Câteodată, vara.

   Simple Plan - Save You

   Câteodată aş vrea să te ascult ore-n şir. Alteori doar să te văd tăcând sub clar de lună sau de soare. Să-ţi văd vorbele ieşind în aburul ce-ţi iese din gură la fiecare bătaie de limbă peste celestul gurii tale.

   Câteodată speram că îmi va trece. Că nu mă voi mai gândi la tine în orice împrejurare bună a vieţii mele. În orice melodie pe care o ascult, în orice bătaie a corzilor chitării tipului din pasajul de la Tomis, trist şi frumos sau în orice carte pe care o citesc, o răsfoiesc sau o aşez în bibliotecă cu grijă. Câteodată îmi doresc să nu mai zic "câteodată".

   Câteodată e vară, ca acum. Ca acum şapte zile fără nici măcar o oră. Când a venit vara şi eu încă visam la jachete, ploaie, vânt, cărţi, teze, lume, controale pe bus şi pedepse. Câteodată e vară, şi-s topită. Nu că-i cald şi-mi frige soarele pielea ce-şi schimbă culoarea în închis bogat în zinc şi alb în interior de calciu, ci îmi frige interiorul, topind poate îngheţata din stomac. Atât de cald.

   Câteodată vreau să-i aud povestirile, pe canapea, în iarbă, pe jos. Poveştile fără niciun om auxiliar care să-i urmeze bucuria. Câteodată sunt posesivă şi-mi pare rău. Nu pentru bucuria sa, ci pentru bucuria mea pe care n-o pot împărţi cu omul de-mi este ca focul sub piele. Iar dacă sub pielea mea s-ar afla culoare injectată, aceasta ar fi culoarea: omul. Omul de l-aş asculta ore în şir. Omul meu. Omul.. şi atât.

   Câteodată vreau mult prea multă libertate.
   Câteodată mi se dă peste nas
   Că-s mică şi visătoare
   Şi că-i vară. O dată la doişpe luni.
   Dar o dată la trei ani e vară în interior.

Stay tunned.

"Eu sunt.." o leapşă.

   Direcţia 5 - Îţi mulţumesc

   1. Ai o poreclă?

   Am mai multe porecle.

   2. Unde locuieşti?

   Într-un bloc ce penetrează Constanţa cea îmbâcsită de maşini şi de lume ca-n toată România. Gazdă a mării şi a diversităţii ce-mi place.

   3. Ce înălţime ai?

   La ultima verificare, puţin peste 1.65. 

   4. Ai o zi onomastică?

   Da. E pe 15 august. Zi în care sunt o ordinară cu nume ca al multor femei şi bărbaţi. Zi nu prea specială pentru mine.

   5. Cu ce te ocupi?

   Mă ocup cu şcoala şi cu acte de voluntariat în ONG-uri + scris un aşa-zis roman.

   6. Ai fraţi sau surori?

   Dap. Am un frate mai mare c-un haz mai mare ca al meu.


   7. Limba maternă?

   Româna.

   8. Limbi vorbite?

   Fluent doar engleză. Franceză bâjbâită şi bătută-n colţuri de bloc şi puţină germană. :)

   9. Colecţii?

   De amintiri prinse-n bolduri, căni, jucării din ourile Kinder (date, pierdute-n lume şi lipsite de către mine), cărţi vechi, monezi, vederi, stickere şi brichete.

   10. Număr la pantof?

   35-36.

   11. Şcoli absolvite?

   Ciclul primar şi gimnazial la 30. Cam atât pentru moment. :D

   12. Materia preferată?

   Istoria.

   13. Ce hobby-uri ai?

   Pictez, scriu, inventez lucruri, câteodată pun în practică acele lucruri, ies, sparg seminţe în sezonul cald afară cu prietenii, obişnuiam să mă dau cu placa, mă uit la seriale, desenez, citesc, ş.a. .

   14. Bani de buzunar?

   Cât de-o ieşire şi încă ceva pentru o pungă de napolitane glazurate şi-un Dr. Pepper.

   15. Dorinţe?

   Cea de a ocupa un loc de conducere în proiecte sau în alte activităţi, înfiinţarea unui club de teatru şi shortfilm în cadrul liceului, să termin cărţile începute, să-mi iau un longboard până-n august şi lista ar putea continua cu alte banalităţi pe care le cred indispensabile.

   16. Vise?

   Când sunt trează. Când e linişte pe strada familiară care dă-nspre blocul meu. Când sunt pe cale de a adormi, ştiind că noţiunea de "somn" este doar un black out către a doua zi. Când scriu şi mă văd în personajul şi-n întâmplarea sa. Când sunt cu lumea mea bună. Când sunt la ore şi mă uit peste băncile acelea şi prin aerul acela inspirat şi expirat de-atâtea chipuri ştiute la peisajul fals de vis de după acele frame-uri albe din termopan.

   17. Număr norocos?

   23.

   18. Ai vrea să revezi..

   O persoană pe care n-am întâlnit-o decât în poze şi-n visele mele.

   19. Ai animale de casă?

   Am avut. Până când blănitura mea a decis că trebuie să alerge într-un loc mai mare decât podeaua sufrageriei mele în clipe fericite. Loc cu multă verdeaţă şi cu multe divinităţi.

   20. Sentimentul cel mai preţuit?

   De bunătate.

   21. Care a fost cea mai frumoasă zi din viaţă?

   Atunci când m-am văzut pe meleag străin, pustiit de limba maternă şi de monoton. Când am văzut întinderi de verdeaţă şi de apă şi când m-am simţit bine în prostia mea inocentă de copil. Şi a mai fost odată, într-o iarnă, acasă, la ciocolată caldă şi vin fiert, mama şi cu tata râzând ca-n vremurile bune, împreună. Atunci eram foarte fericită.

   Leapşă luată de la Iulian. O dau la cine vrea.

Stay tunned.

Azi respir c-un pai.

   Alternosfera - Nepoata lui Gagarin

   A fiert soarele asfaltul. A copt popcornu-n copaci, facand strazile sa miroasa imbietor a floricele. Multe ce stau lipite de crengute fine, inflorite. Cu incalzire automata si transpiratie. De la soare.

   Am uitat complet ca-i unu-n an intai aprilie. Si a trecut fara sa-mi dau seama. Sau silinta sa fac o glumita de "lmao" sau de un finut bun gust, c-un jumatate de "lol" pe buze. Saptamana altfel a inceput. Cu plimbare pe-o strada intr-o alta parte a Constantei ce ma deruteaza complet. Am vazut firma Graphtec Design si toate dedesupturile ei. Oamenii amuzanti ce stau cu castile pe urechi, cu muzica buna, birou super personalizat, c-o planta pe nume "Floare" care cere intr-un biletel lipit de ea sa nu o rupem. Tot acei oameni draguti, stand si povestindu-ne cum le vine lor "inspiratia" pentru siglele publicitare si designul de genul. Si femeia de succes din spatele firmei.

   Am aflat povestea ei de viata. Cum a pornit de la optispe ani pe drumu-i in viata. Cum a inceput de la croitorie, apoi a facut facultatea, fatat un copil, vreo alte trei afaceri in doi ani. Si cum din munca si hotarare a ajuns sa realizeze acea firma. Cum are ea treizeci si noua si fi-su douazeci. Cum eram atenta sa nu alunec de pe marginea bancii pe care ne inghesuiam sa stam la final la "sueta" cu doamna blonda, capul afacerii. Si cum era diriga in spatele meu, cum ma durea spatele de la stat incomod, cum imi batea soarele in cap, cum erau ambalaje de 7 Days pe masa si doze de Fanta, incepute si inca sigilate.

   Iar la inceput, mama Hipsteritei M. a.k.a. Panarama care era ceva de genul "who the fuck is Patrascu?", cand adusesem vorba de el si de fiica-sa. Cu toate virajele si momentele mele de sictir la cugetele de pe geamul masinii in spate, cu Bibizaur si cu Emma. Si glume. Ca acel Caramangiu era in masina din spate cu inca trei colege si ca mama Panaramei a intors. Si omu' se pierduse. Si mama ei era ceva gen "lol noob".

   Cum am terminat noi pe la unspe jumate turul fabricii si discutia interesanta cu tanti. Cum mi-am luat doza de Fanta, agitand-o intr-o veselie, cu gandul la viitorul de care sunt foarte indecisa. Si faptul ca vroiam sa declansez bomba fantastica la Casa de Cultura. Si ca aveam s-o tin foarte bine in masina mamei Hipsteritei M.

   Dar a tasnit cand am scapat-o din mana pe asfalt. In timp ce asteptam masina mamei ei. Cu mic curcubeu cu tot. Si cu sutul dat dozei pana-n gardul de pe strada Mama Naibii fara numar.

   Apoi la Casa de Cultura. El Gato Negro cu Bibi. Iar eu cu Emma ne-am plimbat pe Tomis. Pana we reached Tomis Mall for a gura de Coca Cola la Mc. Unde, ca sa vezi, niste intrusi ne ocupasera masa. Si unde o shaica pe care o stiam numa' de pe Facebook se apropie cu telefonul in mana, sa ma-ntrebe daca vreau sa-i dau numarul meu. Nu pentru ea. Ci pentru shaw ala de la masa care gandise cu voce tare la masa lui de oameni mari ca-s draguta.

   Dat. Primit mesaj cu "buna". Fara tupeu sa vorbeasca cu mine face-to-face.

   O zi de aprilie calduroasa.
   Seems legit for me.

Stay tunned.

Descrie dragostea

   SoKo - First Love Never Die

   Este un sentiment ce usor il poti confunda. Cu altceva. Apare in orice imprejurare, cu oricine. Oricine, cu defect sau fara, urat sau frumos, prost sau destept. Este sentiment ce perfectioneaza persoana pentru care simti acest lucru. 
   
   Nu poti alege persoana de care te indragostesti. Te poti indragosti in imprejurari foarte stupide. Te poti indragosti la o prima vedere, atingere, gest sau miros. Poti sta seri intregi cu luminile stinse, uitandu-te la tavan si gandindu-te la acea persoana harazita de sentimentele-ti confuze. Poti sta treaz pe balcon pana la trei dimineata, compunand versuri pe moment in timp ce te uiti la oras si la luna.

   Poti trece pe langa persoana cu sentiment de pumn in stomac. De voma inconstienta. De strangere de inima si incoerenta. Te poti deprinde cu detasarea ei in ideea de a nu da banuieli. Poti invata sa vorbesti cu omul blestemat fara sa faci contact vizual. Sau doar pentru cateva secunde. Si atat.

   Poti vedea persoana sub o alta aura. Ii poti visa gesturile si cuvintele. Ii poti vedea zambetul atunci cand ploua. Te poti imbolnavi din cauza acestei Fata Morgana, numita dragoste. Vezi natura ca pe propria-ti veriga. Simti ploaia ca pe niste sarutari. Iti simti pieptul eliberat si-ti vine sa urlii numele acelui individ sau al acelei individe cu gand de descarcare.

   Orele de stat pe faleza fara rost au rost doar pentru tine. Caci vezi ceva in marea aia si-n departarea aia. Inspiri aer curat si de uitare a ceea ce tot simti. Si ce urasti. Ca nu-ti poti iubi dragostea fara sa simti un stanjen gadilandu-ti artera. Nu-i poti delimita irisul si culoarea lui in doar jumatate de secunda. Atat cat iti permite mintea si bataia nebuna din stomac.

   Nu esti tu. Devii alta persoana doar stiind ca omu' cu pricina iti aude cuvintele, iti vede actiunile si-ti stie asa-zisele secrete. Crezi ca tot ce faci e gresit. Si simti cum prezenta omului respectiv iti preseaza adevaratul caracter. Ceea ce am urat foarte mult.

   Da pulsatii puternice sarutului, tremur, stare de poet inconstient, insomnie, teama si tulburare. Ceea ce mi-a dat si mie prima dragoste.

   Cand nu stiam de unde trebuie sa incep alineatul. Cu ce trebuie sa incep. Pana m-a izbit drogul la treisprezece ani. Cand tot ce stiam era muzica, placa, animeuri si prieteni. Pana ce acea dragoste mi-a dat dar de-a scrie. Scrisori interminabile cu destinatie precisa. Destinatie indepartata si dorita cu o nesuferita ardoare. 

   Om ce mi-ai dat dar de-a scrie: iti multumesc. Pentru ca mi-ai aratat cum se manifesta termenul "dragoste" si cum e sa saruti pentru prima data. Pentru ca mi-ai dat semn de viata cand nici nu credeam ca exista asa ceva. Pentru ca mi-ai dat nume precise de strazi din oras strain de-al meu. Ca mi-ai scris si mi-ai vorbit de pe malul Somesului.

   Iar acum ma izbesc ca si tine, om ce-mi citesti randurile, de dragoste accidentala. Dintr-aceea in starea cea mai pura. Stare de pus sufletul pe tava si de deschidere a modalitatilor de a percepe sentimentul. Sa sti sa-l numesti asa cum ti-e prezentat de mic om in povesti cu zane si balauri. Ca esti zamislit din act de dragoste sau doar de pasiune, scanteie de amor. Din preludiu al sarutului. Din barbat si femeie. Si ti-e dat sa iubesti pe cine vei vedea si vei simti pumnu-n stomac.

De atunci, aia se va numi dragoste.
Iar tu te vei numi indragostit.

Stay tunned.

"Mărjele"

   Boom Boom Vibration - Dem Know

   Azi a fost luni, frumos, zi de stat şi multe altele. M-oi trezit pe la zece jumate c-o lene imensă. Aşa că m-am dat jos, pe mers în picioare, pe la ora unsprezece. Mi-am luat prânzul (că mic dejun nu-l pot numi) cu mama care vorbea în franceză, iar eu în engleză. Diferenţa? Eu nu înţelegeam ce ea zicea..

   Dus cu tubul, frecat strada cu tubul. Atelier. Doamna Besu a.k.a. Satan în persoană. Patru ore foarte lungi. Eu şi cu Emma, încercând să vindem papioane ce au agitat un om mai mult decât scump şi dulce. Dar nu s-a vândut astăzi niciunul. Anyway, schiţele mele cu "pridvor" şi "trăsături ale lemnului" a cam intrigat-o pe Satana. Aşa că a decis să mi le arunce pe jos (ca semn "subtil" a cât de mult mă "place"). Şi Sabina care vrea să scrie o poveste cu multe liniuţe de dialog.

   După şcoală. Stare de staichill. Victor a.k.a. Vicky, Emma, Sabina, Maria a.k.a. Hipsta M. a.k.a. Panaramă, Adina şi Diana 'Modestie'. Drum cu ei până pe la Casa de Cultură. Că de-acolo ne-am risipit. Apoi, în 51 cu madam Emma. Mergând, desigur, la clasica bârfă "de după şcoală".

Dar Victor călcase pe tubul pe care-l târam.. S-a găurit. La dracu'.

   Şi cu clasica bârfă "de după şcoală" care o ţinem într-un loc cu mese multe, desigur. Mereu magica masă "din-dărăt". Să nu audă ce secrete se discută, ce probleme se dezbat şi ce "Porn-o pe Marte" înseamnă defapt. Că-i poveste ce o discutăm şi că va fi un best seller ca şi "Morţii Mă-tii" scrisă de Un Oarecare Cristi (sau Cristian) şi că va fi o mare bălărie. Şi că-i poveste cu plotting-u' într-o strânsă legătură cu titlul. Nu, nu cu porno. Şi nici porno cu marţieni. Pe.. Marte. Nope.

   Veţi vedea, căci mă tentează să postez întreaga poveste pe blog'şor (când va fi gata). But I will think and judge very wisely before posting. 

   În orice caz. Nici un întreg alineat nu are, deci.. Lunea se poate însenina şi cu jucărioare de la Mc, suc, o colegă, o altă colegă mai mare care a trecut cu cealaltă colegă prin 13 la vreo trei "d-alea mici" şi pe care o respect foarte mult pentru acest fapt and many more others.

   După plecarea acestor două fete, random-ismul de la masă continuă. Ne perturbă idei foarte nesănătoase, desene aiuristice pe care le şi facem şi mărturisiri afurisite. Unele telefoane de la mămici şi obiectele de pe masă cărora trebuie să le facem ceva.. Un Finn acolo, pe suculeţul meu.. Unul foarte cute făcut cu ce este în penar.. Good. Şi băieţi ce-şi fac poze cu bot la masa alăturată.. Daaaamn.

   În concluzie, a fost o zi interesantă şi de acum mă voi apuca de:

1. Schiţe cu "pridvoare" pentru Satan

2. "Caietul pentru Mc" (căci mereu se discută lucruri aiurea de ţinut minte)

3. Scos idei de pe Wikipedia în legătură cu tuberculoza

4. Vlogging. Maybe.

   P.S.: Am avut un chef nebun de scris o postare mai fără deep-uri şi fără figuri de stil. Şi mă simt al dracului de bine.


Stay tunned.

   *Titlul n-are nimic în comun cu conţinutul acestei postări.

Baba de primăvară.

   The Black Keys - Little Black Submarines

Mi-e Baba de primăvară. Mi-e vreme plăcută şi caldă. 

Mi-s drage bass-urile şi chitarele. Mi-s drage unghiile roşii în capăt de degete lungi.

Mi-e foame de degete lungi introduse-n plete lungi. Mi-e foame de rarul pe care ele îl făceau.

   

Mi-e că va fi o primăvară minunată. Pentru toţi. Şi mi-e că visele tale pentru anul ăsta se vor îndeplini. 

   Mi-e că voi vedea o stradă din oraşul tău. Sau chiar mai multe. Şi mi-e că o să dau de tine în autobuz. Printre ardeleni fără margine. Mâncând un kurtos cu scorţişoară pe o bancă într-una din pieţele Clujului cele mari. Sau într-un parc. Mi-e că mă voi pierde printre străini şi că voi ajunge să desenez portrete pentru a mă întreţine. 

   Mi-e că voi dormi pe scările din feţele blocurilor sau că mă voi plimba noaptea, singură, pri-mprejurul a tot ce ai văzut dinaintea mea. Va ploua şi va fi cald. Voi vrea să-ţi scriu 'scrisoarea', dar nu voi şti unde stai. Voi merge zilnic prin mall-uri să iau pliante şi pixuri de pe la promoţii şi să scriu 'scrisoarea' în zeci de exemplare. Să-mi iau drumul de bufniţă, noaptea. Pe la fiecare casă-n parte. Pe la fiecare cutie de scrisori.

   Mi-e că mă voi uita la facultatea de grafică şi c-o să-mi zic că n-am ce căuta acolo. Că n-am talentul ăla într-atât de bun, încât să-mi fac visul real. Mi-e că nu voi mai avea părul blond nisipiu şi lung şi mi-e că nu mă voi mai întoarce în Constanţa, decât în târziul Mai. Sau nici atunci.

   Mi-e că voi găsi alt om în care să-mi investesc sentimentele. Cu gâtul aspru de lamă cu care-şi rade specificul animalier. Mi-e că nu voi mai avea puterea să scriu toate acele pliante cu pixul care abia mai scrie. Că va ploua şi că mă voi îmbolnăvi. Mi-e că va veni omul ăsta cu gâtul aspru, apărându-mă de ploaie cu umbrela sa. Să-mi zâmbească.

   Mi-e că o să am încredere în el şi mi-e că voi da iubirea pentru tine, lui. Mi-e că voi uita de tine şi cum mi-ai dat acest talent de a lega cuvintele. De talentul despre care vreau să-ţi scriu în 'scrisoare'. Că mi-a fost încredinţat demult, iar eu nu ştiam. Până la tine.

   Mi-e că mă voi da în braţele sale, aşa cum te-ai dat tu într-ale mele. Mi-e că mă voi scurge şi că voi fugi, de teama de necunoscut. Şi să nu fi meritat asta.
   
   Mi-e că va fi ora trei după-amiază şi că voi arunca pietre în Someş, uitându-mă în zare. Mi-e că nu voi mai şti în ce zi sunt sau în ce lună sunt. Mi-e că va fi Iunie şi nu-mi voi mai vedea iubirea de la mare. 

   Dar nu mi-e de nimic. Căci mi-am văzut Baba şi cât de senină este. Mi-am văzut părul auriu în vitrină constănţeană. Acolo unde am şi călcat pe piatră rozalie cu paşii mei de muritoare. Şi de visătoare.

   Nu mi-e de nimic. Căci mi-am văzut iubirea de la mare în prima zi de Martie.

   De nimic. De mărţişoare verzi răsărite din pământ. În oraş ştiut.

   Constanţa.

Apelul ochilor căprui #1

   Damien Rice - The Professor & La Fille Danse

   Mi se pare mie, sau nouă, "ordinarilor" cu ochii căprui, ne pasă prea mult? De multe şi de nimic, în acelaşi timp.

   Filtrăm chestii şi le inspirăm în deep-u' nostru. În mai negru decât maroul care-mpânzeşte pupila. Şi dacă m-ai întreba.. cred că am vedea şi sentimentele cu ochiul liber. Căci nu ne e prea greu. 

   Ca atunci când citeşti gândurile, ştii? Căci eu nu ştiu. Să-i preţuiesc, nu alta. Să nu-i mai chinuiesc în bătăile soarelui ce-mi place când nu e puternic. Ca cel de afternoon. Că bat în verzui şi îmi place senzaţia aia de special.

   Se zice că cei albaştri sunt sensibili la lumină puternică, iar cei verzi ar împărţi aceeaşi problemă. Adevărat. Căpruii sunt brute în comparaţie cu fineţea culorilor mai sus menţionate. Asta doar în privinţa soarelui puternic şi a altor aspecte mai neplăcute ale mediului. Şi .. sunt cu mult mai sensibili decât albastrul cerului sau verdele ierbii de sfârşit de primăvară. 

   Noi simţim dintr-o privire. Noi vorbim cu o privire. Noi vrem de la prima vedere. Noi iubim de la prima vedere. Noi vrem să fim noi. Dar să fim şi ca voi. Noi vrem ochii voştri. Noi vrem să iubim, dar nu dintr-o privire. Noi vrem să gândim, ca şi voi. Noi vrem să fim strategici, ca şi voi. Noi vrem să fim lafel de frumoşi ca voi. Şi de speciali.

   Noi vrem să nu fim brute. Noi vrem să lăcrimăm dintr-o simplă rază de lumină, nu din pricina unei imagini. Noi vrem să fim priviţi cum n-am mai fost priviţi vreodată. Noi vrem să îmbrăţişăm lumea. Din priviri şi nu numai. Noi vrem fericire, ca şi voi. Şi privim imposibilul, ca şi voi. Şi vrem să găsim perfecţiunea, ca şi voi.

   Dar parcă voi o găsiţi mai repede.
   Purii rasei umane: cu strop divin de culoare.

Semnat,

doi ochi căprui

"În locul în care privirile ochilor căprui migrează

nu pot veni şi ceilalţi. E ceva ce numai ei ştiu."