Lumea unui licean nebun

Fug departe chiar dacă nu e o soluţie.

Suntem plasme stricate fără nicio rezoluţie.

Mintea-mi joacă feste şi-mi dă de veste că sentimentele n-o să mă lase să trec peste

Ce chestie.

Se afișează postările cu eticheta skins uk. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta skins uk. Afișați toate postările

joi, 4 iulie 2013

Chestii.

   Sparklehorse - Hey, Joe

   Obisnuiam sa le numesc "chestii". Lucrurile care le credeam a fi adevarate, pure si omenesti. Lucruri care s-au tradat in timp. Lucruri pe care le-am identificat simplu: chestii.

   Acele lucruri trec si vin de la an la an. Lucruri care le trecem cu vederea, pe care le observam de-amanuntit si care le dedicam o parte din existenta noastra. Le dam practic timp acestor asa-zise chestii. Timp care ni se duce noua, se scurge si se unge balamaua neputiintei la sfarsitul mirajului frumos al chestiilor insuflate de diversi factori.

   Timpul ne da chestii. Chestiile ne dau timpul inapoi? Nu. Dar ne place sa-l risipim in nestiinta chestiilor trecatoare. 

   Va veni un moment in viata fiecarui om cand isi va da seama ca traditionalul tic verbal, "chestii", este tradus ca lucrurile facute semestrul trecut, luna trecuta, ieri sau azi de dimineata. Toate actiunile noastre si a altora ne influenteaza si se transform in "chestii". Ii dau animare cuvantului. Ca atunci cand faci din jpg. fisier gif.

   Mi-am dat seama tarziu ca acel cuvant banal, "chestii", este defapt totul. Si totul care face defapt nimic la urma urmei. Am trait lucruri atunci, pe moment. M-am bucurat de ele. Le-am dat multe. Am facut compromisuri. Dar e prea mult. Nu mai traiesc atunci, in mijlocul acelor lucruri. Trebuie sa le dau afara din mintea si sufletul meu.

   Ceea ce imi da de gandit. Oamenii si chestiile lor. Oamenii, insasi chestiile acelea. O parte din chestii, cu tot cu vorbele si actiunile lor spuse la acel moment. Lucruri ce mi-au facut viata si care, poate, m-au influentat. Lucruri care m-au format. Si rezultatul lor finit: materie fizica, carne si substante pe baza calcificata, animate de un ceva care se hraneste cu chestii. Si timpul care le ofera tot comfortul necesar chestiilor si bucuriilor de moment.

   Trebuie sa ne dam seama ca-s chestii de moment pe care probabil nu le vei mai trai niciodata. Trebuie sa stim ca acele chestii nu sunt viata noastra. Ca viata noastra nu se desfasoara in trecutul chestiilor alora. Ca nu tre' sa le dam satisfactii si sa fim sclavii propriului trecut. Trebuie sa trecem peste. Iar chestiile sa fie lipite, undeva, ca niste stickere in mintea noastra. Sa priveasca neputincioase cum se joaca imaginatia in mintile noastre.

   Mi-am dat seama ca am nevoie si de mine. Ca trebuie sa-mi ofer timp. Sunt ca o persoana straina fata de mine insami. Nu ma cunosc complet. Iar timpul in care ma pot cunoaste cu adevarat este risipit pe chestii.

   Omul e un intreg complex de circuite si.. la dracu'! Asta aud mereu. M-am saturat sa vad cum se dau unii si altii destepti pe tema omului, cand defapt nu stiu nimic despre mintea sa! A uitat sa se mai puna interes si in neurostiinta, filosofie si psihologie. Mai intai ar trebui sa se regaseasca pe ei.. Sunt siguri pierduti.

Stay tunned.



If we decide to forget about us,
We'll turn up to be mental
And forget about the world.

joi, 20 decembrie 2012

Anexele rusinii.

   Vita de Vie - Un om c-o chitara

   Stau acasa intr-o seara in care n-ar fi trebuit sa fiu acasa. Poate afara, da' e frig. Si e zapada. Si.. nimeni numai vrea sa mai iasa. Toti neighbourhood-istii stau si vorbesc pe Skype. Cam asta am facut si eu pana acum cateva minute. Radem ca cica vine sfarsitu' lumii in doua ore. Deja subiectu' a devenit plictisitor. Pentru mine si pentru dragutele prezentatoare tv.

   Am mai spus ca trebuia sa-i iau cadou unei persoane complicate? Well, am trecut si peste asta c-un mic cadou simbolic si o esenta de Ink pe un mic biletel. Lucruri ce au venit si au trecut, intocmai ca ceea ce va spun la masuta asta alba cu scaune negre si pahare verzi.


E: Noi n-avem pahare verzi..

 Aaah.. defapt transparente. Umm.. bine, bine! Bem suc de kiwi si d-aia-s verzi paharele. Multumita? >:T


Dah. =3

   Mmmkay. Siiii.. e vacanta. Mdeah. *Defapt crapa organele-n mine de fericire. :DD*. DAR. Hai sa nu deviez traseu'. Eram la faza cu cadoul persoanei "complicate". M-am invartit, sucit, calculat, masurat, analizat, luat pe ocolite, s.a.m.d. doar ca sa iasa perfect. Si pentru ca n-am vrut sa fie un cadou mort, aruncat intr-o punga de cadou, stand acolo asa.. fara suflare, a trebuit sa-mi consult mama. 

   Si a iesit bine. Doar ca am experimentat mai multe tipuri de sentimente. Timiditate si rusine, dar si emotia de "ce o sa zica? ii va placea cadoul? sunt o tampita?".

   Daw. I-au placut cercelusii pe care i-am sigilat mai ceva ca mp4-ul meu din clasa a cincea si ma simt bine. M-am simtiti si inca ma simt. :3

   Din semestrul doi asteptam o noua colega. Din semestrul doi sper ca si eu sa fac acea decizie pe care vreau s-o fac, dar parca ma simt legata de maini. Si rasa-n fata de o alta persoana foarte draga. Ca ea are mainile dezlegate, iar eu nu. Si stiu ca acel ras e doar in imaginatia mea.

   Anexele rusinii mele. Inca in faza incipienta. Ca o materie canceroasa in carne de om.

   P.S.: Cateodata ma scap sa scriu si-n felul asta. Cu titlu' "deep" si continut muritor. Ca-s o proasta care investeste sentimente pentru oricine.

pentru unu' care are ochi pentru alta.
pentru acea "alta" care-i her bestie..

Stay tunned.