Lumea unui licean nebun

Fug departe chiar dacă nu e o soluţie.

Suntem plasme stricate fără nicio rezoluţie.

Mintea-mi joacă feste şi-mi dă de veste că sentimentele n-o să mă lase să trec peste

Ce chestie.

Se afișează postările cu eticheta friends. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta friends. Afișați toate postările

joi, 13 februarie 2014

Ardei iute, presat în torace

Red Hot Chili Peppers - Look Around

   O dragoste am. Cea mai longevivă, pe care n-am pierdut-o nici până acum. În vreme de smiorcăieli sentimentale, ceva cu adevărat a ieşit ca o bombă sonoră, un cod secret al celor ce-i înţeleg. Acum treizeci şi unu de ani, cei de la Red Hot Chiki Peppers susţineau primul concert live la  Rhythm Lounge, Hollywood. Au trecut ceva ani de atunci. Destul de mulţi, aş zice.

   Aceştia au fost oamenii pe care i-am fredonat la drum lung cu maşina pe drumurile ţării. Pe ei îi recunoşteam la tv, pe posturile muzicale. Cu ei aveam albume pe care le-am ascultat cu aceeaşi nostalgie ca prima dată. Le-am învăţat versurile şi am crescut cu ei. I-am iubit. Iar din ăştia treizeci şi unu de ani, eu nu i-am prins optişpe. De când am început să conştientizez, de la patru ani, am ales ce îmi place şi ce nu. Iar chipul lui Kiedis mi-a plăcut de-atunci.

   Erau nebuni şi puţin mai tineri. Tipu' meu favorit avea părul lung. Eram şi eu mică şi inocentă, ce-i drept. Ca om mic, mi-am luat model de ideal masculin de la Anthony, care dădea clasă chiar şi brutei din familia mea. Nu am ştiut multă vreme că ceea ce ascultam cu atâta patos e rock alternativ cu accente funk şi punk. Ştiam doar că e rock, că e frumos şi că e diferit. Şi că mă aduce aproape de tot şi mă face să mă simt bine.

   Pe vreme ce am crescut, i-am ascultam mai rar. Au intervenit şi alte curente muzicale în care m-am împiedicat, dar n-am renunţat la marea mea dragoste atât de uşor. Mereu îi aveam în mp3. Mereu le aveam versurile în minte. Am crescut în natura lor, pe străzi deja cunoscute de voi, bine pavate cu amintiri. Automat şi cu ei, cu paşi usturători şi roşii de vers cu conotaţie.

   Au fost cu mine l munte, la mare, chiar şi printre străini cu gusturi ca ale mele. Gusturi, ce pentru patru minute şi jumătate m-au făcut să mă simt printre ai mei. Mă uitam în ochii acelei turcoaice, cu "Californication" pe fundal şi cu aburii de la ceaiul verde ridicându-se până-n bărbia mea. A fost un tablou colorat, inexplicabil. Frumos.

   Restul s-a derulat pe aceleaşi melodii, mai vechi sau mai noi, dar cu aceiaşi oameni. La o sută şaizeci de centimetri ridicaţi pe umeri şi până-n creştet, purtaţi cu norocul experienţelor, am ales să rămân acea fetiţă, cu acelaşi ideal masculin. Am fumat cu ei, am fost şi am certat cu ei, am fost prinsă cu ei, m-am plimbat, am iubit, am plâns, am simţit, am desenat şi am scris cu ei. Probabil, am şi sărutat cu ei. Şi probabil, i-am dat mai departe, de pe limbă română pe-o alta, cu dialect frumos. Cu siguranţă dialect frumos, ce m-a făcut să-l aleg să-i spun secretele mele din gură-n gură. A contat prezenţa lor de fiecare dată, în orice chestiune minoră. Adormeam de multe ori cu ei şi am cunoscut berea de multe ori cu ei. Iar apogeul a fost atunci când i-am văzut. Erau acolo, la ceva metrii de mine, la câteva zeci de capete depărtare.

   Sunt acolo, vieţuiesc, progresează şi-i iubesc de la an la an din ce în ce mai tare. Sunt mândră de ei, îi iubesc ca pe nişte fraţi mai mari care parcă veghează veşnic asupra copilului ce-am fost o dată. Steluţa roşie mi-a devenit simbol sacru, tatuat de peste un deceniu pe retină. Nu sunt falşi, dau tot ce pot la chitară şi pe scenă, îşi dau seama de prostiile din tinereţile lor şi nu ezită să spună asta răspicat în public. Sunt oameni deosebiţi, nebuni, artişti.

Sunt fericită să spun că-i iubesc şi că datorită lor am atâtea amintiri.

Stay tunned

vineri, 15 martie 2013

Loc bun de-o bere.

   OCS - 2oua Beri Goale

   Ca trebuie sa existe si dintr-astea. Cu muzica buna, oameni buni cu care sa-ti imparti privirile si glumele, masa sanatoasa sa tina atatea halbe de bere la mai putin de patru lei fiecare si vreo doua scrumiere. Doi barmani caterinca si o plasma la care telecomanda este mereu in maini nepotrivite. Iar daca ai pitici pe creier sa mergi acolo cu ai tai prieteni, intr-o zi oarecare, cand e tura omului cu plete, esti norocos. Si daca-l cunosti, esti si-mai norocos. Caci shaw face popcorn pentru toti cunoscutii din local.

   Pare un loc destul de linistit. Asa si este, daca n-ai companie la masa mai mult decat pe tine insuti. Este intunecos si intim. Ziua e putin mai multa lumina, caci barmanii tin sa fie perdelele trase indarat sa iasa fumu' printr-un orificiu cu elice pe care tarziu l-am descoperit. 

   Geamuri inalte, acoperite sau mai putin acoperite de perdele de-o culoare pur sangerie. O usa inalta de termopan maro, c-un gemulet tip mozaic in partea de sus, sub forma de triunghi cu varfu-n jos. Mese dreptunghiulare, din lemn inchis la culoare, pozitionate strategic in club: una langa bar, altele doua pe peretele cu geamuri si alte sase perechi de mese pana-n peretele care da spre toaleta. Are si subsol, but I've never been there.

   Bancile sunt cate doua sau cate trei la o masa. De-o parte si de alta a mesei si una in capatul ei. Cateodata. Peretii sunt rosii si negrii, pe care regasim trupele rock si cantaretii care ne dau liber la "stat pe cuget": Celelalte Cuvinte, Ozzy Osbourne a lu' Black Sabbath (odata..), Vita de Vie, Red Hot Chili Peppers, Metallica, Bon Jovi and so on.

   De dat pe-acolo pe dupa scoala sau cand ai chef de una spumoasa. Cand vrei sa joci "urmatoarea carte" si cand nu-ti vine ideie pentru provocarea ce-o ai de spus. De te uiti pe masa si te gandesti "ce provocare sa pun?". Si lungesti timpul de asteptare cu "urmatoarea carte e.. o panarama. O curva notorie" si ce-ti mai vine la gura cuvant ce nu suna mai bine decat spurcat. 

   Cand pici chiar tu la propria-ti provocare si te enervezi sau razi. Ca poate tre' sa faci ceva cu persoana din stanga, dreapta sau chiar cu cartea de sub a ta. Ca poate se uita cineva la noi, dar care are destui neuroni sa proceseze ca suntem stresati de ei, adultii, mereu. Si ca ne eliberam de ei acolo. Adult.. La scoala si-n cotidian ce numai spurcat il pot descrie. Asa ca nu-l descriu.

   Parca tigara e mai buna acolo. Si fantana mea e mai reusita cand e in interior si nu-i in exterior sa se duca-n blow-u' vantului ce ma enerveaza uneori. Parca oamenii-s mai fericiti la masa mea si cu privirile noastre intersectate peste masa normala a lui 13 sau alta tot a numarului fatidic, pe care sta scris scrijelit cuvantul "boase". Parca mi-e dor de locu' ala si parca mi-e scarba de perioada racelii si alergiei mele de moment.

Parca imi doresc sa fie vara 
Si sa ne vedem tot in acelasi loc:
Club 13.

Stay tunned.


joi, 7 februarie 2013

M-afund cu coate-n bancă.

   My Chemical Romance - SING

   În timp ce profesoara predă ce a invăţat şi ea la rândul ei. Doar că-n alte timpuri, când Ceaşcă era pe coperta fiecărei cărţi groase ce acum miroase-a vechi. Când persoana ce-mi predă avea uniformă de pionier cu eşarfă roşie. Iar eu, acum, in tricou alb cu model şi-n tenişii cei negri. Democratic. Şi tenişii cei ce-şi caută scăpare sub banca lu' Abby şi a lu' Oops, căci casc şi mă-ntind. Am nevoie de spaţiu.
   Nu este decât o simplă zi, una ca oricare alta, o zi in care pot s-o sâcâi pe Duţu in voie (fie că vrea sau nu, trebuie să mă suporte) şi o zi in care mă gândesc la multe lucruri. Chiar şi la postarea de faţă. Poate.
   Este vreme mohorâtă. Nici măcar nu plouă. Dar e niţel friguţ. Ce să zic şi eu, care ies in tricou până-n curtea liceului? Să casc ochii, să trag un fumuleţ, să fac vâlvă, să văd lume nouă, să urmăresc gumele bătute de vreme ce s-au contopit cu asfaltul sau să mănânc un corn cu Raţă. Înainte de engleză.
   Unde singură m-am pus să umplu două table cu scris in limbă germanică. Căci engleza este rudă-n cuvinte şi cu alte limbi mai sclifosite. Şi să văd mai bine feţele plictisite ale colegilor care-mi urmăresc scrisul mizer pe negru. 

De-ale miercurii mele perfecte au fost doar idei..

planurile de copiat la testul de la isto cu Duţu, care n-a venit in fustă. brânzoaica cu stafide. brioşa cu fulgi de ciocolată de la Abby. strop de Livia-n sms la bio. bârfele de pe mess cu Andrei. Victor cu "sunaţi la Mama şi intrebaţi <<Cine-i fiul dumneavoastră?>>" când a intrebat profu' al cui e telefonul. relaţia stâlp-grindă, unde am stârnit râsete. eu una, eram ok. Duţu şi restul erau pe jos. Isizaur e dinozaur şi mă gândesc că n-ar trebui să mai zică "meow". rawr ish in dinozaurish. alte bârfe despre raţe, gen. cu Emma, gen. degete-n cruciş. mulţi dinozauri, căci suntem o familie. spaţiu gol in spatele Iuliei. mult prea mult spaţiu gol. podea moale. Bigu. cutiile cu "wiggle, wiggle, wiggle, wiggle, wiggle, yeah" din ultima pauză. Victor cu cutia jos pe scări. merele de pomană de la a V-a. pupicei. frunze. renovare. dom' director. revoluţie.