si pe aici, din cand in cand.

   In legatura cu "Jurnal de one week".. A cam picat planul. Si a cam picat dupa o zi de cand am mentionat despre el. Si cand am vrut sa ma pun pe "tac-tac-tac" la tastatura, m-am blocat. Si, vreau sa zic, aveam atat de multe de zis, dar parca mi se blocase mintea. Si parca vroiam sa desenez ceva pentru ora de grafica. Imi doresc din tot sufletul o bursa la un colegiu sau o facultate de arte dinafara sau macar cateva diplome la concursuri si expozitii. M-ar ajuta si alea.

   Am multe-n minte, dar niciodata nu am timp sau chef sa fac exact tot ce-mi propun. 
   Si cand chiar vreau sa scriu ceva, parca imi vine s-o mai las.. mai motai la teveu', mai joc o runda de basket pe PSP, mai caut modele de manichiura pe net. Chestii de tot felul :D

   Si ca o ultima chestie pe ziua de azi.. Maine am balul bobocilor :3
   I can't wait..

   Si parca tot sentimentul ala il am ca inainte de banchet: frica de nou. Si nu ca n-as mai fi iesit asa seara prin cafenele si alte alea, dar de data asta e bal.. deeh.

   Rochia nu se va atinge de mine nici de aceasta data.

   Pupic pe botic
   De la High Ink.
  (Mai pe pitiponceste.. asa :D)

Legat de persoane

   Damien Rice & Lisa Hannigan - 9 Crimes

   Alta saptamana trecuta. Toate felurile de teme, comentarii de invatat, pauze de enjoy-at si desene de realizat. 

   Doar ca..

   Vineri. Sase si cinci. Ora de muzica. Profa plecata. Un chip cunoscut si o intunecata neintelegere. Intunecat chip intr-o incapere intunecata. Chip cunoscut de toti ca fiind radiator de fericire. "Toti" cei ce n-o stiu. Ce este in interior. Ceea ce macina, incet, si exteriorul. Doar in pauze milisecundare. Pauze pe care, din nefericire, le prind. Si sunt cu putin mai lungi de o milisecunda.

   O jumatate de metru ma desparte de ea. C-o voce amiabila, vorbind la telefon. Ochii atintiti la gresia de pe jos. Un look care trece putin de gradul de normalitate. Un miros ambiguu de parfum si.. cu nervozitate tine telefonul cu mana amortita la ureche, apoi il flexeaza, brusc. Era o voce de barbat, dar se stinsese.  Ii inchisese telefonul.

   Pretind ca ma uit la oglinda din spatele sau. Si-mi ciufulesc usor parul, dupa care il aranjez. Obicei prost, dar asta e. Se uita scurt la mine, apoi isi pune din nou capul in pamant, usor punandu-si telefonul in buzunar.

   O fire tacuta si putin interiorizata. Poate, oare, sa iasa acea persoana care scrie la suprafata? Este, oare, corpul sau o pluta ce acopera aerul dinauntru? Cel ce miroase a cauciuc, si nu a parfum? Tin acul si nu stiu ce sa fac: sa uit ca il am sau sa-l infig in pluta..

   Degeaba "imputi" pluta cu litri de parfum, daca nu lasi afara acea persoana.
   Sau poti sa n-o faci.

   Dar sa sti ca persoana care te intelege
   Este mai aproape decat crezi. 

   

Today, Low is the new High

   Red Hot Chili Peppers - Otherside

   Chef de asfintit si de atintit. Un glont incorporat si-un inamic pe timp de dupa-amiaza. Nimic mai simplu.

   Pocnim din degete si vrem ca lucrurile ce le vrem sa le avem. Pe masa, bro. Aha. Pe biroul din camera mea. Dar s-au gandit oare "doritorii" ca cer imposibilul? Asta, ori au cam lipsit la orele de logica.. 

   Crete plete de om batran. Pocnea din degete, cerand putin din avutiile buzunarelor noastre. Dar noi.. Trecem. Putin ne pasa. Asa.. grabiti. Ba sa prinzi autobuzul, ba sa treci mai repede strada, ba sa iei copilul de la cresa sau alte scuze penibile. "N-am marunt" am mai auzit. Cat de penibila e faza asta? Inteleg ca nu ai, dar mai bine taci din gura..

   Sambata s-a spart in nori, asa cum s-a spart soarele printre nori. Brusc. Si foarte cald. Am asteptat-o, intr-adevar. Iar acum ca a venit, se grabeste sa plece. Doar de as tine-o de picior.. Doar de m-ar ajuta cineva cu aceasta intentie.

   Imi place liceul, doar ca sapte ore pe zi mi se pare prea mult. Am asteptat cu inima la gura momentul asta, asa cum am asteptat si banchetul. Au trecut emotiile si au ramas urmarile: miscari de dans nedeslusite ale lui Ink pe DVD-ul ce-l are toata scoala si cunostiinte noi de clasa a noua. Colegi si lectii. Se pare ca ambele sunt amabile.

   Si trec zilele. Trece weekend-ul. Trece vremea. Trece, treptat, cheful meu nerabdator de a scrie. Imi piere cheful si de desen, iar tot ce ar insemna "viata" acum este o dupa-amiaza intreaga cu multa Fanta de portocale si chestii de rontait, in fata unor desene animate. Putina muzica pe fundal n-ar strica.

   Celebrez ceva ce n-am mai celebrat de-o saptamana: timpul meu liber.
   Iar liceului ii multumesc pentru un singur lucru: mi-a oferit posibilitatea de a ma bucura de timpul liber. Si cand zic "a ma bucura", spun ca, intr-adevar, ma BUCUR. :D
   
   Si asa, mosneagul cu parul cret pocnea din degete, cerand mila noasra. Practic, cerand imposibilul. Apoi, Imposibilul i-a zambit in fata.

There's still hope. 

Putine ganduri la purtator

   Kip Moore - Beer Money

   Astazi am stat putin pe ganduri. Pe langa faptul ca ceasul care numai mergea a inceput sa mearga, ne-am ales si cu cateva transferuri. Pleaca trei persoane de la noi din clasa la alte clase sau la alte licee. 

   In schimb, astazi am facut cunostiinta cu un tip putin timid, pe nume Adrian. Vine de la un liceu de arte din Tulcea si.. e tare dragut. Era timid in primele 20 minute, dar dupa aceea vorbea deschis cu toata lumea. Sta pe diagonala in fata mea si.. cam atat.

   Incep sa ma acomodez si sa cunosc lumea. Siiiiii avem pagina de Facebook! http://www.facebook.com/GeneratiaCopiilorMagici?fref=ts :D

   Iar domnisoara cu care m-am certat la ora de franceza mi-a aruncat astazi o privire care a transmis mai mult decat scarba. Iar eu i-am zambit in fata. Doar ca sa se "indulceasca" putin aceasta saratica. 

   Si asa, un mic mesaj pentru cernelistii astia mici care trec prin gradina mea cu "maimute" ale imaginatiei mele si le citesc: va multumesc mult pentru suport. N-as fi crezut ca am o ASA mare pricepere in a pune in vedere unele chestiuni prin scris.. Totusi, eu cred ca sunt niste mici aberatii ale creierului meu. (:

   De la putin mai muritoare si pana la ceva mai deep, Ink sau "fata cu cerneala" si-a facut auzita, cat de cat, prezenta in acest mic Univers. Un Univers nu chiar perfect, cu bune si cu rele, cu rasete si plansete, asa cum e viata. O viata trecuta printr-un filtru de penita cu cerneala neagra. ( Neaparat cerneala nero ca altfel isi pierde Ink renumele :| ).

   Comentariile de la voi ma ajuta foarte mult sa inteleg unde am gresit sau unde am pus accent pe cate ceva prea mult, sau prea nasol, prea bine sau prea putin. Nu stiu ce sa zic.. eu scriu ce simt in unele perioade anume in viata mea. Sentimente destul de puternice. Nu ca si un "attention seeker". Cunosc destui :/ Am si uitat de "caietul verde" in care obisnuiam sa scriu. M-am mutat pe High Ink. Si pronto. Ca merge mai repede pe QWERTY, nu-i asa, bloggeri?

   Eu una vreau sa raman in umbra. Fie chiar si numele meu adevarat care nu e chiar atat de boring cum am spus in my very first post. Imi place mult numele meu, dar nu e vorba de mine. E vorba despre acel Ink care e cam neutru. Zic ca e feminin.. Mda. Cred ca e feminin. Un Ink care e persecutat sa ma asculte si sa dea mai departe.

   Dar asta e natura umana, nu?

   Va pupp si va iubesc. <3

 Cu drag,

Ink

Ador

   Christina Grimmie & Sam Tsui - Just a Dream (Cover)

   ..ceva cu ardoare. Ador sa iubesc si ador sa ador. "Te ador" au fost cuvinte spuse in desert, ca o apa curgatoare. Ai baut din ea si ai supravietuit, dar ea s-a uscat. Ca si cand n-ar fi existat vreodata.

   Asa s-a uscat si dragul de septembrie care ne-a parasit, zambind. Asa cum ai parasit tu acel loc, acea bancuta luminata de un felinar. O seara de octombrie, acum un an.

   Te iubeam.
   Si radeam.
   Rad si acum.

   Rad cum radeam noi din orice prostie. Eram ca greierii toata vara. Aer de mare si de munte. Trenurile ce ne legau. Ruta Cluj-Bucuresti-Constanta. Zgomotul sinelor de tren. Povesti de groaza in tren. Ore vorbite la telefon. Glume idioate de-ale mele. Atat de idioate, incat radeai la ele. Sau, poate, de ele. Si poate radeai fiindca ma iubeai. Si poate si eu radeam fiindca te iubeam.

   Acum rad ca te-ai dus ca si septembrie.
   Asa ca te voi tine minte si ii tin usa lui octombrie.
   "Buna ziua" ii zic.
   Iar tie, draga mea iubire, "Ramas bun".
 
   Nimic altceva, caci dragostea n-are cuvinte in care sa nu se incurce. Nu se poate exprima prin nimic altceva. Poate doar atingeri. Imbratisari. Saruturi. Vise ca, poate, ne putem intalni si fara sa ia vreunul dintre noi trenul. Vise ca te pot saruta dupa scoala. Ca te pot tine de brat in timp ce mergem. Si nu oricum. In ploaie. Asa cum iti place tie. Aveai un chip atat de bland si calm.. Calmai pana si ploaia. Dap. Ploaia aia de octombrie. 16 octombrie.
   Dar nu conta. Te iubeam. Si inca o fac. Chiar si asa. Eu la mare, tu la munte. Chiar asa.. si te iubesc. Dar, oare, cum sa-ti spun? Cum sa-ti spun, chip angelic? Un telefon? Nu. Nu pot. Dar.. o scrisoare? Nu. Am scrisul mizerabil.

   Si simt ca toata lumea e impotriva mea ca te iubesc. Si acea "lume" sunt eu. Mintea mea. Inima mea nu mai este. Iti apartine. Undeva unde am lasat-o printr-un buzunar de jeansi. Albastrii si scurti. Era inca cald. Si era amuzant. Parul prins in coada si ciufulit. Ciufulit de mine, caci imi placea sa-l ciufulesc. Si-mi placea sa-ti scot bratarile de pe mana si sa ma joc cu ele.

   Asa ca..

   Septembrie, ai fost o prelungire a lui august.
   Te rog, adu amintirea frumoasa a adevaratei toamne.
   Te rog, octombrie..

Inkutzu, `cutzu

    Train - Save Me San Francisco

   Incutu' meuu mic.
   De-o saptamana te-am parasit
   Pentru ceea ce-ti voi povesti
   Iti va trebui...
                                      
I.L.Caragiale, B.P. Hasdeu
Liceul cel portocaliu cu bai de aoleu
Cu holuri lungi si desene pe pereti
Cabinete de pictura si artisti mareti
Profesori draguti si colegi vorbareti
Perverse doua fete si nebuni doi baieti
Si daca nu inveti, tot tu o s-o patesti
Caci suntem 30 in clasa. Mandri si frumosi
"Iepurasii mei albi si asa de pufooosi"
Cum ne-a spus diriga din prima clipa.
Cand in banci ne-am asezat si tremuram de frica
Nu stiam pe nimeni si ma holbam
Dar din ce in ce mai tare ma tulburam
Intrasem in scoala cu un buchet de flori
Iesirea spre curtea scolii am intampinat-o cu fiori
O baie de copii de la generala pan' la liceu
Razele soarelui bateau si aud glasu'
Colegei mele dintr-a treia care s-a mutat
La arte sa ma strige pe numele meu s-atat
Sa rad cand vad colegii ce-mi vor fi
Alaturi patru ani de zile, fara nicio zi

Si rad s-acum de prostiile facute
In doar 4 zile in saptamana asta scurse
Toate povestile spuse la ora de logica
Ce ne-au facut, intr-adevar sa avem logica
Proful nostru de istoria artelor
Aliasul dat "boss" pentru felul sau de-a fi
Cu plete lungi si balaie si cu ochii ca-s albastrii
Ca cerul de vara aflat prin parti pustii

Strengarii in curtea scolii cand batea vantu'
Riscand sa racim pentru o singura tigara
Dar eram multi si ne veseleam cu randu'
Sa tragem cate-un fum dintr-o singura tigara.

Si stiu ca nu e bine si ca poate o sa mor
Dar daca e sa mor vor muri si ei cu mine
Caci de-acum avem acelasi tel. Acelasi scop
Si ca poate vom face altceva mai tare maine

Am fost intampinata, deci, voios
Si asa imi va merge mie bine
Dar le va merge si lor bine si de folos
Ca vor rade si se vor amuza cu glumele mele de cine-stie-cine.

Suntem diversi in clasa noastra. 
Avem un italian magician pe nume Mihai
Parasise patria noastra
Cand avea doar noua ani.

Eu sunt o fata nu prea timida
Cu o privire destul de patrunzatoare
Cu parul blond ce-mi acopera
O parte a fetei mele razatoare.

Destul de deep sa numai fiu deep
La liceu voi fi mai mult hyper
Cum am fost intotdeauna si voi fi
Si asa.. de dragul inimii. 

   Ma simt acum ca intr-o mare familie
   Ma simt doar un iepuras putin nu prea cuminte
   Ma simt ca si cum pot face orice
   Iar "orice" e o arta...

   Nu stiam cum sa va explic prima zi de scoala, asa ca am creat un mic poem. Suntem, dupa cum am spus, 30 de persoane in clasa. Avem cea mai renovata clasa din tot liceul. Avem o diriga super de treaba care e de romana, dar e foarte drastica cand vine vorba de respect si de teme/invatat. Ne-a dat ceva sa invatam, iar toti am invatat. Le-a spus parintilor nostri ca suntem niste copii foarte cuminti, frumosi si buni si ca vrea sa ne tina uniti pe toata perioada liceului. Nu vrea ca problemele "noastre" sa se discute inafara clasei. Mi se pare normal.

   Am avut prima ora de romana miercuri si de fiecare data cand se oprea din dictat lectia, se oprea in preajma catedrei si se sprijina de ea, tinandu-si mainile incrucisate si uitandu-se la fiecare dintre noi, zambind cald. Dupa o vreme, ne spune "Sunteti tare frumosi.", apoi incepuse sa ne zica ca suntem ca si copiii ei si sa n-o dezamagim. Ni s-a facut drag de ea din prima clipa in care ne-a spus asta. 

   Chiar daca este o femeie putin grasuta, este frumusica. Are putin peste 30 de ani si cred ca are in jur de 1.62-1.63 m inaltime. Are parul cret si negru si are o reputatie de scorpie in intreg liceul. Cand intrau cei de la alte clase la noi in clasa si faceau misto de mobilier si de scaunul cu roti de la catedra, cand intrebau de diriga noastra si noi ziceam Crangasu Georgeta, o tuleau imediat afara din clasa.

   Cred ca traiesc o aventura. E riscanta, dar daca nu risti, nu castigi, nu?

   Stay tunned @high school \m/

Iepuras de la 9B. :3

Gen 'September 11'

   Jason Mraz - Geek In The Pink

   Inainte de toate, astazi este 11 septembrie. O zi de doliu pentru U.S.A. si pentru lumea intreaga. S-a intamplat cand nici nu stiam sa vorbesc corect. Si s-a intamplat rapid. Asa de rapid, incat nici nu vreau sa dau prea multe detalii. Este destul de socant tot ce s-a intamplat. In special, "oamenii zburatori" care au avut curajul sa se arunce de la sute de metri departare de sol.

   Pentru mine, azi a fost o zi ca oricare alta. O zi in care n-am facut nimic, decat sa numar zilele, orele si minutele pana la festivitatea de deschidere a anului scolar. Solar. Minimal. Crucial. Nu e nici cald, dar nici rece. Nu vine frigul si nici ploaia. E cam derutant.

   Dar motivatia vine razand, nu? M-am motivat azi-dimineata si am pictat ceva. Habar n-am ce e. Este ceva abstract, daca vreau s-o iau in felul asta. Si ma probez cu aproape toate bluzele, hanoracele, pantalonii, pantalonasii si tot ce am in sifonier. Si parca nimic din ce am nu-mi mai place. 

   Cred ca sunt mai plictisita decat credeam. Lipsita de motivatie si fara ocupatie. Totusi, asta se poate numi plictiseala. Se poate, fiindca deja cred ca este toamna si vara cu dilandaurile ei s-a dus. Si asa si voia mea buna. Dar ascult putina muzica, apoi pe la sase jumate ies si eu afara. Cred ca am suferit prea mult de plictiseala in forma avansata astazi si tre' sa ma aerisesc. 

   Prea mult 'One Tree Hill'. Prea mult 'The L Word'. Prea multa muzica. Prea multe desene animate. Prea mult iaurt. Prea multa culoare. Dar stai.. asta este! Culoarea. Mi-am colorat ziua, inca de dimineata. Nu pot zice ca am avut, totusi, o zi monotona.

   Ma duc. Si zambesc. Si fericesc lumea. Fiindca asa sunt eu. :)

   Stay tunned <3

Un tren al ignorantei

   Asa - Jailer

   Astazi ma simt ca si cum mi-as fi petrecut intreaga noapte in tren. N-am facut-o. Doar ca am fost foarte relaxata, iar geamul camerei mele era intocmai ca geamul unui tren. Ma uitam si ma uitam.. Ma pierdeam. Ore in sir ma tot pierdeam. Ma uitam si parca vedeam o alta lume. Parca vedeam dealuri si campii, toate alergand si fulgerandu-mi retina. Imi tineam obrajii-n palme, pana n-am mai simtit nimic, decat vuietul unei obisnuite nopti de septembrie.

   Imaginandu-mi ca intr-adevar sunt intr-un tren, vedeam peisajele ce le-am vazut cu ani in urma. Tot ce vazusem acum un an, vedeam si acum. De data aceasta, ceva imi lumina fata. Si nu erau luminile aglomeratului meu oras. Nu. Era lumina ce-mi incalzea mintea, si anume amintirile. Si gandurile. Si.. tot ce analizez. Tot ce vreau sa spun, dar i-o spun doar persoanei mele. Nu spun nimanui de teama.. Poate pentru ca nimeni nu mai poate fi de incredere in vremurile noastre. 

   Voi putea spune doar ca astept. Ce astept? Astept ce asteptam de multa vreme. Si cred ca voi ramane cu obrajii-n palme, sustinandu-mi capul prin intermediul antebratelor, asteptand. Si in final nu se va intampla nimic. Si ce? Voi rade. Voi ramane intotdeauna o visatoare. O.. "nebuna". O imprevizibila. O persoana care are curajul sa faca orice. Asa am ramas in mintea multora, iar asta nu ma supara, atata timp cat imi cunosc si cealalta latura. 

   Sau, mai bine zis, cealalta latura a umanitatii pe care cred ca aproape noi toti am lasat-o undeva. Undeva unde am ascuns-o si am uitat unde am pus-o. Timiditatea noastra mostenita. Sensibilitatea noastra nativa. Gingasia noastra nevinovata. Finetea si bunul simt. 

   Mai exista asa ceva?

   Da. Din fericire, mai exista. Si mai exista persoane ca mine. Ii vezi "mari si tari" pe dinafara, dar pe dinauntru sunt doar niste suflete visatoare. Corpuri cu sange colorat. Si persoane care nu inteleg persoane.

   De exemplu, am intalnit o persoana care scrie lucruri ce ma intristeaza pe Blogger. Vecini de blog, as putea spune. Am avut sansa sa.. cunosc aceasta persoana. E cu totul alta persoana. Rebela, de gasca, funny din cate am vazut. O persoana de nota 10, as zice. Dar.. ceva o macina pe aceasta persoana. Toti o privesc diferit. Si sufera. Suntem toti lafel, God damn! Indiferent de aparente. Si din cauza asta, aceasta persoana a ajuns sa-si transpuna toate tristetile prin randuri. Le citesc si.. ma afecteaza.

   Iar asa, minunatul tren de miaza-noapte s-a transformat intr-un tren al ignorantei. Va rog mult.. Priviti si dincolo de aparente.

Un "haha" si un LMA

   Alanis Morrisette - Ironic

   Am promis. Am facut. Am ras si am scris. Si pot sa zic ca am dormit fara masura astazi. Dar nu e vorba de mine in aceasta postare, ci de o fosta colega si actuala prietena. 

   La multi ani, Ase! Sa traiesti multe secole de acum incolo, sa chefuiesti cum n-ai mai facut-o vreodata, s-o dai in bara usor, cat sa ai parte de putina actiune (caci viata tre' sa fie interesanta, nu?) si sa razi. Din orice prostie, doar fa-o. 

   Si asa, Ase, da-i viata oricarui gand cu o fapta si oricarei fapte cu un gand. Asa cred ca trebuie sa facem fiecare. Si chiar daca nu suntem in acelasi liceu, sigur se va gasi cineva sa stea in fata ta si sa se dea peste cap ca tu sa nu fii vazuta de profa. Poate un urmas de-al fetei cu cerneala? Aha. Sper ca da. Si chiar daca am sters toate notitele scrise pe Facebook in care faceam review-ul zilei, nu inseamna ca m-am lasat de scris. Acum, High Ink este coltisorul meu discret unde am "voie" sa scriu. Al meu, al vostru si al lor. Undeva unde n-o sa fiu presata sa fac lucruri ca in comentarii de genul "poti sa stergi faza, pls? ;;)".

   Pot spune ca ziua de ieri m-a facut sa simt ceva ce n-am mai simtit de ceva timp; un sentiment de unitate, as zice. Cum eram noi.. "bisericute". In clasa aia verde. Ne facusem "parohii" la un moment dat. Dar, in final, nu s-a plans nimeni. Totul era perfect, huh? Noi si cu "coltul vesel", unde colegutii nostri de banca ne faceau sa radem. Rasuna toata clasa dinspre noi. Rasete si iar rasete. Aveam job full-time de ras cu lacrimi. In special in orele de franceza, unde, stateai linistita cu Ipod-ul pe manual, fara niciun stres ca eram eu in fata ta. Si multe alte lucruri random pe care le spuneam sau le faceam care mentinea putin atmosfera pe randul nostru.

   A trecut o vara in care n-am putut decat sa sper ca o sa ne reintalnim. Fie si o treime din fostul B.; iar asta dupa tabara. Dar ieri, la ziua ta.. PUF! A reaparut sentimentul de unitate, iar la sfarsitul balamucului nocturn, la 9 si jumatate P.M., am ramas sa vorbesc cu creierasul meu. Stateam pe clasica bara galbena din fata blocului, zambind neconditional. Ma simteam bine. Simteam ca, macar o parte din fostul VIII B. va ramane unita. Nu ca si colegi, ci ca si prieteni.

   Oricine isi poate alege prietenii, iar eu cred ca am facut-o. Am ales persoanele care nu vreau sa le uit vreodata. Printre ele te numeri si tu, copilasule. Tu si inca cateva persoane care au dovedit ca pot compune o oda a distractiei in miez de noapte. 

   Si aici inchei postarea aceasta. Ar fi multe de spus, dar nu cred ca ai ochii suficienti de antrenati sa citesti atatea randuri.

   Iti urez inca o data "La multi ani!" si sa fii fericita. Sa nu uitam unii de altii si sa nu ne ignoram cand ne vedem pe strada. Asta ar trebui sa-si reaminteasca si colega noastra care momentan este la tara.

P.S.: Am memorat un lucru care mi l-ai zis intr-o zi in care.. ma rog. O zi normala de scoala: "Intr-una din noptile in care nu dormi, ai putea face un desen pe care nici da Vinci nu l-ar putea face". Multumesc mult pentru determinarea din ziua aceea si multumesc pentru implicarea in tot ce faceam la scoala. Whatever. Aproape tot. Mai faceam si prostii. Si iti multumesc si pentru discutia foarte interesanta pe care am avut-o in Sibiu. M-ai convins ca vei fi un afacerist pe cinste. Sau poate un dezvoltator bun.. In orice caz, ceva ce te caracterizeaza. Ceva serios si epic.

   

Atat de special

   Guess Who ft. Lucia - Special

   Vi s-a intamplat sa va uitati in urma si, deodata, sa va fie rusine de cat de prosti ati fost in trecut? Eu da. Si pot zice asta cu privire la lucrurile ce le-am facut in trecut, in viata mea, pe care le regret, dar nu prea. Chiar si acest blog care, dupa aproape o luna, a adunat un pumnut de followers. Va iubesc pe fiecare dintre voi, chiar si pe cei care citesc blogul asta fara sa-l urmareasca "oficial" <3

   Ma gandeam sa scriu o postare putin mai colorata si mai putin deep. Dar cateodata scap putin din deep-ul meu in orice fac. Asta este.

   Deci. Am fost la meditatii la mate astazi, caci vineri n-am putut due alot of poop. In fine. Am dat de o grupa de clasa a V-a si a VI-a. Pe cativa ii stiam ca erau de la fosta mea scoala generala. Se holbau toti la mine ca la urs. Si, sincera sa fiu, si eu la ei. Erau atat de multi si asaaaa de miiiici <3 Dar ceva mi-a zis ca nu-i de bine cand si-au scos "Iphoanele" si Samsung-urile pe masa sa calculeze cand profu' facea o pauza si iesea din camera :| 

   Ei.. ma rog. Generatia moderna. In fine. Dupa faza asta, aud de la fetita de langa mine "Ce misto esti imbracata" ... Am ramas gen "wadafac". Eu.. misto imbracata.. la meditatii?! Bai.. Usooor. Frana. Eu doar la meditatii ma imbrac la nimereala. Trag pe mine orice imi este mai la indemana.

   Sper sa trag tare cu blogul, caci atunci cand imi merge bine parca uit de bietul meu High Ink :c Sau n-am timp. Sau alte motive de spart seminte in fata blocului, pe Facebook, in pat, la tv, in loc sa fac cu totul altceva. I need a motivation!

   Va iubesc. Pe voi, pe noi, pe ei si cred ca si ei va iubesc pe voi si pe noi.

   P.S. : Voi strangula o sfoara c-o foarfeca. Because.. Fuck logic! :o3

   Stay tunned \m/

Am ajuns simplu high

 
   1Leu - Reaggae Pur

   M-am trezit la ora unu dupa pranz cu un gust amar in gura. Defapt era dulce. Sper ca n-am adormit din nou cu guma de mestecat in gura..

   Ce pot sa zic. O zi freaky. Inca de 'dimineata'. Parintii nu-s acasa. Fratele meu e la facultate la ora asta. Alte rude. Hmm. Who cares? Sunt singura acasa si ma simt bine. Mai-mereu sunt singura acasa si d-aia ies afara. Dar azi vad ca nimeni nu da semne de viata. Parca toti dorm ca mine. Hahhaha. Treziti-va din coma, copiii mei !

Pe cine pacalesc? Se vor trezi la 5 P.M. si iar vom sta pana la doispe noaptea prin cartier.

   Deschid Facebook si iar vad ca X si-a schimbat fotografia de profil si ca Y este la gara ca l-a prins fara bilet. Chestiile astea sunt "facatoare" de zile. They're making my days. Sau cum colegele mele de la fosta scoala generala la care am fost, sunt in aceeasi clasa; de data aceasta la liceu. Pur si simplu, sunt happy.

   Cred ca azi o sa frec menta si o sa-mi sortez pensulele pe marimi si o sa-mi fac curatenia 'de dinainte de scoala'. Mda.. Mai bine o frec pe net. Oricum curatenia 'de dinainte de scoala' o fac pe 9, so.. yeah. La mall? Neah. Iar vad haine military si ma iau de par. Sau sa-mi ciufulesc parul printr-o miscare simpla. Sau sa-mi afund mainile in buzunarele de la pantaloni. Niste obiceiuri pe care le am si de care nu sunt chiar mandra. Niste obiceiuri care au facut ca 'eu' sa fie un cuvant mai cald decat un simplu pronume personal.

Eu.. ?!

   Eu eram fetita de cinci ani care era tot imbracata-n roz cu codite si cu clamute, care, IRONIE, se juca cu masinute. Tot eu, fetita care se juca cu cerneala. Tin minte ca abia asteptam clasa I sa pot invata sa scriu. Se ocupa mama de ortografie si era mandra de scrisul meu impecabil. Acum, scriu oribil. Cel putin, asa zice ea. Whatever. I have my own font. Problem, dawg? Cat timp stiu ca scriu ce simt si ce stiu sau cred ca simt, I don't give a fuck.

   Mai pot spune ca se apropie concertul celor de la Red Hot Chili Peppers. Am bilet, so.. Ultima zi de vara o voi petrece printre niste rockeri 'imputiti', cum ii place fratelui meu sa zica. Mda. Mai exista si animale d-astea in familia mea. Si oricum, el nu vine. Si oricum, voi pleca la Bucare' dupa meditatiile de la mate, in aceeasi zi cu concertul: 31 august. Si ma enerveaza tata ca-mi zice "La liceu, sa nu cumva sa pierzi vreo meditatie la matematica, daca vrei sa devii arhitect". Si nici nu stiu daca chiar vreau sa devin arhitect sau designer. Sunt confuza.

   In final, chiar urasc Eugeniile. Si.. cred ca energizantele Monster au doar dozele colorate, deoarece gustul e ceva asemanator celor din familia Red Bull-iana. Si vreau un toaster cu Spongebob. :o3 Asa ca iau vorbele si le amestec ca un Frapuccino, din nou. Si nu-mi mai iau Cola. Incepe sa ma enerveze.

   Si, ca un ultim post (sper ca totusi voi mai posta in astea doua zile ramase) din vara anului 2012, sper ca si voi v-ati distrat sau, pur si simplu, ati facut ce n-ati facut in perioada scolii. Sper ca nu sunteti single cum sunt eu, after expectations and plans.. Asta e. Tipa smechera cu care sunt prietena are mereu toata atentia baietilor asupra ei. Ma rog. N-am nevoie de ei.

   Now, now, Ink. Big girls don't cry, right? Hai maaa ca ai crescut mare. (:

   Bucurati-va de ultimele zile ale verii! Stay tunned \m/

Îţi plouă-n Coca-Cola

  Astăzi a fost o zi funny pentru fata cu cerneală. De ce?

Să zicem că este din cauza unei..

  Coca-Cola. Se gândea cineva de acum circa 200 ani că această băutură va fi cea mai vândută şi cea mai consumată de pe întreg globul? Presupun că nu. Şi, probabil, acolo unde sunt ei, producătorii iniţiali se răscolesc şi-şi smulg părul rămas când văd veniturile în continuă creştere scoase de 'The Coca Cola Company'.

  Astăzi m-am decis să-mi iau 'una mică' înainte de meditaţii. Era ora opt şi ceva. Cald de se fixau tocurile sceptice în asfalt. Sceptice dacă să continue sau să stea. Exact cum eram eu când am trecut prin parc. Călcam apăsat şi-mi era foarte cald. Mi-era frică să nu se încălzească, aşa că am acţionat rapid. Cam sub forma asta: prinzi cheiţa dozei de coke între degete; tragi... şi face obişnuitul sunet. Mda. Eu şi probabil un milion de persoane în întreaga lume. Bând coke în acelaşi timp. Toţi în aceeaşi secundă. Deşi doar eu şi cheiţa aia am declanşat 'ploaia'. 

  Ploaia care m-a udat destul de sănătos, chiar şi pentru câteva secunde. Ploaia care a făcut bătrânii care se plimbau atunci să se uite ciudat la fata cu cerneală. Ploaia care m-a făcut să râd cu poftă, după o lungă pauză. O ploaie care a cauzat un epic 'shit', cu obişnuitul accent pe 's' and 'h'. Şi, normal, ploaia pe care primăria o controlează prin stropitori automatizate. 

  Fuck me, right? :T

Stay tunned. \m/