Marea în ianuarie.

Phoenix - Long Distance Call

   Daca pielea ti-ar fi ceara, n-as ezita s-o ating. De-ar fi ceara inflacarata, involburata, n-as retrage mana de la chinul unei atingeri. N-as face decat sa raman cu esenta ta pe palme, cu tine, intarindu-te si scorojindu-te de pe mainile mele. Ai fi creatura pala, alba, dar tot n-as ezita sa te ating.
   Daca ai fi fost flacara, m-as fi incalzit la tine chiar si-n zilele de vara, cele cu soare. As fi facut bezna, sa stau in ea si sa te privesc. Sa nu apar in aria ta de lumina. Sa nu-mi faci chipul vizibil. Te-as fi lasat sa arzi continuu, in orice. Mi-as fi intins extremitatea sa te simt, cu toate ca m-as fi ars. Ar fi ramas semnul atingerii tale. Semnul ca sunt om muritor, ca nu esti ca mine, efemer, focule. Ca vietuiesti in orice si ca doar trebuie cineva sa te aprinda. Si te-am gasit aprinsa, faclie. Te-am luat si mi-ai distrus interiorul, mi-ai distrus totul. Imi fierb muschii cand te vad si-mi tresare ceva, parca deasupra pantecului. Si nu pot controla. Frica pentru foc mi-era cand mi-a afumat locul, iar dragoste sadica de el am primit inainte de prima tigareta. Apoi am vazut ceva sinistru, singuratic. Un om despre care nu stiam multe.
   E vreme buna, pentru ca arzi. Ca esti afara si faci lumina. Ca bucuri vietile oamenilor tai, din jurul tau. Ca esti om normal, dar extraordinar pentru mine. Ca imi citesti randuri pe randuri, cu tenta sincera de dragoste fara erotism.
'Pentru ca'-uri si 'pentru ce'-uri exista. Le pot insirui oricand, in mai mult de douazeci de cuvinte cu trasatura diferita si parfum personal. Chiar si-n ora de sase a diminetii, cand am doua ore de somn. Chiar si-n statie de bus, in doua minute, cat sa vina 43-ul. Chiar si-n convorbiri telefonice de cu 'ce faci' si cu 'de cand n-am mai vorbit'. Fiindca trasatura in limbaj mi-e bestie cu doua picioare, mi-esti tu, cititor superb, care-mi tii randurile in viata. Care le faci sa traiasca in memoria ta. In memoria fiintei aleia de neatins. A mea si probabil si a ta.
   In zi ca asta, as fi fugit pe plaja, sa zambesc. Ca o vad si ca e intinsa, de necuprins intr-o privire aruncata dupa geamandura. Ca e ceva sticlos pe degetele mele. As fi crezut ca mi-e bestia, dar e prinsa in pestera de caramizi rosiatice. Unde am vazut-o ieri, alaltaieri si multe zile trecute, ramanand cu sentimentul asta de palme stranse, fara linii trasate de mama in procesul de facere. Sentiment nu prea ordinar, de ceva sticlos. De foste lacrimi varsate, tristete ce-mi rupea sufletul. Venea din partea sa. Poate de aceea.

   Incerc sa ma scot din mare cu maini curate, dar e ca si cum as vrea sa plec de pe plaja fara nisip pe talpi. E imposibil. Este imposibil.

Stay tunned.

Ianuarie.

   Damien Rice - Rootless Tree

   Era zăpadă măturată de vânt şi bătută de luminile murdare ale felinarelor. Era noapte şi era frig. Vreme plăcută pentru o persoană ca ea. Ea care se plimba în culmea gândurilor şi a sentimentelor. În frământări de cuget şi de mâini gingaşe pecetluite de mănuşi cu-n deget.
   Cu plete brunete fluturând în puterea şuieritului acelui vânt. Fără căciulă şi cu obrajii rumeni, ca şi buzele-i degerate. Cu ochii căprui îndreptaţi spre infinitul de doar câţiva metri. Cu zâmbetul 'cela plăpând când vedea garajul pe care se scurgea odată. Vara. De fiecare dată când îi auzea bătăile încălţării pe terenul de baschet. Când nu se simţea o delicventă şi când avea doar prenume, nu şi porecle.
   Înainta prin valurile de zăpadă depuse şi-n timp ce sufla parfum de inocenţă din nări şi din iazul nesecat ce oferea şi primea iubire. Pe aceleaşi străzi pavate cu amintiri şi uitate în finitul de nea albă, conţinând altele noi. Altele mici ce cad din ceruri depuse unele peste altele. Reci şi calde, căci de aceea se topesc. Şi de aceea uităm.

   Ne amintim doar lucruri recente, netopite. Încă reci şi încă surâzătoare. Doar că ea n-a uitat..

   A continuat plimbarea ei nocturnă şi a îndurat mişcări lente doar pentru a-şi aminti. Pentru a-şi da jos ochelarii de plastic şi de a-şi folosi doar irisul color şi mult prea sticlos în fluxul de apă. De lacrimi prelinse pe obraji. Deprinse din canale funcţionale de sentimente destupate.
   Şi ajunge la şuieratul codrilor imaginari printre care trece şi pe care îi putea număra pe degete. Pe strada virgină, plată, curată. Nedesfiinţată de urme de picior omenesc. Şi nici de animal metalic cu patru roţi. Linişte.
   Doar atât. Atât şi totul a ceea ce a sperat de luni. La o ţigară aprinsă, astupând iazul nesecat de iubire cu zmoală amăruie de tabac. Înfundând parfumul de inocenţă generate de corpu-i feminin, dar nu şi canalul propriu de aghiasmă blestemată. 
   Prinsese sentimentele imediat după colţul străzii ca-ntr-o presă. Ceva ce e presat până numai există. Până dispare din Universul nostru. Undeva.. în noapte.

   Iar locul înspre care se îndrepta n-avea nevoie de cheie.
   Căci Iadul n-are butuc. Nici cale de întoarcere.

Cu fiecare bumbac în parte.

   E.M.I.L. - Vis în şoaptă

   În fiecare dimineaţă te trezeşti cu părul ciufulit. Scurt ori lung. Cu cărare au ba. Cu breton pe o parte sau pe alta. 
   Te trezeşti cu maieul ridicat puţin peste buric. Pătura toată răsturnată pe lângă pat. Iar tot ce se aude este alarma şi înjurăturile ce i le tragi în gând.
   Te ridici în picioare şi începi să faci primii paşi ai zilei. În tălpi golaşe şi puţin reci. Că n-ai avut răbdare să găseşti perechea papucului.
   Te duci la baie. E rece. Mergi spre oglindă şi simţi covoraşul antiderapant. Te vezi. Ea vede. Te strâmbi. Se strâmbă. 
   Spui că-i copilăresc şi te duci mai departe. Cu aceleaşi tălpi golaşe. Străbătând marmura rece si dând peste covoraşul cu peri moi.
   Târi picioarele, lăsând părul să-ţi pice-n ochi. Fie el scurt sau lung. Şi laşi maieul să-ţi stea cum a stat întreaga noapte. Maieu cu desene animate. Că nici acum nu te-ai putut maturiza.
   Pantaloni de pijama lungi. Bleo. Bumbac sută la sută. Cum îţi arată eticheta mereu înainte.
   Deschizi frigiderul şi scoţi laptele. Îţi torni în cană, apoi bei. Şi te ştergi cu încheietura în colţul gurii. Că nimeni nu-i acasă şi că niciodată n-ai fost o lady.
   Te aşezi din nou în pat şi te uiţi în jur. 
   Te trânteşti pe cuvertura moale pe care ai răcit-o. Perna încă caldă. Iar pătura acoperind covorul. Alb cu oranj. Dar nu ai niciun chef. 
   Îţi pipăi lobul urechii. Observi că nu ţi-ai scos cerceii decât de la o singură ureche. Cea dreaptă. Şi zâmbeşti şi-ţi mai spui ceva în gând. 

   Este, într-adevăr, dimineaţă.
   Dimineaţa pe care o trăieşti de doi ani încoace. De când ai început să trăieşti viaţa de adolescentă. Dintr-aia cu agitaţie, cu bune şi cu rele. Mai mult cu rele, căci aşa le vezi.
   Căci aşa te critică "comuniştii", cum îţi place ţie să le zici. Că eşti ciudată şi că oja e prea albastră. Că parcă e "de mort".
   Că parcă fratele tău nebun este acum responsabil şi că se mută. Că e mare şi are iubită. Şi că e tânăr. 
   Că parcă mereu te ia inspiraţia la miez de noapte. Pe balcon. Cu privirea trecută de bulevard. La 3 cu A.M. după.

   Dar nu contează.
   Tu încă stai în pat, iar minutele trec. Şi visezi aiureli. 
   Dar te ridici. Calci pe pătura de pe jos. O urci în pat cu indiferenţă.
   Te duci din nou la baie. Întâlneşti aceeaşi persoană. N-o saluţi, ci doar te amuzi de ea. Te speli şi ieşi.
   Intri în camera ta dezordonată cu patul nefăcut. Nici n-ai vreun gând să-l faci. Şi deschizi calculatorul. Doar ca să pui muzică.
   Iei sutien şi ţi-l reglezi pe forme. Iei lenjerie intimă şi-o plasezi. Bumbac. Se simte. Cum se simt şi blugii din denim albastru. Puţin şifonaţi şi răcoroşi, c-au fost pe sârmă la uscat.
   Bluza să se asorteze. Sau doar să fie potrivită. O brăţară sau două. Mereu la dreapta. 
   Şi parfum prelins pe gât şi unde şti că-ţi pulsează sângele mai puternic în vene.
   Să fie persistent.

   Iei ghiozdanul şi pleci.
   Şi laşi în urmă camera pe dos. Cu muzica lu' OCS şi Matt Pond PA în boxe.

   Că e dimineaţă.
   Şi mereu ai o relaţie intimă
   Cu fiecare fir de bumbac în parte.

   Stay tunned.

Oameni si neoameni #1

Robbie Williams - Feel

    Grosolan in multe feluri. Un zambet fals prin care usor ii vezi dintii strambi si ingalbeniti. Galbeni de marlanie si gudron. Strambi.. din neglijenta. Par scurt si negru. Negru pur, ca si barba taioasa ce rasare din fata sa rotunda. Cu buze subtiri si cu colturile gurii impanzind intreaga fata cand zambeste. Zambet fals. Si c-un nas lung cu nari late. Ochii ascunsi sub pungi albicioase de oboseala. Arunca numa' priviri ganditoare. Ca se preface. Si vorbeste cu glasul sau de barbat. Nu se uita in ochii tai cand vorbeste cu tine. N-are suficient curaj. Stie ca e vinovat in fata ta si nu poate.

   La cei o suta saptezeci de centimetri, acest barbat nu poate raspandi decat scarba. Scarba in tot ce vezi. Haine scumpe, dar zdrentuite. Si le poarta ca si cum ar fi un domn. Isi conduce masina ca un domn. Isi fumeaza trabucurile ca un domn. Miroase ca un domn. Un domn ce-si paraseste tot pentru mare. Sta luni intregi pe mare. Uita de sotie si de copii. Nu stie decat ca banii conteaza si nimic altceva. Si-a renegat fiul, iar acum incearca sa-si renege si fiica. Habar n-are de nimeni si nimic.
   Sfideaza pe toata lumea cu banii sai si se crede inteligent. Nu. Prin asta iti arati dragostea pentru prostie. Pentru uman. Defapt.. nu. Umanul este dragostea de frumos. Uman e dragostea pentru oameni. Uman poate doar in sensul ca e decazut si limitat doar la valuta si la functia pe care o are. Se crede important doar fiindca are "valoare". 
   Un barbat trecut de cincizeci de ani. Asta este. Un muritor de rand care n-a apreciat "nimicurile" vietii: copii, dragostea, familia. 

   Stau undeva pe margine si rad. Obisnuiam sa stiu acest om. E neschimbat de ani de zile. Raman putin.. surprinsa. 
   Minte umana.. Oare de atat esti in stare?

   

Dumi' si fara inspiratie

   Of Monsters and Men - Little Talks

   O duminica banala si usoara. Frig de frig. Si mor de frig. Asta ori nimic.

   Asta-vara imi doream sa vina toamna, sa ploua din nou. Dar.. tot ce face e sa-si bata joc. De-o violenta apropiata de golaciune. Vant si umiditate crescuta. La ultima verificare, de 73%. Ciuperci crescute si calcate-n picioare prin fata de bloc. Si bloc inalt de opt etaje. Si tristete citita pe fetele batranilor care-i vad pe strada si-n bus. 

   Pe drumul uzual pe care-l urmez, trec de fiecare data pe-acolo. "Pe unde?" Pe acolo. Pe langa strazi pavate cu amintiri. Dulci amintiri de jale acum. Persoane noi ce-mi calca strada. Si zic "a mea" ca si cum eu as fi scos toata piatra cubica si as fi inlocuit-o cu betonul dur de-acum. Iar persoanele vechi.. Ei bine, nu le mai vezi. Merg pe drumuri noi. Pavate cu alte amintiri si alte gusturi ale lor: amintiri dulci, amare, sarate, piperate, acre si lista poate continua.

   Blow a monster's tricky game.
   Ca a mai trecut un weekend crud si rece.
   Cu dureri de cap de la usoarele "moravuri" galbene.
   Si.. E simplu. Si rece. Cu adevarat urat si rece.

   Stay tunned. (:

Îţi plouă-n Coca-Cola

  Astăzi a fost o zi funny pentru fata cu cerneală. De ce?

Să zicem că este din cauza unei..

  Coca-Cola. Se gândea cineva de acum circa 200 ani că această băutură va fi cea mai vândută şi cea mai consumată de pe întreg globul? Presupun că nu. Şi, probabil, acolo unde sunt ei, producătorii iniţiali se răscolesc şi-şi smulg părul rămas când văd veniturile în continuă creştere scoase de 'The Coca Cola Company'.

  Astăzi m-am decis să-mi iau 'una mică' înainte de meditaţii. Era ora opt şi ceva. Cald de se fixau tocurile sceptice în asfalt. Sceptice dacă să continue sau să stea. Exact cum eram eu când am trecut prin parc. Călcam apăsat şi-mi era foarte cald. Mi-era frică să nu se încălzească, aşa că am acţionat rapid. Cam sub forma asta: prinzi cheiţa dozei de coke între degete; tragi... şi face obişnuitul sunet. Mda. Eu şi probabil un milion de persoane în întreaga lume. Bând coke în acelaşi timp. Toţi în aceeaşi secundă. Deşi doar eu şi cheiţa aia am declanşat 'ploaia'. 

  Ploaia care m-a udat destul de sănătos, chiar şi pentru câteva secunde. Ploaia care a făcut bătrânii care se plimbau atunci să se uite ciudat la fata cu cerneală. Ploaia care m-a făcut să râd cu poftă, după o lungă pauză. O ploaie care a cauzat un epic 'shit', cu obişnuitul accent pe 's' and 'h'. Şi, normal, ploaia pe care primăria o controlează prin stropitori automatizate. 

  Fuck me, right? :T

Stay tunned. \m/

Live your life

Nu voi incepe aceasta postare cu un 'buna' sau 'salut'. Niciodata n-am facut-o si nici n-o voi face.

Venisem acum doua ore de afara si ma gandeam la lucruri ce-mi strafulgera mintea de ceva vreme. Am ales un subiect din miile lucruri ce creierul meu le prelucreaza. Ma gandeam cat de scurta este viata asta si totusi cat de lunga este pentru cei de varsta mea. Nu. Defapt nu e lunga deloc. Termenul de 'viata' il folosesc doar pentru anii astia; anii astia care-i las sa treaca fara niciun stres. Vremea asta in care-ti traiesti viata la maxim, clipele frumoase si cele urate, postari funny pe Facebook in care ai fost etichetat, iubirile trecatoare si invidia pe care i-o porti prietenei tale cele mai bune, care oricum va trece.

Aceasta este viata. Viata pe care o vad eu. Viata este un lucru atat de intens si nici nu aveti idee cat de mult trebuie traita. De aceea, nu trebuie sa zici 'viata trebuie traita' gen YOLO (= You Only Live Once) in care sa faci toate prostiile posibile, cum ar fi consumul excesiv de droguri, de tigari sau alcool. Nu zic 'nu', doar ca nu-ti trai chiar atat de intens viata. Nu fa lucruri ce nici nu vei apuca sa le regreti caci, probabil, pot fi prea rapide. Multe lucruri in viata sunt ispititoare si nu le poti face fata. Poti fuma, poti face sex, dar chiar asta este? Ce rost are sa inspiri un fum inecacios in plamani (desi si eu o fac..) si ce rost are sa faci sex doar din placerea de a te satisface? De ce sa nu iubesti? De ce sa nu le imbini? O faci deja? Perfect.

Vorbesc cu prietenii mei si le aud gandurile si ideile. Unii fumeaza pentru ca 'e cool, bro', altii mai trag una mica pe nas sa se simta euforici. Mai sunt unii care isi doresc sa simte placerea de a face amor doar de dragul artei in sine: seductia si placerea de a oferi placere si de a o primi. Altii se exprima prin graffiti prin scarile de bloc si pe cladiri. No problem, dawg.

Dar, cum imi place sa gandesc, 'toti suntem diferiti si speciali in felul nostru', nu? (:

Vreau sa zic.. si ce daca fumezi? Si ce daca faci sex? Si ce daca esti gay sau bi? Si ce daca esti original/a? Cine este lumea sa te judece? Cine sunt parintii sa te judece? Parintii..?! Heh. Nici macar ei n-au dreptul de a te judeca.

Simte-te liber/a pentru cine esti, nu pentru cine vrea lumea sa fii!