Lumea unui licean nebun

Fug departe chiar dacă nu e o soluţie.

Suntem plasme stricate fără nicio rezoluţie.

Mintea-mi joacă feste şi-mi dă de veste că sentimentele n-o să mă lase să trec peste

Ce chestie.

Se afișează postările cu eticheta about me. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta about me. Afișați toate postările

sâmbătă, 20 februarie 2016

Tap-Tap


   Mi-am luat carnet şi am plătit rovinietă pentru o excursie cu cele trei entități din mine: scriitorul, cititorul şi desenatorul. Inițial, am făcut autostopul în timp, ca probabil să-l păcălim şi să-i furăm automobilul, conducându-ne - aşa ne gândeam noi - spre ceea ce am fi vrut să schimbăm, dar n-am avut gând atunci şi să facem, deşi nu ne-a ajuns curajul. Cel puțin la doi dintre noi.

   Scriitorul mereu a avut tupeul să pună în cuvânt ce aveam noi doi în cap. Cititorul îi ajută pe ceilalți doi şi e veşnic retras. N-am scos două cuvinte din gura lui. Desenatorul e cel mai sociabil, vă zic sincer. El face mereu primele mişcări în orice interacțiune. El vine cu idei de excursii şi de nebunii, iar dacă ne vom întâlni vreodată, sigur am plecat în călătorie şi mai mult ca sigur, primul cu care vei face cunoştință va fi desenatorul.

   Conduceam cu nesăbuință un mastodont pe patru roți. Afară era soare, iar aerul dinăuntru era potrivit. Nu simțeam că mă sufoc, cum o făceam de altfel în vremurile când încă era puțin trecut de secol douăzeci şi mergeam cu maşina mamei, fără aer condiționat, la mare, cu toți pruncii din bloc. Distractiv, dar incomod. De data aceasta a fost comod, iar marea nu ne era destinație. Nu de data asta.

   Mergeam în urmărire, timpul fiind depăşit cu mulți kilometrii pe oră. Nu era tensiune în trafic, nu se înjura nimeni. Era un simțământ libertin, puțin constrâns, iar asta ne-a făcut să tragem puțin pe dreapta. Spre surprinderea noastră, şi timpul a oprit la câțiva paşi mai încolo. Nu ne-am explicat nimic. Ne-am trântit pe jos, sprijiniți cu spatele de tap-tap-ul nostru.

Şi am început.

Ne-am pornit pe conversații. Încetul cu încetul, seara se aruncă peste noi, ca bunii amici când sunt în stare ferice şi n-au bun instinctul de echilibru.

În momentele acelea, timpul se împărți în trei, apucând de umăr pe fiecare dintre alter ego-urile mele. Fiecare luase chip de oameni dragi, existenți. Ne pusesem pe şuetă nesfârşită.


Ink: Eu zic că este o relație toxică ce se petrece între voi. Las-o baltă, ai tras destul de prietenia asta.
Scriitorul: Asta vreau, dar nu pot. Nu pot să-l las aşa. Încă are nevoie de mine şi ştiu că mai are ceva bun în el. Doar că-i prost şi încăpățânat.


Cititorul: Te iubesc.
Ink: Cât ai zis că ai băut?


Ink: Timpul nu stă în loc şi cine ştie..
Desenatorul: Da, stiu. Doar că timpul meu îl vrea pe el. 


   Din fiecare discuție am prins fragmente importante. Oameni existenți, transpuşi în cele trei entități, pornite la drum cu mine, într-un mastodont colorat pe patru roți. Simt independența mea, cu tot cu cei trei pe capul meu, înțelegând pe fiecare, chiar înțelegând.

   Niciodată nu m-am înțeles pe mine, deşi pe mine-n trei bucăți separate da. Fiecare a primit timp, iar asta ne-a dat un fior plăcut de relaxare. Suntem cumva o echipă şi nu trebuie să intrăm unul peste celălalt, căci va fi haos. Am înțeles şi aspectul acesta.

   Edificiul meu cu tentă platonică: dragostea. N-am a spune multe vorbe despre aceasta, fiind împământată-n vinişoare de ambiții şi noroc făcut de noi. De aceea am ales să se-mpartă între desenator şi scriitor, să-l prelucreze frumos. Cititorul n-are a face cu sentimentele. El e veşnic lucid şi sancționează aspru. Ciudat lucru: a început să-şi dezmierde asprimea cu opere mai puțin şmirghel şi mai mult catifea. Ceea ce mă surprinde, fireşte.

În fine, drumul nu-l cunoaştem, căci afară-i noapte. Timpul călătoreşte în maşina sa, undeva, în urmă.

Dar tocmai noaptea este cea imprevizibilă, iar un mastodont nu se poate pierde. N-am păcălit timpul, dar l-am împărțit ca pe-o pradă între carnivori, iar asta ne-a împăcat.

Suntem împăcați cu timpul.
Fii atent la un imens tap-tap.
Stă să vină.
Poate la tine.
Cine ştie.
Dă-i de ştire, că-i liber să vie.


miercuri, 12 februarie 2014

Leapşă cu capsă


1. Prezintă-te ! (nume, vârstă, blog)

   Mă ştiţi deja de aproape doi ani ca Ink, aşa că nu voi schimba asta brusc cu numele meu scurt. Am şaişpe şi şapte luni. Mă bucur de multe amintiri la această 'falnică' vârstă. Iar blogul.. oh, well. Cel de faţă. Unde scriu fel şi fel, filtrând diverse sentimente printre rânduri, cu diverse metafore create pe moment şi date spre violul dvs. vizual şi/sau mental. Mai rămâne şi ăla de pe Tumblr. :)

2. Ce zodie eşti? Spune-ne şi câteva trăsături ale zodiei tale cu care te identifici.

   Leu. N-am coamă, că-s femelă, dar ambiţia animalului ăsta superb mă face să mă identific cu el.

3. Ce îţi place să faci în timpul liber?

   Să sortez cărţile într-o ordine de mine aleasă, să ies în locurile mele de nebunii nocturne, să stau pe iarbă în Tăbăcărie când e cald şi senin, să pictez, să scriu, să studiez gesturile mărunte adunate de la alţii de pe-o zi pe alta, să mă oftic că e prea frig, ca dup-aia să mă oftic că-i prea cald, să stau pe balcon în serile de vară, să-mi amintesc lucruri cu oamenii frumoşi întâlniţi în ăştia şaişpe ani. Nu mai zic că-mi place să citesc şi alţi vecini de blog, că probabil ştiţi deja.

4. Culoarea ta favorită?

   Cu toate că toate culorile-mi sunt dragi, una e mai presus de toate. Se făcea ca acum multă vreme, doi bătrâni să joace şah în parcul cu fântâna aia în trepte ovale. Stăteau liniştiţi, mai mult sau mai puţin, şi-şi mutau pionii furioşi în amiaza aceea de primăvară. Printre căsuţe alb-negre, cele două elemente care, cred eu, constituie viaţă într-o compoziţie, un desen naiv al vreunui Andrei de cinci-şase ani sau chiar literele sumbre, tipărite pe-un gălbui ce plănuise a fi alb. Eu îl consider alb. Ei bine, un puşti de şapte ani, timid în tot ce inspira şi expira, şi-a încurcat bunicul în strategia sa străveche: i-a amplasat, între căsuţele acelea alb-negre, firicele de iarbă. Şi a plecat.

   Nu a spus nimic şi nici n-a avut îndrăzneala să mute vreo piesă. A creat un tablou, între muze alb-negre şi verde-praz. Tabloul ăla mi-l amintesc şi acum. Pentru că "puştiul" eram eu, pentru că bunicul nu juca şah şi pentru că verde îmi plăcea să cuprind cu mâna încă de pe-atunci.

5. Melodie, trupă, cântăreţ şi cântăreaţă favorită ?

   Well, shit. Trepidez între "Wet Sand" (RHCP), "Can't Stop", "Australia Streets" (Sticky Fingers), "Snow (Hey Oh)", "Living on a Prayer" (Bon Jovi) ş.a. . Aşa că aleg Rev Theory - Hell Yeah, pentru că e destul de şmecheră şi poate şi Jet - Are you gonna be my girl.

   Trupa favorită e Red Hot Chili Peppers. Forever and after. (poate şi Deep Purple)

   Cântăreţul... Deşi îmi place mult Anthony Kiedis... totuşi, n-aş zice că Tudor Chirilă e nasol, sau că vocea lui Cobain nu e expresivă. Asta mă bate grav. Jon Bon Jovi e awesome. Chet Faker are o voce frumoasă şi un look deosebit.. Şi James Blunt are cele mai fine piese pe care le mai fredonez în minte în zile nasoale. Nu ştiu. Nu mă pot hotărî asupra unuia singur. Damn it.

   Cântăreţele nu-mi prea plac, dar cea de la Pretty Reckless arată al naibii de bine. Aşa că rămân la ea.

6. Ce asculţi când eşti trist/ă?

   Când plouă sunt melancolică, nu tristă. Şi-mi place al naibii de mult să dau din melancolie în tristeţe şi să ascult ritmul vocii constante a ploii, cu final găsit în adormire.

7. Care e replica pe care o foloseşti cel mai des?

   "Dude" sau "bag p*alalalalalong*a". Dar mai sus am repetat "al naibii de bine/mult" într-o veselie, deci o trec şi pe asta pe listă.

8. Poezie preferată?

   Era ceva de Nichita Stănescu. Avea un titlu hazliu. Nu mai ţin minte.

9. Materia preferată?

Engleza.

10. Ce hobby-uri ai?

   Am hobby-uri româneşti. Le iau la vrac. Deocamdată mai am vreo două sute de grame de hobby-uri pe care le aplic când n-am şcoală.

11. Citatul care te caracterizează

   "Acum, în mijlocul ruinelor, vedea că mult mai multe decât ar fi crezut sunt trecătoare şi că în ea este măcar ceva cu siguranţă definitiv..." . Una dintre singurele citate în care mă regăsesc din cartea mea preferată, "Fiul risipitor", a lui Radu Tudoran.

12. Ce sport extrem ai vrea să încerc?

   Să merg pe tocuri de peste doişpe centimetri pe o vreme ca asta, în timp ce plimb un caniş şi-n timp ce-mi dau check in în vreun pub de "fete serioase".

   Sau aş putea să merg La Lăutari şi să pun ceva folk sau punk-rock pe telefon la maxim şi s-o tai la fugă, lol.

13. Dacă ai fi sexul opus, cum ai fi?

   Cum sunt şi acum, dar pregătind prăjituri şi gogoşi. :3

14. Ce te inspiră?

   Natura ei, de obicei.

15. Cinci cuvinte din descrierea ta?

   Vama, summer time, rock it !

   Leapşă ciordită la plictis maxim, o dau la cine a apucat s-o citească.