Fantome din trecut

   Fantomele mele din trecut par că iau viaţă. Parcă revin, doar să-mi dea peste nas pentru 'nesăbuinţa' mea ce le-a transformat în fantome. În esenţă, nu te poţi detaşa complet de ele, căci îţi sunt în amintiri. Ele trăiesc în amintiri doar, iar eu încep să-mi readuc aminte.
   Mi-am cultivat fiecare părticică de suferinţă şi mi-am creat presupoziţii doar să-mi dea material de bătut la tastatură. Presupoziţii ce s-au dovedit în cele din urmă a fi reale. Melodii ascultate atunci, îngropate cu o mână pe-afară din mormântul timpului, într-o listă de redare în format digital. Oricât de fals ar fi cântat atunci James Blunt când a înregistrat "You're beautiful", nu-mi păsa, îmi crea un vibe, mă obişnuisem cu "eu sunt cea mai tare, dar sunt praf pe tobă defapt" şi cu "pot să fac orice". Da. Eram nesăbuită. Dar doar să-mi ating scopurile fără obiectiv. Scopuri ce nu erau musai de îndeplinit, dar în momente de catarsis, da.
   M-am axat pe o libertate autoinstaurată, m-am legat de oameni toxici cu care am avut legături bolnăvicioase, cu prieteni şi cu legături romanţioase cu ei. Am ignorat palpabilul, şansa care m-a izbit ca trenul, dar care nu m-a ucis. Nu mi-a dat material sărat, incolor, de pus la borcan şi de scris. I took the chance later. Într-un timp când aşteptarea nu-şi găseşte aliaţi, o fată micuţă, frumoasă, isteaţă şi-a făcut timp să-mi lămuresc cortexul, cerebelul şi ambii lobi. Ceva mai mult de-atât.
   Inima îmi îngheţase. O dată cu bestia cu două picioare, ce-mi străbătea fiecare nerv din sistemul meu şi mă îngrozea, mai apoi cu ceva ce n-am crezut că este sau va fi. A dispărut, dar nu definitiv. E o rutină să văd omul ăsta. Pot zice că m-am plictisit. Că m-a scârbit. Că mi-a dat lately alt plot twist în sentimente ca să realizez ceva ce fusese, dar de care nu-mi dădusem seama. Era o joacă pentru mine. Prin joc facem multe, iar mie-mi place să mă joc.
   Mă ofticasem la un moment dat că îmi bat atâta capul pentru ceva ce merită parţial. Funcţionezpe bucăţele, nu sunt încă pregătită să zic "complet" şi să mă refer la ce-am simţit ca fiind complet. Încă caut acest lucru şi pare că-l găsesc. E un moft de pluş. E al dracului de moale, dar ia orice formă.
   Cea mai bună prietenă a mea, pe care o cunosc de când m-a născut, are cancer. Nu realizasem sau nu voiam, iar eu mă afundam în trecut, aproximativ un an, plus, minus, tot pe-acolo. Am rănit-o de zeci de ori, am evitat subiectul şi am primit reproşuri că nu-mi pasă. Nu va putea percepe cât de mult îmi pasă şi că fără ea aş fi un sfert funcţionabilă, acum. Fantomele mele din trecut erau persoanele acelea ce mă îndemnau să vorbesc serios cu mama să-şi facă analizele. Era suspicioasă, dar n-a luat-o de bună, iar acum se întoarce din Bucureşti de la analize, după ~5 săptămâni de radioterapie, curând urmând şi operaţia.
   Zic că totul a fost în voia sorţii şi că voi evita să mă mai ancorez la aspectele acelea din trecut. Am ca obiectiv să ţin workshop-uri cu un set diversificat de persoane şi ca scop... să le dau peste nas celor ce au zis că n-aş fi capabilă de a ţine un curs într-o tabără.
   Personal îmi propun să învăţ să gătesc, să citesc (acum câteva zile m-am apucat de "Doamna Bovary" a lui Flaubert) şi să învăţ. Să fiu alături de ai mei mai mult şi să mă bucur de spontaneitatea vremii trecătoare.

   Îmi doresc, cu ocazia postului ăsta, fiecare dintre cei ce au citit, să îşi seteze în fiecare dimineaţă un obiectiv şi să încerce să-l îndeplinească. Să vă bucuraţi de toate rahaturile şi să faceţi cele mai bune alegeri pentru voi în momentul ăsta. Deveniţi cea mai bună versiune a voastră! Şi chiar îmi place cum am întors postul ăsta, de la semi-deep la o bucăţică de NLP.

   Fuck those ghosts that are still alive in your memories.
   Live your present and remember: whatever you wanna do, just do it!
   Evitaţi să lăsaţi fantomele din trecut să vă decidă prezentul sau viitorul.