Lumea unui licean nebun

Fug departe chiar dacă nu e o soluţie.

Suntem plasme stricate fără nicio rezoluţie.

Mintea-mi joacă feste şi-mi dă de veste că sentimentele n-o să mă lase să trec peste

Ce chestie.

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Amintiri

   Christina Grimmie - Back to December (Cover)

   Stau câteodată şi mă uit la poze şi mă întreb "chiar aşa de tâmpiţi suntem..?". După tot ce am făcut împreună, toate prostiile pe care le-am putut face, toate problemele prin care am trecut, iar acum.. Uitare. Ignoranţă.

   Şi tot ce mi-am putut dori era să vă iau pe fiecare în braţe şi să vă zic un călduros "rămas bun". Dar m-am despărţit de mulţi ca un câine. Cum aţi făcut şi voi. Am plecat. Aţi plecat. Şi tot ce am putut zice a fost "pa". Şi usor v-am făcut cu mâna. Mergeam şi nici nu mă uitam în urmă. Căram bagajul ăla greu pe care mi l-aţi făcut voi, ca după patru luni să ajung să-l deschid. Şi să văd că mi-aţi pregătit ceva frumos.

   Căci nu văd părţile rele. Nu vreau să le vad. Că-s laturi ale anteriorului. Iar anteriorul vreau să-l fac perfect. Neridat.

   Şi de neuitat.

   Vă iubesc.
    Chiar dacă nu vă pasă atât de mult.

   Stay tunned.

2 comentarii:

  1. Ah... n-a fost doar o singura data cand a trebuit sa plec desi n-am vrut s-o fac. Doare cand oamenii devin straini dupa ce au impartit atatea. E trist ca... brusc, nu mai au nimic de impartit. Trist, trist, trist.
    Ai grija de tine :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. E foarte trist, dar cred ca timpul le poate vindeca. :3

      Ștergere