Ieri, de-as fi avut suficienta lipsa de ocupatie, mi-as fi amenajat un hamac. Exact, in fata de bloc. Caci ieri mi-a venit de-o poezie. Cu putin lirism, dar s-a dovedit a fi o alta tarasenie de nivel de-a saptea. Scrisa pe telefon si.. stearsa. Caci nu mai aveam suficienta baterie. :(
Scapasem din stransoarea orelor ce presau pe degetele mele in timp de natura statica, cand in sfarsit puteam respira usurata. Cu usoara aroma de cafea si tigara finuta. Tinuta intre degete cu cap specific feminin. Stralucinte giuvaiere la capat de maneca de orice fel. Mov de asta data. Era crapata coaja maronie ce-mi oferea caldura doar pe extremitatile superioare. Cu tubul scrijelindu-se la anterior pe asfalt "de-" si nivelat de cartier familiar.
In vazul aceleiasi brutarii, cu acelasi Volkswagen visiniu incarcat cu paine, pe aceeasi carare. Lungeam drumul. Imi placea vremea si propria-mi companie dezmortita de nervi si ganduri negre. Nici de telefoane de la persoane dorite de care chiar am nevoie sau nedorite pe care le pot adapta usor zambetului meu schimonosit pe dos.
Era o usoara bataie de vant, putin frig, nori inveliti in plumb ce ascundeau lumina. Din-aia buna si calma si cum vrei tu sa-i zici. Din-aia de mancat cereale pe balcon in pantaloni scurti si cu intimatul de-o culoare la vedere. Ca e vara, iar intimatul prinde viata. Expus. Fierbinte.
Cum imi mai urmaream companionii comunitari printre boscheti inca ravasiti si amortiti de goliciune, vedeam foite verzi de primavara. Nu era niciun cap alb. Stiu ca ala are program fix de iesit din "carapace". Ca un fel de ceapa, daca nu mi-e indiscreta comparatia asta.
Cartierul meu, acum dezmortindu-se, il vad lafel ca atunci cand o luam pe "alee", cu "Maia" (bunica) si cu banana care mi-o dadea mama ca gustare pe drum. Cand o luam pe langa arborele ala inalt cu paianjeni impanzindu-si culcus pe frunzele din boschetii goi de acum. Mi-era frica de ei. Si aceiasi ghiocei, rasariti din aceleasi suburbane pamantene. Abtibilduri chicioase ce-mpanzesc pamantul, rasarite din verdele ierbii. Iar prima mea cazatura cu bicicleta sau cu placa, acolo au avut loc.
Semne clare de primavara in Constanta. Dupa, de vara. De intimat colorat. De fete mai cochete. De baieti mai destepti. Muzica de soare-n casti la statii de bus. Caldura sufocanta. Inghetata promisa, daca trec la chimie si la doamna Greti. Plaja. Zmoala-ntinsa peste strazi pavate cu amintiri.
Fericire. Tubareala.
Chef de hamac
In fata de bloc.
Stay tunned.
Lene si relaxare. Shit. I. Really. Need. Right. Now.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu