De-ale lu' Madam Réalité #3

   Limp Bizkit - Behind Blue Eyes

   Papusi aspirate de popularitate si parfum. Unghii false, blond pui, haine scumpe. Branduri mari, of course. Cum se poate sa-ti pui o amarata de bluza de 30 de lei? Dar de 50? "Doamne fereste! 100 pe putin."
   Mi se pare ca simplitatea.. adica frumusetea acestei lumi se scurge. Unde e bucuria simpla? S-a dus. Si a lasat acesti copii de anii '97 sa se turmenteze in aburi de fite, tupeu, impertinenta si lipsa de respect.

   I-a pus capac o experienta simpla de 28 septembrie. Vineri, din cate se pare. Fata cu cerneala s-a confruntat cu ora de franceza. O ora in care clasa de muzica si canto li se alatura celor de la desen. Nimic neobisnuit.

   Chestia este ca aceste doua clase sunt total diferite. Cei de la desen sunt cuminti si, sa zicem, mai putin impertinenti decat cei de la muzica. Cele de la muzica sunt tunate cu genti de la firme mari, cu parul vopsit in blond dintr-acela ce-ti ia ochii si "gingase si sensibile" la prima vedere. Baietii.. ei bine, baietii de la canto sunt in mare parte la italiana. Iar cei ce sunt la franceza, isi bat joc de ora si vorbesc, intr-adevar urat si sfidator la adresa fetelor de la desen. 

   Ce s-a intamplat cand Ink si-a exprimat opinia? Ei bine, i-a fost data o palma in propria-i clasa. Si una grea. Una grea si dureroasa ce o va tine minte. 

   Exista si persoane cu ochi albastri ce stiu ce este aceea "prietenie" si persoane cu ochi albastri care iti surad in fata dupa ce ti-au infipt cutitu-n inima. Si actioneaza in loc sa spuna argumente pertinente.

   Vazand geanta albastra de pe banca.."Locul meu e ocupat de tine"
   "Mda. Si? Era liber" uitandu-se cu ochii ei fermecatori si cu un chip inocent, dar cu un accent piperat.
   " .. e ghiozdanul pe scaun." zice Ink c-un glas amar.
   "Si din cate vezi.." i-a dat un sut si a cazut sub banca. " e liber." 

   Si asa a intervenit roscata cu ochii albastrii, luand-o de mana pe Ink chiar inainte de a izbucni in plans. Doar de stres. Nimic mai mult. Si a calmat-o.
   Intr-un final si-a gasit un loc. Un loc in locul ei invadat de iepurasi cu colti de lupi si lupi cu colti de lei.

   Raman asa.. masca. Masca a ceea ce a fost odata litoralul. Cu o istorie agitata si traditii de la popoare tranzitorii, nu mi-am imaginat ca fiii si fiicele mele sa fie.. asa.

   Masca pe care Ink o are nu este atat de rezistenta ca cea a lui Tony Stark.
   O singura lacrima..
   Fie ea de tristete sau de bucurie
   De nervi sau altceva
   Ii poate da de gol personalitatea ce o are
   Si ii poate rani orgoliul.

Cu drag,

Madam Réalité

De-ale lu' Madam Réalité #2

   The Kelly Family - Fell In Love With An Alien

   Luni. 24 septembrie. Anul 2012. O dimineata rece si intunecata. Lumina se prelinge printre nori la fiecare cateva minute. In timp ce luna se retrage linistita, soarele isi face aparitia.

   Nu.

   Este o alta iluzie a sa. O iluzie pe care niciodata n-o vom intelege. O iluzie desarta. Doar o iluzie in roua diminetii, care se prelinge pe geam. Un suflu cald ce-l abureste si un muritor nesemnificativ. 
   Atatia ochi si atat de multe suflete. Toti dansam pe acordurile pianului vietii. Alegretto. Adagio. Din nou alegretto.. Rade de noi. Ne creeaza un abis de ganduri si un lant de amintiri. Capabilitatea de a nu uita. Inima de a ramane tare dupa multe iluzii. Iluzii intr-atat de adevarate, incat omul le percepe ca fiind reale.

   Suflu cald in amurgul diminetii. Imi poti explica de ce te faci abur in aer? De ce trebuie sa pleci de langa mine la fiecare expiratie? Fiecare moment in care expir, pierd suflul. Se duce-n larg. Se duce si n-am cum sa-l recapat.

   Avem iluzii mereu. Iluzii ce numai viata ni le creeaza. Ne hranim prin iluzii si ne bucuram. Dar oare putem sa vedem si dincolo de iluzii? Sa simtim ca ceva e in neregula? Nu. O iluzie e precedata de o alta. Daca ai fost atras intr-o iluzie si crezi asta, poate si gandul cel din urma ar putea fi o iluzie. O iluzie ca iluzia chiar exista-n fiinta ta.

   Oameni mergand. Claxoane de masina. Caini latrand. Ambulante. Fosnet de frunze rumene. Sunet de picaturi cazute. Planset de cer. Aer inghetat. Valuri spargandu-se. Copii tinandu-se de mana si mergand veseli spre scoala - oare sunt toate acestea doar o iluzie? O iluzie si-un abur cald pe geamul camerei mele. O iluzie a corpului meu in care alunec singura.

   Cu totii o facem.
   Si nu ne deranjeaza.

   Cu drag,

Madam Réalité.

Inkutzu, `cutzu

    Train - Save Me San Francisco

   Incutu' meuu mic.
   De-o saptamana te-am parasit
   Pentru ceea ce-ti voi povesti
   Iti va trebui...
                                      
I.L.Caragiale, B.P. Hasdeu
Liceul cel portocaliu cu bai de aoleu
Cu holuri lungi si desene pe pereti
Cabinete de pictura si artisti mareti
Profesori draguti si colegi vorbareti
Perverse doua fete si nebuni doi baieti
Si daca nu inveti, tot tu o s-o patesti
Caci suntem 30 in clasa. Mandri si frumosi
"Iepurasii mei albi si asa de pufooosi"
Cum ne-a spus diriga din prima clipa.
Cand in banci ne-am asezat si tremuram de frica
Nu stiam pe nimeni si ma holbam
Dar din ce in ce mai tare ma tulburam
Intrasem in scoala cu un buchet de flori
Iesirea spre curtea scolii am intampinat-o cu fiori
O baie de copii de la generala pan' la liceu
Razele soarelui bateau si aud glasu'
Colegei mele dintr-a treia care s-a mutat
La arte sa ma strige pe numele meu s-atat
Sa rad cand vad colegii ce-mi vor fi
Alaturi patru ani de zile, fara nicio zi

Si rad s-acum de prostiile facute
In doar 4 zile in saptamana asta scurse
Toate povestile spuse la ora de logica
Ce ne-au facut, intr-adevar sa avem logica
Proful nostru de istoria artelor
Aliasul dat "boss" pentru felul sau de-a fi
Cu plete lungi si balaie si cu ochii ca-s albastrii
Ca cerul de vara aflat prin parti pustii

Strengarii in curtea scolii cand batea vantu'
Riscand sa racim pentru o singura tigara
Dar eram multi si ne veseleam cu randu'
Sa tragem cate-un fum dintr-o singura tigara.

Si stiu ca nu e bine si ca poate o sa mor
Dar daca e sa mor vor muri si ei cu mine
Caci de-acum avem acelasi tel. Acelasi scop
Si ca poate vom face altceva mai tare maine

Am fost intampinata, deci, voios
Si asa imi va merge mie bine
Dar le va merge si lor bine si de folos
Ca vor rade si se vor amuza cu glumele mele de cine-stie-cine.

Suntem diversi in clasa noastra. 
Avem un italian magician pe nume Mihai
Parasise patria noastra
Cand avea doar noua ani.

Eu sunt o fata nu prea timida
Cu o privire destul de patrunzatoare
Cu parul blond ce-mi acopera
O parte a fetei mele razatoare.

Destul de deep sa numai fiu deep
La liceu voi fi mai mult hyper
Cum am fost intotdeauna si voi fi
Si asa.. de dragul inimii. 

   Ma simt acum ca intr-o mare familie
   Ma simt doar un iepuras putin nu prea cuminte
   Ma simt ca si cum pot face orice
   Iar "orice" e o arta...

   Nu stiam cum sa va explic prima zi de scoala, asa ca am creat un mic poem. Suntem, dupa cum am spus, 30 de persoane in clasa. Avem cea mai renovata clasa din tot liceul. Avem o diriga super de treaba care e de romana, dar e foarte drastica cand vine vorba de respect si de teme/invatat. Ne-a dat ceva sa invatam, iar toti am invatat. Le-a spus parintilor nostri ca suntem niste copii foarte cuminti, frumosi si buni si ca vrea sa ne tina uniti pe toata perioada liceului. Nu vrea ca problemele "noastre" sa se discute inafara clasei. Mi se pare normal.

   Am avut prima ora de romana miercuri si de fiecare data cand se oprea din dictat lectia, se oprea in preajma catedrei si se sprijina de ea, tinandu-si mainile incrucisate si uitandu-se la fiecare dintre noi, zambind cald. Dupa o vreme, ne spune "Sunteti tare frumosi.", apoi incepuse sa ne zica ca suntem ca si copiii ei si sa n-o dezamagim. Ni s-a facut drag de ea din prima clipa in care ne-a spus asta. 

   Chiar daca este o femeie putin grasuta, este frumusica. Are putin peste 30 de ani si cred ca are in jur de 1.62-1.63 m inaltime. Are parul cret si negru si are o reputatie de scorpie in intreg liceul. Cand intrau cei de la alte clase la noi in clasa si faceau misto de mobilier si de scaunul cu roti de la catedra, cand intrebau de diriga noastra si noi ziceam Crangasu Georgeta, o tuleau imediat afara din clasa.

   Cred ca traiesc o aventura. E riscanta, dar daca nu risti, nu castigi, nu?

   Stay tunned @high school \m/

Iepuras de la 9B. :3

De-ale lu' Madam Réalité #1

   Red Hot Chili Peppers - Meet Me At The Corner

   In sfarsit am inteles un lucru important: o persoana.. o singura persoana iti poate schimba intregul Univers. Printr-un simplu lucru, vorba sau gest. Nimic nu trece neluat in seama.
   Tin cont de toate acestea si imi dau seama ca tot o singura persoana mi-a construit universul si tot aceasta mi l-a distrus. Dar, de asemenea, dupa ce imperiul "meu" inchipuit s-a naruit, mi-am construit unul propriu. Si imi dau seama ca multe persoane sunt in universul meu. Al meu si doar al meu. Si imi dau seama ca viata lor n-ar fi fost cea care este fara mine. Viata mea ar fi fost nimic fara ei.
   Asadar. Ma gandesc ca daca ai bani si averi imensurabile, ce rost ar avea sa le mai ai daca n-ai pe nimeni sa-ti fie alaturi? Si nu vorbesc despre asa-zisii "prieteni" care sunt doar pe interes. 

   Ma amuza totul. Ma amuza toata lumea. Rad in mintea mea si le zambesc politicos persoanelor pe care nici nu le suport. Dar atunci cand chiar imi dau seama ca este acolo, undeva, o persoana care chiar este worth of it, ii voi fi alaturi. Si, din pacate, sau poate din fericire, atunci cand sunt acolo pentru mine, si eu sunt pentru ei. Ba chiar mai mult decat cred. Le ofer sufletul si loialitatea mea. Cateodata raman dezamagita si.. zambesc. De data aceasta singura si cu lacrimi in ochi.

   Fiindca si eu iubesc. Am iubit. Voi iubi. Voi ramane loiala prietenilor mei, dar vad ca nu toti sunt chiar asa cum credeam eu. Si raman cu ochii-n soare.
   Trist.. pentru ei. Port ochelari de soare. Si ii rad soarelui ca am scapat de ei. Lunii ii recunosc faptul ca mi-e dor de ei. Si raman simplu high.

   A doua zi revin si rad. Caci asta e. 
   Mai exista si mancatori de Eugenii.
   Mancatori de Eugenii pe care ii iubesc.
   Si mancatori de Eugenii pe care nu-i suport.

   P.S.: Eu nu mananc Eugenii. Dar voi fi acolo sa va imprumut pe voi, dragilor, care mancati. ^^  Si voi sta acolo, uitandu-va la voi, muritorilor, care nu ma suportati. Caci asta urati cel mai mult, nu? Lasa.. voi fi totusi acolo. <3

Gen 'September 11'

   Jason Mraz - Geek In The Pink

   Inainte de toate, astazi este 11 septembrie. O zi de doliu pentru U.S.A. si pentru lumea intreaga. S-a intamplat cand nici nu stiam sa vorbesc corect. Si s-a intamplat rapid. Asa de rapid, incat nici nu vreau sa dau prea multe detalii. Este destul de socant tot ce s-a intamplat. In special, "oamenii zburatori" care au avut curajul sa se arunce de la sute de metri departare de sol.

   Pentru mine, azi a fost o zi ca oricare alta. O zi in care n-am facut nimic, decat sa numar zilele, orele si minutele pana la festivitatea de deschidere a anului scolar. Solar. Minimal. Crucial. Nu e nici cald, dar nici rece. Nu vine frigul si nici ploaia. E cam derutant.

   Dar motivatia vine razand, nu? M-am motivat azi-dimineata si am pictat ceva. Habar n-am ce e. Este ceva abstract, daca vreau s-o iau in felul asta. Si ma probez cu aproape toate bluzele, hanoracele, pantalonii, pantalonasii si tot ce am in sifonier. Si parca nimic din ce am nu-mi mai place. 

   Cred ca sunt mai plictisita decat credeam. Lipsita de motivatie si fara ocupatie. Totusi, asta se poate numi plictiseala. Se poate, fiindca deja cred ca este toamna si vara cu dilandaurile ei s-a dus. Si asa si voia mea buna. Dar ascult putina muzica, apoi pe la sase jumate ies si eu afara. Cred ca am suferit prea mult de plictiseala in forma avansata astazi si tre' sa ma aerisesc. 

   Prea mult 'One Tree Hill'. Prea mult 'The L Word'. Prea multa muzica. Prea multe desene animate. Prea mult iaurt. Prea multa culoare. Dar stai.. asta este! Culoarea. Mi-am colorat ziua, inca de dimineata. Nu pot zice ca am avut, totusi, o zi monotona.

   Ma duc. Si zambesc. Si fericesc lumea. Fiindca asa sunt eu. :)

   Stay tunned <3

Un tren al ignorantei

   Asa - Jailer

   Astazi ma simt ca si cum mi-as fi petrecut intreaga noapte in tren. N-am facut-o. Doar ca am fost foarte relaxata, iar geamul camerei mele era intocmai ca geamul unui tren. Ma uitam si ma uitam.. Ma pierdeam. Ore in sir ma tot pierdeam. Ma uitam si parca vedeam o alta lume. Parca vedeam dealuri si campii, toate alergand si fulgerandu-mi retina. Imi tineam obrajii-n palme, pana n-am mai simtit nimic, decat vuietul unei obisnuite nopti de septembrie.

   Imaginandu-mi ca intr-adevar sunt intr-un tren, vedeam peisajele ce le-am vazut cu ani in urma. Tot ce vazusem acum un an, vedeam si acum. De data aceasta, ceva imi lumina fata. Si nu erau luminile aglomeratului meu oras. Nu. Era lumina ce-mi incalzea mintea, si anume amintirile. Si gandurile. Si.. tot ce analizez. Tot ce vreau sa spun, dar i-o spun doar persoanei mele. Nu spun nimanui de teama.. Poate pentru ca nimeni nu mai poate fi de incredere in vremurile noastre. 

   Voi putea spune doar ca astept. Ce astept? Astept ce asteptam de multa vreme. Si cred ca voi ramane cu obrajii-n palme, sustinandu-mi capul prin intermediul antebratelor, asteptand. Si in final nu se va intampla nimic. Si ce? Voi rade. Voi ramane intotdeauna o visatoare. O.. "nebuna". O imprevizibila. O persoana care are curajul sa faca orice. Asa am ramas in mintea multora, iar asta nu ma supara, atata timp cat imi cunosc si cealalta latura. 

   Sau, mai bine zis, cealalta latura a umanitatii pe care cred ca aproape noi toti am lasat-o undeva. Undeva unde am ascuns-o si am uitat unde am pus-o. Timiditatea noastra mostenita. Sensibilitatea noastra nativa. Gingasia noastra nevinovata. Finetea si bunul simt. 

   Mai exista asa ceva?

   Da. Din fericire, mai exista. Si mai exista persoane ca mine. Ii vezi "mari si tari" pe dinafara, dar pe dinauntru sunt doar niste suflete visatoare. Corpuri cu sange colorat. Si persoane care nu inteleg persoane.

   De exemplu, am intalnit o persoana care scrie lucruri ce ma intristeaza pe Blogger. Vecini de blog, as putea spune. Am avut sansa sa.. cunosc aceasta persoana. E cu totul alta persoana. Rebela, de gasca, funny din cate am vazut. O persoana de nota 10, as zice. Dar.. ceva o macina pe aceasta persoana. Toti o privesc diferit. Si sufera. Suntem toti lafel, God damn! Indiferent de aparente. Si din cauza asta, aceasta persoana a ajuns sa-si transpuna toate tristetile prin randuri. Le citesc si.. ma afecteaza.

   Iar asa, minunatul tren de miaza-noapte s-a transformat intr-un tren al ignorantei. Va rog mult.. Priviti si dincolo de aparente.

Un "haha" si un LMA

   Alanis Morrisette - Ironic

   Am promis. Am facut. Am ras si am scris. Si pot sa zic ca am dormit fara masura astazi. Dar nu e vorba de mine in aceasta postare, ci de o fosta colega si actuala prietena. 

   La multi ani, Ase! Sa traiesti multe secole de acum incolo, sa chefuiesti cum n-ai mai facut-o vreodata, s-o dai in bara usor, cat sa ai parte de putina actiune (caci viata tre' sa fie interesanta, nu?) si sa razi. Din orice prostie, doar fa-o. 

   Si asa, Ase, da-i viata oricarui gand cu o fapta si oricarei fapte cu un gand. Asa cred ca trebuie sa facem fiecare. Si chiar daca nu suntem in acelasi liceu, sigur se va gasi cineva sa stea in fata ta si sa se dea peste cap ca tu sa nu fii vazuta de profa. Poate un urmas de-al fetei cu cerneala? Aha. Sper ca da. Si chiar daca am sters toate notitele scrise pe Facebook in care faceam review-ul zilei, nu inseamna ca m-am lasat de scris. Acum, High Ink este coltisorul meu discret unde am "voie" sa scriu. Al meu, al vostru si al lor. Undeva unde n-o sa fiu presata sa fac lucruri ca in comentarii de genul "poti sa stergi faza, pls? ;;)".

   Pot spune ca ziua de ieri m-a facut sa simt ceva ce n-am mai simtit de ceva timp; un sentiment de unitate, as zice. Cum eram noi.. "bisericute". In clasa aia verde. Ne facusem "parohii" la un moment dat. Dar, in final, nu s-a plans nimeni. Totul era perfect, huh? Noi si cu "coltul vesel", unde colegutii nostri de banca ne faceau sa radem. Rasuna toata clasa dinspre noi. Rasete si iar rasete. Aveam job full-time de ras cu lacrimi. In special in orele de franceza, unde, stateai linistita cu Ipod-ul pe manual, fara niciun stres ca eram eu in fata ta. Si multe alte lucruri random pe care le spuneam sau le faceam care mentinea putin atmosfera pe randul nostru.

   A trecut o vara in care n-am putut decat sa sper ca o sa ne reintalnim. Fie si o treime din fostul B.; iar asta dupa tabara. Dar ieri, la ziua ta.. PUF! A reaparut sentimentul de unitate, iar la sfarsitul balamucului nocturn, la 9 si jumatate P.M., am ramas sa vorbesc cu creierasul meu. Stateam pe clasica bara galbena din fata blocului, zambind neconditional. Ma simteam bine. Simteam ca, macar o parte din fostul VIII B. va ramane unita. Nu ca si colegi, ci ca si prieteni.

   Oricine isi poate alege prietenii, iar eu cred ca am facut-o. Am ales persoanele care nu vreau sa le uit vreodata. Printre ele te numeri si tu, copilasule. Tu si inca cateva persoane care au dovedit ca pot compune o oda a distractiei in miez de noapte. 

   Si aici inchei postarea aceasta. Ar fi multe de spus, dar nu cred ca ai ochii suficienti de antrenati sa citesti atatea randuri.

   Iti urez inca o data "La multi ani!" si sa fii fericita. Sa nu uitam unii de altii si sa nu ne ignoram cand ne vedem pe strada. Asta ar trebui sa-si reaminteasca si colega noastra care momentan este la tara.

P.S.: Am memorat un lucru care mi l-ai zis intr-o zi in care.. ma rog. O zi normala de scoala: "Intr-una din noptile in care nu dormi, ai putea face un desen pe care nici da Vinci nu l-ar putea face". Multumesc mult pentru determinarea din ziua aceea si multumesc pentru implicarea in tot ce faceam la scoala. Whatever. Aproape tot. Mai faceam si prostii. Si iti multumesc si pentru discutia foarte interesanta pe care am avut-o in Sibiu. M-ai convins ca vei fi un afacerist pe cinste. Sau poate un dezvoltator bun.. In orice caz, ceva ce te caracterizeaza. Ceva serios si epic.

   

Atat de special

   Guess Who ft. Lucia - Special

   Vi s-a intamplat sa va uitati in urma si, deodata, sa va fie rusine de cat de prosti ati fost in trecut? Eu da. Si pot zice asta cu privire la lucrurile ce le-am facut in trecut, in viata mea, pe care le regret, dar nu prea. Chiar si acest blog care, dupa aproape o luna, a adunat un pumnut de followers. Va iubesc pe fiecare dintre voi, chiar si pe cei care citesc blogul asta fara sa-l urmareasca "oficial" <3

   Ma gandeam sa scriu o postare putin mai colorata si mai putin deep. Dar cateodata scap putin din deep-ul meu in orice fac. Asta este.

   Deci. Am fost la meditatii la mate astazi, caci vineri n-am putut due alot of poop. In fine. Am dat de o grupa de clasa a V-a si a VI-a. Pe cativa ii stiam ca erau de la fosta mea scoala generala. Se holbau toti la mine ca la urs. Si, sincera sa fiu, si eu la ei. Erau atat de multi si asaaaa de miiiici <3 Dar ceva mi-a zis ca nu-i de bine cand si-au scos "Iphoanele" si Samsung-urile pe masa sa calculeze cand profu' facea o pauza si iesea din camera :| 

   Ei.. ma rog. Generatia moderna. In fine. Dupa faza asta, aud de la fetita de langa mine "Ce misto esti imbracata" ... Am ramas gen "wadafac". Eu.. misto imbracata.. la meditatii?! Bai.. Usooor. Frana. Eu doar la meditatii ma imbrac la nimereala. Trag pe mine orice imi este mai la indemana.

   Sper sa trag tare cu blogul, caci atunci cand imi merge bine parca uit de bietul meu High Ink :c Sau n-am timp. Sau alte motive de spart seminte in fata blocului, pe Facebook, in pat, la tv, in loc sa fac cu totul altceva. I need a motivation!

   Va iubesc. Pe voi, pe noi, pe ei si cred ca si ei va iubesc pe voi si pe noi.

   P.S. : Voi strangula o sfoara c-o foarfeca. Because.. Fuck logic! :o3

   Stay tunned \m/

Goodbye summer

   The Black Keys - Gold On The Ceiling

   Asta a fost. A trecut si vara.. Bun venit septembrie!

   A trecut si 31 august cu aroma de Fanta si acorduri de muzica rock. Red Hot Chili Peppers. Arena Nationala. Bucare'. Frig. Cam asa pot descrie seara aceasta.

   Pot doar sa sper la lucrurile ce ni le va rezerva toamna. Ne-a pregatit ceva special? Este ea asa de darnica cu noi, cum a fost vara? Hell yes, it is. Vor veni ploile; vor aparea castanele; se vor scurge frunze din copaci si iar voi iesi ca lupul la vanat poze. Peisaje inedite ale unor strazi laturalnice ale Constantei. Si nu numai. Copii veseli vor intra in clasele primare. Preadolescentii vor intra in clasele generale, iar adolescentii la liceu. Studentii la facultate, iar absolventii la master. Absolventii de master se vor indrepta spre ceva ce nu-mi doresc sa mi se intample prea devreme: maturitatea.

   Ce ma asteapta pe mine?

   Un liceu cu profil artistic. Ceva ce mi-am dorit din clasa a V-a, dar parintii nu-mi impartaseau dorinta. In exact 9 zile va incepe acea viata de licean. Simt o multitudine de sentimente: de la frica de necunoscut, pana la nelinistea de a fi odata eleva de liceu. Clasa a IX-a B. Asta va fi scris pe tablita de deasupra usii clasei mele. Clasa de grafica. Clasa pe care nici n-o cunosc. Colegii pe care nu ii stiu. Banca in care voi sta si colegul/colega de banca. Diriginta sau dirigintele pe care o/il voi vedea pentru prima oara in viata. Un pas pe care nu l-am asteptat, dar care s-a intamplat mai repede decat am crezut.

   Ce va asteapta pe voi, cernelistilor?

   Multe posturi. Multe si marunte. Si cred ca mai dramatice decat cele prezente. Doar e liceu, nu? Se poate intampla ooorrriiiceeeee. <3

   Cate lucruri am de spus si cat de scurt e timpul pe care il am.. Am avut aceasta experienta unica de a-i vedea live pe idolii mei in materie de muzica. Sa tip pana am ajuns sa sug Faringosept. Sa rad, amintindu-mi de prostiile ce le-am facut in clasa a VIII-a, sa zambesc ca am norocul sa locuiesc la doua strazi de mare si sa plang ca vara a trecut. Prietena mea cea mai buna a disparut, iar prietenii falsi vin ca fluxul. Pun o masca si merg mai departe.

   Si stau pe balcon cu notebook-ul in brate, uitandu-ma la privelistea ce imi este oferita de la etajul sase al unui bloc din capitala. Oftez si scriu, ciufulindu-mi parul, ca deobicei. Incerc sa vad acea 'luna albastra', dar tot ce vad e un cer inchis. 

   Vazusem la tv ca aceasta 'luna albastra' te face mai agitat. Oare de aceea sunt asa de agitata? Oare virusul 'Vara nu dorm' inca este valabil? Nu cred ca vara se delimiteaza in doar trei luni, printre care sunt nascuta si eu. Vara tine cat vrei tu sa tina. Oare am dreptate? God, tell me I have. :c

Si cred ca nu sunt singura.. :)