Lumea unui licean nebun

Fug departe chiar dacă nu e o soluţie.

Suntem plasme stricate fără nicio rezoluţie.

Mintea-mi joacă feste şi-mi dă de veste că sentimentele n-o să mă lase să trec peste

Ce chestie.

vineri, 29 martie 2013

Desen.

   Paper Aeroplanes - Safe Hands

   Cum se simte murdaria colorata-ntre degete. Usor lipicioasa si cu gust sters. Alb ce se ascunde intre unghii si piele. Si rosu ce ti-ai intins pe barbie si peste buza fara "V"-ul meu.

  Cand ai sevalet si depasesti culoarea de pe compozitie pana pe planseta. Sa se ia culoarea si pe lemn. Cum simti sa duci pensula si pe-acolo. Sa luceasca bucatica de metal ce-ti tine plansa de placa, tarziu, in noapte. Sa stai in picioare ca un sclav in fata propriilor sentimente. Sa dai cu cuvintele colorate de pe paleta pe plansa. Sa o ungi si sa adaugi ce crezi. Sa te dai doi-trei pasi in spate si sa te uiti. Sa-ti fii propriul tau inamic. Sa zici ca ai gresit totul ca apoi sa modifici si sa ajungi la aceeasi concluzie. Niciodata nu va fi perfect.

   Sevalet ce sta in fata ta. Tu, cu parul peste frunte si fata, dat alene peste ureche, uns cu tempera. Murdara. Jeg de om. Pus la punct de sentiment in stare pura. Cu muzica pusa pe fundal, in maieu alb, fara sutien. Cu pantalon lung, stai si te uiti la compozitie. Nu ti-e nici de ora tarzie si orele ce vor urma. Nu ti-e nici de unghiile lungi si frumoase pe care risti cu atat de mult entuziasm sa le strici. 

   Te lupti cu apa din jumatatea de sticla. Faci culoare murdara-n ea. Iti versi supararea in acea apa. Si dai doar cu culoarea pura pe compozitie. Doar cu sentimentele bune si dragostea ce-o porti. Ce-o poti transpune cu degetele tale lungi si cu pensulele cu auriul lor crapat si cazut. Si asa, paleta ti-e amestecata de culori. Transpiri. Te murdaresti. Traiesti un orgasm mental in tot ce vibrezi pe acea plansa. Pe acel ce-a fost odata alb. Iar acum, este tot ce te cuprinde.

   Te uiti timp indelungat la ce ai facut. Ai inghetat. Si asta-ti zice si corpul prin panza fina si nerusinata. Simti ca numai poti. Fumezi in propria-ti camera fara teama de a fi prinsa. Te uiti cu ochii intredeschisi la arta infaptuita, vie, colorata. Si-ti jupoi culoarea uscata de pe obrazu' apropiat mainii in care tii dreapta fumeganda ispita.


La final, in tarzie dimineata, ramai cu gust amar. Si multumire de care parca esti rusinata.

   
   Si un sevalet murdar.

   Multumita doar de atata lucru:
   De murdaria sa
   Si de-un chistoc aruncat undeva pe jos.

Stay tunned.

joi, 28 martie 2013

Om trist.

   Nirvana - Dumb

   Este ora sapte fara opt minute dimineata. N-am dormit nici macar o ora. Am inceput o lucrare cu tematica "prispa caselor romanesti" pe A2. Nu este finalizata. N-am chef s-o termin pana la unspe. Si nu stiu ce sa fac. Este ultima zi in care tre' sa predau desenul. Si nu stiu ce sa fac.
   
   Ascult vorbele aurite ale lu' Kurt si ale Nirvanei, prin el. Sunt murdara de tempera si acrilice. Am putin tus negru pe pantalon si abia scriu. Sunt obosita. Si fara chef. 

   Trag un ochi in spate la desen si mi-e mila sa-l las asa. Mai am trei ore in care pot face ceva. Dar nu am niciun chef. Si am nevoie de motivatie. Ori asta, ori ma culc cateva ore.

   Omul meu de pe prispa, cu ochii inchisi si cu mustata neagra, numit de mine nea Gicu, seuita-n zare la o biserica. Cu o canita de tuica sau palinca sau ce Doamne iarta-ma o avea el acolo, alcool pur banatean, moldovean, ardelean sau de oriunde altundeva. Loc taranesc, romanesc.

   Directorul ne fute la cap cu verificarile prin curtea scolii, sa vada cine fumeaza si cine nu. Sta in masina lui alba, cu fata indreptata spre gard, claxonandu-ne p-astia cu tabacu-n gura. Si pe altii care stau cu ei. 

   Se apropie ziua mamei mele si nu stiu ce cadou sa-i fac. Am chef de somn, dar n-am timp. Vreau sa-mi termin cartile incepute, dar n-am nici chef, nici timp. Am camera vraiste. Aia-i faina, caci mereu a fost asa. Am muzica "bolnava", dar nu ma deranjeaza. Am profi de tot rahatul. Si planuiesc sa ma mut la alt liceu. Mi s-a acrit de desen. Vreau engleza, psihologie, istorie si geografie.

   Imi doresc sa ascult intreaga zi muzica buna, dar am scoala. Vreau sa fumez fara sa fiu claxonata si exmatriculata. Vreau sa fac vlogging, dar n-am niciun chef. Vreau sa scriu pe blog, dar n-am nimic de zis ce v-ar putea interesa. Lately, I suck. 

   Placa de skate mi s-a rupt, "marea" mea iubire a disparut si-s mai sictirita decat spun toti ca sunt.

   Vreau vara, dar ninge. Si optimism, ca-s acum ca o curva d-aia proasta si foarte depresiva. Si nu-mi place.

Cernelisti, asteptati-ma. 
Azi sunt varza.
Om trist.

Stay tunned.


*Iertati limbajul vulgar. :)

miercuri, 20 martie 2013

Descrie dragostea

   SoKo - First Love Never Die

   Este un sentiment ce usor il poti confunda. Cu altceva. Apare in orice imprejurare, cu oricine. Oricine, cu defect sau fara, urat sau frumos, prost sau destept. Este sentiment ce perfectioneaza persoana pentru care simti acest lucru. 
   
   Nu poti alege persoana de care te indragostesti. Te poti indragosti in imprejurari foarte stupide. Te poti indragosti la o prima vedere, atingere, gest sau miros. Poti sta seri intregi cu luminile stinse, uitandu-te la tavan si gandindu-te la acea persoana harazita de sentimentele-ti confuze. Poti sta treaz pe balcon pana la trei dimineata, compunand versuri pe moment in timp ce te uiti la oras si la luna.

   Poti trece pe langa persoana cu sentiment de pumn in stomac. De voma inconstienta. De strangere de inima si incoerenta. Te poti deprinde cu detasarea ei in ideea de a nu da banuieli. Poti invata sa vorbesti cu omul blestemat fara sa faci contact vizual. Sau doar pentru cateva secunde. Si atat.

   Poti vedea persoana sub o alta aura. Ii poti visa gesturile si cuvintele. Ii poti vedea zambetul atunci cand ploua. Te poti imbolnavi din cauza acestei Fata Morgana, numita dragoste. Vezi natura ca pe propria-ti veriga. Simti ploaia ca pe niste sarutari. Iti simti pieptul eliberat si-ti vine sa urlii numele acelui individ sau al acelei individe cu gand de descarcare.

   Orele de stat pe faleza fara rost au rost doar pentru tine. Caci vezi ceva in marea aia si-n departarea aia. Inspiri aer curat si de uitare a ceea ce tot simti. Si ce urasti. Ca nu-ti poti iubi dragostea fara sa simti un stanjen gadilandu-ti artera. Nu-i poti delimita irisul si culoarea lui in doar jumatate de secunda. Atat cat iti permite mintea si bataia nebuna din stomac.

   Nu esti tu. Devii alta persoana doar stiind ca omu' cu pricina iti aude cuvintele, iti vede actiunile si-ti stie asa-zisele secrete. Crezi ca tot ce faci e gresit. Si simti cum prezenta omului respectiv iti preseaza adevaratul caracter. Ceea ce am urat foarte mult.



   Da pulsatii puternice sarutului, tremur, stare de poet inconstient, insomnie, teama si tulburare. Ceea ce mi-a dat si mie prima dragoste.

   Cand nu stiam de unde trebuie sa incep alineatul. Cu ce trebuie sa incep. Pana m-a izbit drogul la treisprezece ani. Cand tot ce stiam era muzica, placa, animeuri si prieteni. Pana ce acea dragoste mi-a dat dar de-a scrie. Scrisori interminabile cu destinatie precisa. Destinatie indepartata si dorita cu o nesuferita ardoare. 

   Om ce mi-ai dat dar de-a scrie: iti multumesc. Pentru ca mi-ai aratat cum se manifesta termenul "dragoste" si cum e sa saruti pentru prima data. Pentru ca mi-ai dat semn de viata cand nici nu credeam ca exista asa ceva. Pentru ca mi-ai dat nume precise de strazi din oras strain de-al meu. Ca mi-ai scris si mi-ai vorbit de pe malul Somesului.

   Iar acum ma izbesc ca si tine, om ce-mi citesti randurile, de dragoste accidentala. Dintr-aceea in starea cea mai pura. Stare de pus sufletul pe tava si de deschidere a modalitatilor de a percepe sentimentul. Sa sti sa-l numesti asa cum ti-e prezentat de mic om in povesti cu zane si balauri. Ca esti zamislit din act de dragoste sau doar de pasiune, scanteie de amor. Din preludiu al sarutului. Din barbat si femeie. Si ti-e dat sa iubesti pe cine vei vedea si vei simti pumnu-n stomac.

De atunci, aia se va numi dragoste.
Iar tu te vei numi indragostit.



Stay tunned.

luni, 18 martie 2013

"Mărjele"

   Boom Boom Vibration - Dem Know

   Azi a fost luni, frumos, zi de stat şi multe altele. M-oi trezit pe la zece jumate c-o lene imensă. Aşa că m-am dat jos, pe mers în picioare, pe la ora unsprezece. Mi-am luat prânzul (că mic dejun nu-l pot numi) cu mama care vorbea în franceză, iar eu în engleză. Diferenţa? Eu nu înţelegeam ce ea zicea..

   Dus cu tubul, frecat strada cu tubul. Atelier. Doamna Besu a.k.a. Satan în persoană. Patru ore foarte lungi. Eu şi cu Emma, încercând să vindem papioane ce au agitat un om mai mult decât scump şi dulce. Dar nu s-a vândut astăzi niciunul. Anyway, schiţele mele cu "pridvor" şi "trăsături ale lemnului" a cam intrigat-o pe Satana. Aşa că a decis să mi le arunce pe jos (ca semn "subtil" a cât de mult mă "place"). Şi Sabina care vrea să scrie o poveste cu multe liniuţe de dialog.

   După şcoală. Stare de staichill. Victor a.k.a. Vicky, Emma, Sabina, Maria a.k.a. Hipsta M. a.k.a. Panaramă, Adina şi Diana 'Modestie'. Drum cu ei până pe la Casa de Cultură. Că de-acolo ne-am risipit. Apoi, în 51 cu madam Emma. Mergând, desigur, la clasica bârfă "de după şcoală".

Dar Victor călcase pe tubul pe care-l târam.. S-a găurit. La dracu'.

   Şi cu clasica bârfă "de după şcoală" care o ţinem într-un loc cu mese multe, desigur. Mereu magica masă "din-dărăt". Să nu audă ce secrete se discută, ce probleme se dezbat şi ce "Porn-o pe Marte" înseamnă defapt. Că-i poveste ce o discutăşi că va fi un best seller ca şi "Morţii Mă-tii" scrisă de Un Oarecare Cristi (sau Cristian) şi că va fi o mare bălărie. Şi că-i poveste cu plotting-u' într-o strânsă legătură cu titlul. Nu, nu cu porno. Şi nici porno cu marţieni. Pe.. Marte. Nope.

   Veţi vedea, căci mă tentează să postez întreaga poveste pe blog'şor (când va fi gata). But I will think and judge very wisely before posting. 

   În orice caz. Nici un întreg alineat nu are, deci.. Lunea se poate însenina şi cu jucărioare de la Mc, suc, o colegă, o altă colegă mai mare care a trecut cu cealaltă colegă prin 13 la vreo trei "d-alea mici" şi pe care o respect foarte mult pentru acest fapt and many more others.

   După plecarea acestor două fete, random-ismul de la masă continuă. Ne perturbă idei foarte nesănătoase, desene aiuristice pe care le şi facem şi mărturisiri afurisite. Unele telefoane de la mămici şi obiectele de pe masă cărora trebuie să le facem ceva.. Un Finn acolo, pe suculeţul meu.. Unul foarte cute făcut cu ce este în penar.. Good. Şbăieţi ce-şi fac poze cu bot la masa alăturată.. Daaaamn.

   În concluzie, a fost o zi interesantă şi de acum mă voi apuca de:


1. Schiţe cu "pridvoare" pentru Satan
2. "Caietul pentru Mc" (căci mereu se discută lucruri aiurea de ţinut minte)
3. Scos idei de pe Wikipedia în legătură cu tuberculoza
4. Vlogging. Maybe.

   P.S.: Am avut un chef nebun de scris o postare mai fără deep-uri şi fără figuri de stil. Şi mă simt al dracului de bine.


Stay tunned.



   *Titlul n-are nimic în comun cu conţinutul acestei postări.

vineri, 15 martie 2013

Loc bun de-o bere.

   OCS - 2oua Beri Goale

   Ca trebuie sa existe si dintr-astea. Cu muzica buna, oameni buni cu care sa-ti imparti privirile si glumele, masa sanatoasa sa tina atatea halbe de bere la mai putin de patru lei fiecare si vreo doua scrumiere. Doi barmani caterinca si o plasma la care telecomanda este mereu in maini nepotrivite. Iar daca ai pitici pe creier sa mergi acolo cu ai tai prieteni, intr-o zi oarecare, cand e tura omului cu plete, esti norocos. Si daca-l cunosti, esti si-mai norocos. Caci shaw face popcorn pentru toti cunoscutii din local.

   Pare un loc destul de linistit. Asa si este, daca n-ai companie la masa mai mult decat pe tine insuti. Este intunecos si intim. Ziua e putin mai multa lumina, caci barmanii tin sa fie perdelele trase indarat sa iasa fumu' printr-un orificiu cu elice pe care tarziu l-am descoperit. 

   Geamuri inalte, acoperite sau mai putin acoperite de perdele de-o culoare pur sangerie. O usa inalta de termopan maro, c-un gemulet tip mozaic in partea de sus, sub forma de triunghi cu varfu-n jos. Mese dreptunghiulare, din lemn inchis la culoare, pozitionate strategic in club: una langa bar, altele doua pe peretele cu geamuri si alte sase perechi de mese pana-n peretele care da spre toaleta. Are si subsol, but I've never been there.

   Bancile sunt cate doua sau cate trei la o masa. De-o parte si de alta a mesei si una in capatul ei. Cateodata. Peretii sunt rosii si negrii, pe care regasim trupele rock si cantaretii care ne dau liber la "stat pe cuget": Celelalte Cuvinte, Ozzy Osbourne a lu' Black Sabbath (odata..), Vita de Vie, Red Hot Chili Peppers, Metallica, Bon Jovi and so on.

   De dat pe-acolo pe dupa scoala sau cand ai chef de una spumoasa. Cand vrei sa joci "urmatoarea carte" si cand nu-ti vine ideie pentru provocarea ce-o ai de spus. De te uiti pe masa si te gandesti "ce provocare sa pun?". Si lungesti timpul de asteptare cu "urmatoarea carte e.. o panarama. O curva notorie" si ce-ti mai vine la gura cuvant ce nu suna mai bine decat spurcat. 

   Cand pici chiar tu la propria-ti provocare si te enervezi sau razi. Ca poate tre' sa faci ceva cu persoana din stanga, dreapta sau chiar cu cartea de sub a ta. Ca poate se uita cineva la noi, dar care are destui neuroni sa proceseze ca suntem stresati de ei, adultii, mereu. Si ca ne eliberam de ei acolo. Adult.. La scoala si-n cotidian ce numai spurcat il pot descrie. Asa ca nu-l descriu.

   Parca tigara e mai buna acolo. Si fantana mea e mai reusita cand e in interior si nu-i in exterior sa se duca-n blow-u' vantului ce ma enerveaza uneori. Parca oamenii-s mai fericiti la masa mea si cu privirile noastre intersectate peste masa normala a lui 13 sau alta tot a numarului fatidic, pe care sta scris scrijelit cuvantul "boase". Parca mi-e dor de locu' ala si parca mi-e scarba de perioada racelii si alergiei mele de moment.

Parca imi doresc sa fie vara 
Si sa ne vedem tot in acelasi loc:
Club 13.

Stay tunned.


marți, 12 martie 2013

Părţi neştiute

   Deep Purple - All The Time In The World

Sau uitate sub criteriul că "nu contează" şi "nu-mi pasă". 

   Mi-au dat multe lucruri de furcă în mintea-mi ameţită de dureri cumplite ale faringelui. În timp frumos şi senin în Constanţa cea uitată de multă lume. Acea parte neştiută şi cu toate anexele ei ce ascund feţe brodate de riduri fine şi de eleganţă, de bun gust şi de bunătate necondiţionată.

   Piaţa Ovidiu. Cu tot cu Ovidiu care se uită în depărtare, înspre mare. Om ce-a fost odată; acum, cunoscut numa' din literele îngropate în marmura pe care-i scrisă mândra sa poveste şi cugete nescrise, dar tipărite pe faţa sa neagră şi bătută de vreme. Uitat în piată, pe piatră maiestuoasă, etern ca un munte şi cu privirea sensibilă ca o fecioară "dilie" la vârsta-i fragedă după iubire. Stă cu spatele la Muzeul de Istorie şi Arheologie, renovat doar din faţă. Batrâşi plâns de ploi pe celelalte laturi ale sale. Clădire şubredă ca toate celelalte care încă se ţine bine. Se ţine pentru a ne arăta că ce este vechi, este şi bun. Şi de neuitat.

   Cu tot cu geamurile din lemn, odată maro, iar acum înălbite şi parcă cojite, strânse de razele solare. Divizate sub formă de pătrăţele, tot din lemn. Geamuri ce încă se ţin în marginile de lemn. Mult prea şterse doar de formă

   Gălăgie mare în această piaţă. Picamăre şi oameni cu mâini muncite. Escavatoare galbene, micuţe. Călărite de alţi oameni munciţi cu priviri dubioase, spunându-şi la ureche cuvinte pocite pe care le pot auzi bine. Că muncesc ca nişte sclavi pentru nimic. Şi asta m-a făcut să mă gândesc puţin: .. pentru nimic? Oraş încărcat de-o frumoasă istorie, arhitectură, valori.. Om ce le-ai putea salva pe toate acestea, nu dai doi bani? Lucrezi pentru un salariu. Şi nu pot spune "doar" pentru acel salariu, ci lucrezi şi pentru bătrânul tău oraş ce-ţi oferă cerul şi multe altele ca hrană spirituală. Dar.. în fine.


   Îmi continui călătoria, parcă nesfârşită. Mama mi-e alături cu chef de aer curat. Doamna doctor nu este. Aşa că o luăm pe străduţe, unde îmi povesteşte mama pe lângă fiecare zid fără geamuri, ce erau acolo odată: "Aici era o cizmărie." Mergem ce mergem.. "Aici a fost cofetăria ...". Merceria şi ea cu nume românesc, distrusă. Ceasornicăria prăfuită în interior, arată că a fost un loc în care domnii îşi reparau ceasurile de buzunar cu lanţ şi cu miros de sepia. Tot aşa: o dată.

   Aproape de piaţa lui Ovidiu, un magazin de antichităţi. Pe una din cele două străduţe ce dădeau spre bulevard. O iau pe cea din dreapta. Mă tentase să merg pe acea străduţă, fiindcă cealaltă era îmbâcsită de muncitori ce reabilitau.. ceva. O străduţă îngustă, iar trotuarul şi-mai îngust. Piatră cubică peste tot pe jos. În dreptul unei canalizări cu capac negru, acel magazinaş cu vitrine umplute cu bun gust. Nu bătea la ochi nimic. Dar totul cu un rafinament şi cu parfumul parcă din vremuri trecute. Decid să intru împreună cu mama.

   Mirosea totul a vechi. Nu, nu praf. Era acel miros de vechi care mereu mi-a plăcut. Şi-o femeie stilată, c-un zâmbet micuţ pe buzele-i pecetluite de culoarea rujului unei doamne, roşu. Şi nu. Nu era mama. Era doamna ce stătea şi aştepta ca cineva să-i calce pragul magazinului. Stătea pe un scăunel şi se uita în jur. 

   Cum intrasem pe uşă, în partea stângă, cărţi. Ferestre ale imaginaţiei, răsfoite de oameni culţşi muritori, însetaţi de a şti mai multe, trecute-n atlasul timpului cu filele galbene, doar.. "4 lei". Asta îmi indicau etichetele lipite pe rafturi. În partea dreaptă, păpuşi de porţelan îmbrăcate de epocă, cu păr cârlionţat, brunet ori blond. Cu obraz parcă viu şi rugător să-şi găsească fiecare câte o casă. "50 lei". Tablouri pictate maiestuos de pictori de care probabil n-am auzit niciodată, dar care transmiteau multă sensibilitate prin culori şi stil. Într-o cutiuţă, monezi de 100.000 LEI. Argintii, aurii, din bronz, uşoare, grele, cu gaură-n centru, cu anii comunismului inscripţionaţi, cu chipuri de domnitori.. toate îmi captau privirea. Lângă care bacnote de care-şi aminteşte mama emoţionatăMai văd o vioară, un pian, un scaun cu tapiţerie brodată manual, pietricele, tablă de joc cu jetoane a căror linii indicatoare erau cusute cu piele maro şi neagră, lângă care zăceau două zaruri (unul negru şi celălalt alb spre galben). Un frumos candelabru făcut din scoici stătea agăţat de tavan. Doamna ne-a zis că-i funcţionabil. Cercei, figurine, machete, maşini de epocă, mici statuete din lemn vopsit care nu arătau ca fiind din lemn. Abstracte sau reale.

   Rupe mama tăcerea sub subiect ce ştia că mă interesează:

" - Gramofon aveţi? "

   A avut. Ba chiar două, dar se vânduseră. Unul cu 900 de RON şi celălalt cu 1200. Funcţionabile ambele şi cu parfum de vechi. Dar care nu s-au putut întâlni cu discurile de vinil ce muritorul "eu" a putut să le obţină de la oamenii săi vintage. Discuri negre ce ascund muzică pură şi nemixată în niciun fel. Bass, chitară, tobă, vocal. Se ascund în micile şanţuri circulare pe care le pot doar atinge. Pe care le pot simţi doar la palpare.

Poate auzul meu de muritor e prea prost
Este prea impur pentru muzica zeilor
Cele vechi cu parfum de vechi
Şi cu amintiri răscolitoare pentru cei ce-au fost odată
"Madam" şi "Monsieur", "Doamnăşi "Domn".


miercuri, 6 martie 2013

Fuga Adei #2

   Andrew Gold - A Little Mercy

   A trecut o săptămână de la acea cumplită întâmplare. Şapte nopţi trecute cu somn obositor. Şapte dimineţîn care îmi doream să nu mă mai trezesc în corpul tău. Şapte zile în care am încercat să mă gândesc cum să te găsesc. Pe tine, hoţ al trupului meu. Tu, alchimist al sentimentelor mele şi cuţit ce-mi penetra odată organele în timp ce-mi erai prin preajmă. Când te vedeam şi când îţi simţeam parfumul.

   Nu mai sunt eu. Sunt tu. În hainele tale şi-n camera ta în care sunt închisă. Nu-s hainele cu care sunt confortabilă. Dar nu sunt nici Ada, ci tu. Ada a fugit cu corpul "meu"-lui într-un loc neştiut de "minele", tu. Mă uit la acelaşi bilet şi schiţez cu creionul literele legate în grabăÎncerc să descifrez intenţia de a-mi comunica ceva.. Ada falsă cu mintea ta. Ada cea cu faţa mea şi cu expresivitatea corpului şi a feţei specifice. Mi le-ai dat la schimb pentru intimitatea ta şi trăsăturile tale. Şi mintea mea rătăcită în trupu-ţi firav.

   În fiecare zi mă trezesc cu aceleaşi mâini. Nu ale mele, ci ale tale. Legate de mine, adică de tine. De corpul tău în care sunt blocată.

  "te-am văzut încercând să ajungi la mine...", deci m-ai văzut. "...acum mă ai", intenţia ta de a-mi răpi tot ce aveam: pe mine. Şi povestea ce-ncercam s-o ţin ascunsă
Dar nu mai pot. 

   Mi-ai dat la schimb viaţa ta şi această cameră de-un purpuriu înfrânat de ferestre albe de termopan. Simboluri familiare şi ciudate în acelaşi timp. Pe pereţi. Perdea subţire prin care trec razele de lumină până la patul de lângă uşă. Până la mine, în fiecare dimineaţă. O mică bibliotecă cu cărţi din care ai citit o jumătate de raft. Ti-erau însemnate de mâna-ţi pe prima paginăŞi dulăpior cu discuri de vinil şi CD-uri cu muzică. De-mi place mie şi muzei mele, tu. Dulapul în care-ţi zac hainele şi la care mă uit mereu. Pe-acelaşi perete cu muzica ta bună. Miros toate a tine. Şi trist c-am început să mă obişnuiesc cu parfumu-ţi ce-mi răscoleau interioarele. 

   Pe una din uşile dulapului ai o listă de dorinţe. Una pe care nu mi-o pot însuşi. Doar lucruri copilăreşti, ca excursia de două săptămâni în Elveţia. Şi ursuleţul pe care-l aştepţi cu ocazia zilei tale de naştere de la băiatul ce-ţi furase inima cu mai mult de-un an în urmă. Zâmbeam şi zâmbesc, căci erai tu în fiecare dintre literele acelea.

   Trec cu vârful degetelor peste hainele frumos puse pe umeraşe si le strâng mânecile. Le strâng umerii. Timp în care nu-mi pot stăpâni lacrimile. Nu-mi dădusem seama. Acele haine erau tot ce tu erai. Expresivitatea pasivităţii tale, a feţei tale, a cuvintelor pe care le auzeam scoase şi gândite. Tot ce exprimai prin ochii tăi căprui şi prin privirea ta rece. Ardea câteodată. Câteodată

   Mi-am dat seama că sunt blocată în tine şi că tot ce mă-nconjoară în această cameră e acum al meu. Până mă găsesc şi-ţi găsesc urmele dinaintea cărora calci în noroaie, poate. Sau în praf. Nume sub care te ascunzi: AdaŞi nume sub care mă ascund: al tău.

   Un secret jegos pe care l-am ascuns. Împreună. Iar dorinţa mea, trecută-n lista ta din dulap, cu scrisu-mi specific sub al tău sfânt, fără majusculă după punct, specific ţie, am scris mare:

 "te am. te iubesc. te ador. 
dar te voi găsi, Ada.
căci ce am acum
nu-i nimic din ce mi-am dorit.
e viaţta."