Am ajuns simplu high

 
   1Leu - Reaggae Pur

   M-am trezit la ora unu dupa pranz cu un gust amar in gura. Defapt era dulce. Sper ca n-am adormit din nou cu guma de mestecat in gura..

   Ce pot sa zic. O zi freaky. Inca de 'dimineata'. Parintii nu-s acasa. Fratele meu e la facultate la ora asta. Alte rude. Hmm. Who cares? Sunt singura acasa si ma simt bine. Mai-mereu sunt singura acasa si d-aia ies afara. Dar azi vad ca nimeni nu da semne de viata. Parca toti dorm ca mine. Hahhaha. Treziti-va din coma, copiii mei !

Pe cine pacalesc? Se vor trezi la 5 P.M. si iar vom sta pana la doispe noaptea prin cartier.

   Deschid Facebook si iar vad ca X si-a schimbat fotografia de profil si ca Y este la gara ca l-a prins fara bilet. Chestiile astea sunt "facatoare" de zile. They're making my days. Sau cum colegele mele de la fosta scoala generala la care am fost, sunt in aceeasi clasa; de data aceasta la liceu. Pur si simplu, sunt happy.

   Cred ca azi o sa frec menta si o sa-mi sortez pensulele pe marimi si o sa-mi fac curatenia 'de dinainte de scoala'. Mda.. Mai bine o frec pe net. Oricum curatenia 'de dinainte de scoala' o fac pe 9, so.. yeah. La mall? Neah. Iar vad haine military si ma iau de par. Sau sa-mi ciufulesc parul printr-o miscare simpla. Sau sa-mi afund mainile in buzunarele de la pantaloni. Niste obiceiuri pe care le am si de care nu sunt chiar mandra. Niste obiceiuri care au facut ca 'eu' sa fie un cuvant mai cald decat un simplu pronume personal.

Eu.. ?!

   Eu eram fetita de cinci ani care era tot imbracata-n roz cu codite si cu clamute, care, IRONIE, se juca cu masinute. Tot eu, fetita care se juca cu cerneala. Tin minte ca abia asteptam clasa I sa pot invata sa scriu. Se ocupa mama de ortografie si era mandra de scrisul meu impecabil. Acum, scriu oribil. Cel putin, asa zice ea. Whatever. I have my own font. Problem, dawg? Cat timp stiu ca scriu ce simt si ce stiu sau cred ca simt, I don't give a fuck.

   Mai pot spune ca se apropie concertul celor de la Red Hot Chili Peppers. Am bilet, so.. Ultima zi de vara o voi petrece printre niste rockeri 'imputiti', cum ii place fratelui meu sa zica. Mda. Mai exista si animale d-astea in familia mea. Si oricum, el nu vine. Si oricum, voi pleca la Bucare' dupa meditatiile de la mate, in aceeasi zi cu concertul: 31 august. Si ma enerveaza tata ca-mi zice "La liceu, sa nu cumva sa pierzi vreo meditatie la matematica, daca vrei sa devii arhitect". Si nici nu stiu daca chiar vreau sa devin arhitect sau designer. Sunt confuza.

   In final, chiar urasc Eugeniile. Si.. cred ca energizantele Monster au doar dozele colorate, deoarece gustul e ceva asemanator celor din familia Red Bull-iana. Si vreau un toaster cu Spongebob. :o3 Asa ca iau vorbele si le amestec ca un Frapuccino, din nou. Si nu-mi mai iau Cola. Incepe sa ma enerveze.

   Si, ca un ultim post (sper ca totusi voi mai posta in astea doua zile ramase) din vara anului 2012, sper ca si voi v-ati distrat sau, pur si simplu, ati facut ce n-ati facut in perioada scolii. Sper ca nu sunteti single cum sunt eu, after expectations and plans.. Asta e. Tipa smechera cu care sunt prietena are mereu toata atentia baietilor asupra ei. Ma rog. N-am nevoie de ei.

   Now, now, Ink. Big girls don't cry, right? Hai maaa ca ai crescut mare. (:

   Bucurati-va de ultimele zile ale verii! Stay tunned \m/

Ce purtam toamna asta? Review vara 2012

  Am observat de la o vreme ca moda ma doboara. Apoi eu o dobor pe ea. Fel si fel de combinatii aiuristice, dar dragute pe care mi le fac in minte. Le combin cu tinutele ce le vad pe diverse pagini web si ma consult cu prietenele. Se pare ca-mi iese. 'Be Feminine' chiar si cu S.Oliver, DC Shoes, Vans sau Converse in picioare. Un machiaj smokie sau un simplu machiaj de zi, nu foarte complicat. O coafura haioasa. Breton, maybe..?
  Chestia e ca fac depresie de fiecare data cand tre' sa astept colectiile noi ale magazinelor mele favorite. Sunt gen 'FUU-' all the time. Hoinaresc de cateva ori pe saptamana prin mall-uri (caci magazine sunt destule) si observ ca nu ma plictisesc niciodata. However, uneori ies dezamagita din magazinele mele favorite, vazand ca au chestii lame.
  Azi mi s-a intamplat cand am iesit cu doi dintre prietenii mei (o fata si-un baiat). M-am enervat degeaba, sa zic asa. A trecut si cea mai neon vara de pana acum, cu rochii lungi pana-n pamant si continuarea purtarii ochelarilor de tip hipster cu model gen cei de la Ray-Ban (rame colorate, lentile mari, etc.) care au fost no.1 in trend anu' trecut. In 2012 a fost continuarea si cred ca ultima vara cu ochelari de gen. Au fost epic, tho. Am avut si eu, dar i-am rupt la Bucare'. Erau Ray-Ban. Fuck life.
  
  In fine. Noul stil army și moda military e noul trend in toamna asta si nu-mi prea surade ideea. Ameninta stilul pe care l-am abordat deja. Sau poate il imbunatateste? Cine stie. Mie nu-mi place. 

  Sper ca jachetele de denim sa se poarte cu colanti intr-o multitudine de modele diferite si bluzite largi ce acopera fundu'. Ghetute de tip tenisi. Astea-s primele anuntate a fi in trend in toamna de anul asta. Ahh <3 Astea da! Chiar si vara asta a fost epica. Gingasa, funky si colorata. 

  Acum, sa te vad, colectie toamna-iarna! Sa te vad, toamna 2012!

  Sper ca poti mai mult decat capete de mort pe tricouri si topuri, tinte puse de prost gust pe pantaloni lungi si chestii prea boyish si mai deloc stylish. (Nu ma leg de topurile cu printul steagului Angliei. Au fost si sunt misto. <3). Daca le vor face de bun gust, I have no problem here, dawg. Vreau doar sa nu mai vad ce am vazut astazi la mall. Pantaloni cu tinte de la talie pana jos, la turul pantalonilor..

  Fetelor.. voi ce parere aveti? Va plac modelele cu tinte in nuante de verde, in principiu, moda militareasca? 

 Rochitele de gen s-au purtat si au fost foarte bine primite de catre tinere. Dungile marinaresti adauga finete culorii tipatoare de roz.

 Converse din colectia 'U.S.A.'. 

 Ojele neon. <3

 Jocurile Olimpice ne-au influentat pana si accesoriile. 

 Mai tineti minte? Primele incaltari din vara. Sfarsitul primaverii. Cute si racoritori.

 Tinuta simplista. Cool mixed with elegance. Chiar si de everyday wear.

 Alta rochita.

 Topurile astea le ador. Culori tari cu scris.

 Costumele de baie cu print marinaresc si cele cu printul steagului american si a celui englezesc au fost, de asemenea, in lista de 'must have'.

Pantaloni scurti 'ciufuu' cum imi plac mie. Tintele ca acestea vor fi predominante in viitoarele tinute military. 

  Stay tunned. \m/

Îţi plouă-n Coca-Cola

  Astăzi a fost o zi funny pentru fata cu cerneală. De ce?

Să zicem că este din cauza unei..

  Coca-Cola. Se gândea cineva de acum circa 200 ani că această băutură va fi cea mai vândută şi cea mai consumată de pe întreg globul? Presupun că nu. Şi, probabil, acolo unde sunt ei, producătorii iniţiali se răscolesc şi-şi smulg părul rămas când văd veniturile în continuă creştere scoase de 'The Coca Cola Company'.

  Astăzi m-am decis să-mi iau 'una mică' înainte de meditaţii. Era ora opt şi ceva. Cald de se fixau tocurile sceptice în asfalt. Sceptice dacă să continue sau să stea. Exact cum eram eu când am trecut prin parc. Călcam apăsat şi-mi era foarte cald. Mi-era frică să nu se încălzească, aşa că am acţionat rapid. Cam sub forma asta: prinzi cheiţa dozei de coke între degete; tragi... şi face obişnuitul sunet. Mda. Eu şi probabil un milion de persoane în întreaga lume. Bând coke în acelaşi timp. Toţi în aceeaşi secundă. Deşi doar eu şi cheiţa aia am declanşat 'ploaia'. 

  Ploaia care m-a udat destul de sănătos, chiar şi pentru câteva secunde. Ploaia care a făcut bătrânii care se plimbau atunci să se uite ciudat la fata cu cerneală. Ploaia care m-a făcut să râd cu poftă, după o lungă pauză. O ploaie care a cauzat un epic 'shit', cu obişnuitul accent pe 's' and 'h'. Şi, normal, ploaia pe care primăria o controlează prin stropitori automatizate. 

  Fuck me, right? :T

Stay tunned. \m/

El..

   A început cam aşa:

"Ea: Mai şti? 

El: Ce să ştiu?

Ea: Nu ştiu..

El: Şti ceva? 

Ea: Nu ştiu..

El: Nu şti? 

Ea: Nu..

El: Îţi ador râsul." 

  La început, râdeam de tine şi eram o tipă de neatins. Te credeam un prost cu vise deşarte. Nu te băgam în seamă şi nici nu-ţi răspundeam la flirturi. Asta până când am aflat că nu eşti în stare să mă cucereşti, iar apoi să mă părăseşti. Îţi păsa şi m-ai lăsat să văd asta.

  Vorbeam zile-n şir cu prietena mea şi nu ştiam ce aveai de gând. Dar.. ca să vezi. Am ajuns victima ta. Fetiţa cu cerneală avea să deseneze inimioare cu picul printre stropii albaştri ai stiloului ei. Avea să strălucească şi să râdă. Să râdă cu râsul ei colorat şi amuzant. Avea să-ţi aparţină pentru totdeauna.

  Un totdeauna pe care tu l-ai crezut a fi 'doar o fiţă a lunii august'. Un totdeauna pe care ea l-a crezut a fi veşnic. Un totdeauna care v-a unit. Un totdeauna pe care şi-l aminteşte şi acum, dar pe care-l întâmpină c-un surâs călduros şi amar în acelaşi timp. Un sentiment. O dragoste. Una pe care tu ai uitat-o. O dragoste pe care ea tot o mai are.

  Îşi aminteşte cu drag de toate clipele petrecute împreună şi şti ce face? Plânge. Râde. Plânge, râzând şi râde, plângând. Stă în faţa blocului ei, pe bara aceea ruginită şi acoperită cu vopsea galbenă, pe care tu obişnuiai s-o urci, căci ea nu putea s-o facă singură. Gângureşte ceva cu glasul ei nevinovat pe care-l crede a fi gros. Un glas de fetiţă timidă. Un glas ce odată îţi şoptea în ureche 'te iubesc'.

  O fată simplă cu părul blond şi lung cu ochi căprui. O fată căreia îi place viaţa. O fată care crede că ciocolata din eugenii e o risipă. O fată ce-şi consumă călimare întregi scriindu-ţi scrisori ce ştie că n-are curaj să le trimită vreodată. Scrisori ce se vor îngălbeni, îmbibate în dragoste.

  Dar acum eşti ca o păpădie în care ea a suflat. Te-ai risipit şi nimic mai mult.

Stay tunned.

Fericire fără sens

Stau şi oftez cum văd zilele de vară scurgându-se, una câte una. Oftez cum văd că ziua se scurtează şi întunericul vine devreme. Urăsc frigul ce-mi învăluie ţinuturile magice pe care le văd noaptea târziu, de pe 'terasa' de la stimatul etaj patru. Ce-i drept, îmi lipseau sclipirile felinarelor şi mersul în ploaie, după şcoală. Acum că am un alt drum, spre liceu de data aceasta, voi fi mai atentă. Nu voi mai merge prin ea ca un simplu copil visător, mahmur de primul sărut al primei dragoste.

De data aceasta m-am maturizat. M-am maturizat într-atât de mult, încât cred că voi continua mersul prin ploaia târzie de la orele amiezii. Este ca un fel de eliberare. Mă spală de cerneala neagră ce-mi curge prin vene şi îmi lasă imaginaţia să-mi joace prin cei doi lobi. Las căştile în guler şi ascult cum James Morrison îmi invadează amintirile cu 'Please Don't Stop the Rain'. Zâmbesc şi mă uit pe unde merg. Pe cimentul rece şi ud şi zâmbesc. Zâmbesc pentru că mă face orice lucru să zâmbesc. Orice este udat de ploaie şi oricine neprotejat de umbrele. Simt cum devine din ce în ce mai rece şi îmi adâncesc mâinile în buzunare mai ceva ca mai devreme. Râd. Sunt fericită. Natura este fericită. Tot, înafară de un biet căţel fără stăpân ce se ascunde sub o maşină. Este ud tot, săracul. Tremură. Atunci, buna mea dispoziţie devenise ură pentru oamenii ce le lasă la voia întâmplării pe aceste suflete.

Plec. Plec cu un gust amar, dar totuşi sinea mea îndrăgeşte spectacolul de 'kriptonită' de afară. Bălţi şi alte bălţi. Calc într-o băltoacă şi zic, ca un fel de obicei tâmpit 'Shit'. Mereu pun accent pe 'h'. De ce? Fiindcă asa sunt eu.

Din nou merg. De data aceasta cu-n Converse ud în piciorul stâng. Mi-e frig. Destinaţia mea finală mi-e casa, dar mă plimb prin cartier. Mirosul acela de iarbă udă îmi reîmprospătează imaginaţia şi simt cum o altă piesă începe în mintea mea. Parcă şi aud 'Rhythm of Love' cântată de cei de la Plain White T's.

" We only have tonight, but 'til the morning sun you're mine .. all mine (...) "

Sinceră să fiu, primul meu sărut în mediul ăsta a avut loc. De aceea îmi place ploaia atât de mult. Îmi reaminteşte si mă face să reflectez..

O seară târzie de noiembrie. Ploua. Mirosul acela împrospătant de iarbă udă. O săptămână trecătoare pentru a vedea-o pe acea 'special person' plecând. Şi plecând, probabil, până la Crăciun. Nici până atunci, căci a plecat de tot. Până când? Nu ştiu.

Ploaia şi toamna în general mă fac să mă simt în elementul meu, chiar dacă sunt o persoană născută-n vară. Nu-mi place vara din anumite motive, dar o iubesc, fiindcă îmi oferă zile lungi şi fără şcoală. Şi nu numai mie, ci şi prietenilor mei de care sunt dependentă. Drogul mi-a fost oferit, soarele pe post de ţigară e prezent de dimineaţă până seara, iar nopţile pe post de vis sunt rezervate pentru domnişoara cu cerneală. Nu-mi mai trebuie nimic.

Chiar dacă mai sunt doar două săptămâni şi o zi până la toamnă.. S-a şfârsit şi vara; zilele vor deveni întunecate şi ploile vor apărea. Seara, când voi ieşi pentru o gură de inspiraţie, briza caldă de la mare care-mi fericea nopţile va deveni un pui de vifor ce-mi va încuia balconul pentru următoarele câteva luni.

Stay tunned \m/

Live your life

Nu voi incepe aceasta postare cu un 'buna' sau 'salut'. Niciodata n-am facut-o si nici n-o voi face.

Venisem acum doua ore de afara si ma gandeam la lucruri ce-mi strafulgera mintea de ceva vreme. Am ales un subiect din miile lucruri ce creierul meu le prelucreaza. Ma gandeam cat de scurta este viata asta si totusi cat de lunga este pentru cei de varsta mea. Nu. Defapt nu e lunga deloc. Termenul de 'viata' il folosesc doar pentru anii astia; anii astia care-i las sa treaca fara niciun stres. Vremea asta in care-ti traiesti viata la maxim, clipele frumoase si cele urate, postari funny pe Facebook in care ai fost etichetat, iubirile trecatoare si invidia pe care i-o porti prietenei tale cele mai bune, care oricum va trece.

Aceasta este viata. Viata pe care o vad eu. Viata este un lucru atat de intens si nici nu aveti idee cat de mult trebuie traita. De aceea, nu trebuie sa zici 'viata trebuie traita' gen YOLO (= You Only Live Once) in care sa faci toate prostiile posibile, cum ar fi consumul excesiv de droguri, de tigari sau alcool. Nu zic 'nu', doar ca nu-ti trai chiar atat de intens viata. Nu fa lucruri ce nici nu vei apuca sa le regreti caci, probabil, pot fi prea rapide. Multe lucruri in viata sunt ispititoare si nu le poti face fata. Poti fuma, poti face sex, dar chiar asta este? Ce rost are sa inspiri un fum inecacios in plamani (desi si eu o fac..) si ce rost are sa faci sex doar din placerea de a te satisface? De ce sa nu iubesti? De ce sa nu le imbini? O faci deja? Perfect.

Vorbesc cu prietenii mei si le aud gandurile si ideile. Unii fumeaza pentru ca 'e cool, bro', altii mai trag una mica pe nas sa se simta euforici. Mai sunt unii care isi doresc sa simte placerea de a face amor doar de dragul artei in sine: seductia si placerea de a oferi placere si de a o primi. Altii se exprima prin graffiti prin scarile de bloc si pe cladiri. No problem, dawg.

Dar, cum imi place sa gandesc, 'toti suntem diferiti si speciali in felul nostru', nu? (:

Vreau sa zic.. si ce daca fumezi? Si ce daca faci sex? Si ce daca esti gay sau bi? Si ce daca esti original/a? Cine este lumea sa te judece? Cine sunt parintii sa te judece? Parintii..?! Heh. Nici macar ei n-au dreptul de a te judeca.

Simte-te liber/a pentru cine esti, nu pentru cine vrea lumea sa fii!

Prietenia

   Jason Mraz - I Won't Give Up (cover by Christina Grimmie)

   Este foarte frig afară şi deja toamna se instalează. Cel puţin, vântul e cel ce face vremea atât de amărâtă .

   Ploua mai devreme şi, brusc, mi-a apărut imaginea prietenei mele cu care am rupt, aproape, orice legătură. Sora mea cu care, acum un an, râdeam până noaptea târziu în convorbiri idioate, râzând de propria prostie şi trezindu-ne părinţii. Chiar şi confiscându-ne telefoanele şi alte lucruri nonsense de care-mi amintesc cu plăcere.

   Prietenia asta poate n-a fost perfectă, dar pentru mine chiar a fost perfectă. Şi fun (:

Dar cam degeaba.

   Ignoranţa ei m-a făcut s-o ignor şi eu. Atitudinea ei de la banchet m-a rănit cel mai mult. M-am distrat şi am dansat cu toată lumea, înafară de ea. De fiecare dată când mă apropiam de ea, ea se îndepărta. Mă cam durea în cot atunci. Era primul meu banchet şi nu era nimic în calea mea să mi-l strice. S-a schimbat mult în ochii mei, fiindcă probabil o ştiu mai bine decât mă ştiu pe mine însămi. Alţii pot zice că a rămas lafel.

   Mă gândesc mereu la greşelile pe care le-am făcut şi de care nu mi-am dat seama sau poate le-am trecut uşor cu vederea. Cea mai mare greşeală ar fi minciuna. Regret mai mult decât orice. Regret că am minţit-o şi că, poate, am rănit-o. Într-adevăr, sufăr din cauza asta. Dar ea? Ignoranţa este o soluţie? Ignoranţa din partea mea nu este o soluţie, dar aşa pot s-o fac să vadă că nu numai eu am greşit. Am greşit amândouă. Şi aşa am chiulit noi într-o după-amiază de la şcoală ca să vorbim. Asta s-a întâmplat pe la începutul lui iunie, unde i-am mărturisit cam.. totul.

   Îmi amintesc că fusesem la ea şi îmi spusese cum nimeni n-a fost acolo langă ea s-o sprijine când a avut nevoie, decât buna ei prietenă din copilărie (care e o tipă faină). Nu ştiu de ce, dar simţisem că parcă îmi dăduse peste nas cu vorbele alea. Trecuseră deja o lună din vacanţa de vară. O lună călduroasă şi destul de veselă, ce-i drept. Îmi pare rău că n-am avut succesul de a reveni la acea prietenie. Am făcut tot ce se putea. Aproape tot ce se putea.. Se pare că Ink nu se va mai putea întoarce de unde a început, iar viaţa îşi va lua un nou curs de acum încolo. O voi uita, şi ea mă va uita pe mine; dar ăsta este lucrul pe care-l vreau? Chiar vreau să mă las bătută atât de uşor?

Mai pot face ceva să repar, dar nu o fac.

Nu mă înţeleg deloc.

O noapte cu mucuri de ţigări fumate.

   One Riddim - Ganja Nu Te Face Jamaican

   M-am refugiat pe balcon şi mă uit pe stradă. Nu văd pe nimeni. Văd lângă mine ţigările prietenei mele şi o brichetă roşie. Încep, încetul cu încetul, să revină stelele pe cerul neclar al Dobrogei. Neclar mie, puţin mahmură de somn. Îmi revin în minte peisaje şi întâmplări neclare, apoi îmi reapar ca sclipiri, ca luminiţe pe bolta mea celestă. Stele printre visele mele şi fum printre visele mele lucide.

   Aud de la etajul cinci un bocet. Pare să fie Răzvan, vecinul meu. O singură data interacţionasem cu el şi asta se întâmplase cu mult timp în urmă. Rămân puţin uimită că-l aud plângând. Un băiat de 17 ani, destul de ok pe care, până acum, nu-l cunoscusem. Nu ştia că la ora patru fără ceva dimineaţa mai e treaz vreun suflet buimac? N-am zis nimic.

   Am oftat şi am mai aruncat o privire la acel pachet de ţigări. Mi-am spus că, în fine, "O tigară-n plus sau în minus nu mă va afecta". Am luat tigara si mi-am aprins-o. Pâna s-o aprind, bricheta m-a cam trollat. Răzvan a început să fredoneze "Rasta nu te face jamaican". Am râs, fiind putin stresată. Nu ştiu de ce. Probabil fiindcă nu apucasem să cunosc această persoană din interior, nu doar criticându-l pentru ce vedeam în exterior. Aflase de ce stăteam pe balcon şi, totusi, oare de ce fumam din tigările pe care una dintre prietenele mele le-a lăsat la mine, fiindcă cică "sunt mai în sigurantă" decât la ea? ..mi-era poftă! :c 

   În fine. Mi-am făcut un nou amic, iar eu am aflat de ce pişa ochii: fusese cu câteva ore înainte la Ursus Music Evolution cu iubita lui, unde ea a făcut-o de oaie (asta înainte ca ploaia să năvălească). I-am zis că poate fata s-a simtit fuerte bueno şi oricum atmosfera era me gustatore cu bere şi super şugăroasă lume, pur şi simplu, a chefuit. Gen 'free the dance floor, baby!' sau 'rupa-taca-taca-ta-cum si dacă te simti bine.. rupa-taca-taca-ta-cum.. hai vino lângă mine' :)). 

   A râs şi ne-am continuat seara.. mai bine zis dimineata, vorbind şi tot pomenindu-i despre acest liceu Hogwarts la care voi merge începând din 10 septembrie. Am emotii. Fuck me, right?

  
   Am cam fumat ceva tigari din pachetul ala. Nu fumez des. Doar ocazionaaal. :o3333

  

   Şi asa, Ganja nu te face jamaican, asa cum Ursus te poate face a crazy bitchy teen gurl.

   

   Stay tunned \m/