Lumea unui licean nebun

Fug departe chiar dacă nu e o soluţie.

Suntem plasme stricate fără nicio rezoluţie.

Mintea-mi joacă feste şi-mi dă de veste că sentimentele n-o să mă lase să trec peste

Ce chestie.

vineri, 16 noiembrie 2012

Shit to do. Or not.


      Long time, no see, High Ink.

   Mi-a fost dor de locul ăsta şi de ceilalţi vecini de blog şi de imaginile creative ale imaginaţiei lor. Am rămas fără net şi.. mda. A trebuit să renunţ la micul meu Ink pentru o vreme. Sper să nu fie prea lungă.
   Mă voi refugia în vechiul caiet verde şi voi intra aici din când în când (probabil când voi mai prinde free wireless de la vecinu’). Anyways, mă pot concentra pe şcoală şi pe desene mai mult acum că numai am ceva ce mă poate distrage (cât de geek a sunat asta..). 

   Şi mă pot plictisi în voie.  -_-

   Aveţi grijă de voi, cernelişti.
   
   Stay tunned.




sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Amintiri

   Christina Grimmie - Back to December (Cover)

   Stau câteodată şi mă uit la poze şi mă întreb "chiar aşa de tâmpiţi suntem..?". După tot ce am făcut împreună, toate prostiile pe care le-am putut face, toate problemele prin care am trecut, iar acum.. Uitare. Ignoranţă.

   Şi tot ce mi-am putut dori era să vă iau pe fiecare în braţe şi să vă zic un călduros "rămas bun". Dar m-am despărţit de mulţi ca un câine. Cum aţi făcut şi voi. Am plecat. Aţi plecat. Şi tot ce am putut zice a fost "pa". Şi usor v-am făcut cu mâna. Mergeam şi nici nu mă uitam în urmă. Căram bagajul ăla greu pe care mi l-aţi făcut voi, ca după patru luni să ajung să-l deschid. Şi să văd că mi-aţi pregătit ceva frumos.

   Căci nu văd părţile rele. Nu vreau să le vad. Că-s laturi ale anteriorului. Iar anteriorul vreau să-l fac perfect. Neridat.

   Şi de neuitat.

   Vă iubesc.
    Chiar dacă nu vă pasă atât de mult.

   Stay tunned.

vineri, 2 noiembrie 2012

Oameni si neoameni #1

Robbie Williams - Feel

    Grosolan in multe feluri. Un zambet fals prin care usor ii vezi dintii strambi si ingalbeniti. Galbeni de marlanie si gudron. Strambi.. din neglijenta. Par scurt si negru. Negru pur, ca si barba taioasa ce rasare din fata sa rotunda. Cu buze subtiri si cu colturile gurii impanzind intreaga fata cand zambeste. Zambet fals. Si c-un nas lung cu nari late. Ochii ascunsi sub pungi albicioase de oboseala. Arunca numa' priviri ganditoare. Ca se preface. Si vorbeste cu glasul sau de barbat. Nu se uita in ochii tai cand vorbeste cu tine. N-are suficient curaj. Stie ca e vinovat in fata ta si nu poate.

   La cei o suta saptezeci de centimetri, acest barbat nu poate raspandi decat scarba. Scarba in tot ce vezi. Haine scumpe, dar zdrentuite. Si le poarta ca si cum ar fi un domn. Isi conduce masina ca un domn. Isi fumeaza trabucurile ca un domn. Miroase ca un domn. Un domn ce-si paraseste tot pentru mare. Sta luni intregi pe mare. Uita de sotie si de copii. Nu stie decat ca banii conteaza si nimic altceva. Si-a renegat fiul, iar acum incearca sa-si renege si fiica. Habar n-are de nimeni si nimic.
   Sfideaza pe toata lumea cu banii sai si se crede inteligent. Nu. Prin asta iti arati dragostea pentru prostie. Pentru uman. Defapt.. nu. Umanul este dragostea de frumos. Uman e dragostea pentru oameni. Uman poate doar in sensul ca e decazut si limitat doar la valuta si la functia pe care o are. Se crede important doar fiindca are "valoare". 
   Un barbat trecut de cincizeci de ani. Asta este. Un muritor de rand care n-a apreciat "nimicurile" vietii: copii, dragostea, familia. 

   Stau undeva pe margine si rad. Obisnuiam sa stiu acest om. E neschimbat de ani de zile. Raman putin.. surprinsa. 
   Minte umana.. Oare de atat esti in stare?

   

marți, 30 octombrie 2012

Volatil

  James Morrison - One Life

   Ploaie si nicio raza de lumina. Balti cu ochiuri pierdute pe strazi. Strazi cu asfalt denivelat. Niste valuri calme in centrul orasului. Calme, pana cand incepe vantul sa bata. Sau pana cand se trezeste cate-un monstru colorat sa dea cu roata prin zona. 

   Astazi a simtit frigul inca de dimineata. Dimineata c-un firav miros de roua si de cafea. Si nu era cafeaua mamei. Era cafeaua ei. Caci acum este un "adult". Un adult copilaros care adoarme spre dimineata, cu chitara-n brate. Si nu de multe ori. Cam de doua ori pe saptamana.

   C-un par valvoi si injura vartos. Ca-i noua si nu sapte jumate. Ca a intarziat la ora lu' Besu. Tusu-i raspandit pe birou si pe lucrare. Penita s-a pierdut undeva prin riduri finute de covor. Dar nu crede ca mai conteaza. Numai conteaza. Si intr-adevar nu conteaza.

   Rutina zilnica incepe cu acea racoare amortitoare de noua grade cu plus ale lui Celsius. Si agitatia din mintea ei ca umbrela s-ar putea rupe. Si s-a intamplat. Iar toamna.. anul acesta.. nu este lafel. Deloc lafel. Desi sunt pe jumatate aceleasi locuri. Familiare de ani de zile sau doar de cateva luni. Cu aceleasi denivelari ale asfaltului tare si rece. Batut de vant si ploaie. Si batut de talpile sale grabite. Ale ei si ale altora.

   Ca dimineata strazile-s virgine si simti ca tu esti cel ce le descopera. Cu doar o umbrela pe jumatate dezmembrata-n mana si cu parul lung, fluierand in directia opusa vantului. Facand valuri, valuri prin aer, vrand sa-i faca-n ciuda asfaltului.

   Niciun nerv. In final, niciunul. Caci unii chiar au nevoie de ea. Si ea are nevoie de ei. Cu toate ca are pantalonii uzi si coapsele reci. Cu toate ca-s plete ciufulite, statice inauntru si dinamice pe dinafara. Cu toate ca lutul a cazut de pe placa..

   Sunt momente si momente.

   Stay tunned.




luni, 29 octombrie 2012

Dumm. Bam. Psst.

   Jason Mraz - You And I Both

   De cand descoperi si viata de "dincolo" de basme si povesti fantasmagorice, se mai intampla sa te mai uiti si sceptic. La multe lucruri si intamplari.

   Azi a plouat. Dar am zambit. Si sti de ce? Din simplul fapt ca a fost rece si amarata vremea. Mohorata si iritata de plansul de inceput de dupa-amiaza.

   Am mers c-un pas apasat catre liceu. Ploua. Si masinile stropeau strazi nu prea pustii. Caram acelasi tub negru ca-n fiecare inceput de saptamana. Ma oboseste. Dar in acelasi timp, ma face sa simt ca intr-adevar fac parte din ceva. 

   Ma uit la cerul cel mohorat si oftez. Tin minte ce a fost in mintea mea acum doi ani. Cand nimeni nu stia si nici nu intelegea. Absolut nimeni. Poate doar eu. Sau.. poate nu. Fara intrebari si fara curiozitati grotesti. Umanisme si vorbe aruncate-n vant.

   Gri si urat. Da' ma bucuram. Ca astazi vedeam un film prin fata ochilor mei. Si era filmul meu favorit: al tau. Mintea ta si tot ce tine de tine. De tine si de el. De tine si de ea. Fiindca "duo" e mai bun decat "uno". 

   Cum nu-mi place sa aleg dintre vanilie si ciocolata. Ciocolata, dar si vanilia. Le-as alege pe.. Ambele. Dar nu merge. Ciocolata neagra, dulce, amara, inchisa la culoare. Facuta din cacao. Ciocolata si masculinul. Asta in timp ce vanilia e deschisa la culoare; o culoare placuta si plapanda. Vanilia e intotdeauna dulce. Si provine dintr-o floare. Vanilia ce reprezinta femininul.

   Si, oare, cum as putea alege dintre aceste doua ispite dulci? Te ingrasi doar uitandu-te la torturi cu topping de ciocolata si vanilie.. Fiindca ambele formeaza un "duo".

   Stay tunned.

miercuri, 24 octombrie 2012

Calm. Sau ceva de genu'

   Jason Mraz - Wordplay

   Azi a fost miercuri. Aparent, cea mai nasoala zi din saptamana. 

   Ore lungi si urate.Soare afara. Asa ma asteptam sa fie. Dar a fost mai calm decat ma asteptam. Vremea, desigur. Ca atmosfera era agitata la stimata clasa noua B. 
  Aveam prima ora istorie si stiam ca voi lua un.. patru? Dadusem un test semi-anuntat la care aproape toti am luat note d-astea. La romana ne-a scos ca pe sotii Ceausescu la zid si ne-a ascultat diriga.

   "Ce nota crezi ca meriti?"
   "..cinci?"
   "Sapte. Treci la loc." - Cam asa s-a intamplat. Si nu cu mine. Ca-i numele de familie a tatei cu "L" si nu-i place. Asa ca l-a ales pe Lucaci. Ca tot cu "L" e, dar nu ma supar. 

   Dar desigur ca trebuia sa avem dirigenite! Dar urletele s-au auzit la inceput de ora de romana. Undeva unde domnu' 'p' mare s-a facut praf la bal, si el si amantele sale imbatatoare: Jack Daniel's daughters.

   Iar eu, escaladam scarile pitice cu mare atentie sa nu cumva sa cad. Mi-era frica. Dar nu mi-a fost jena sa-i zic dirigai "Buna ziua" undeva dupa unu si jumatate a.m.. Bal nenorocit.

   Fizica a fost amuzanta ca deobicei. Cu dom' profesor, mai nou director, Gevat, toate razele incidente erau floare la quanta. 

   Biologia.. meh. Dar c-o colega roscata-n fata, n-ai cum sa te plictisesti. :p

   English, english. Apoi, ora cu Lipan. Ne-a verificat caietele. S-a notat pe fiecare cu 24 x Lipan. Ce-o fi insemnand? E un fel de cod al lui Oreste? Un fel de "suna-ma sa te scot la o tequilla"? Un fel de.. fel? Habar n-am. Dar domnisorul cu 'p' mare crede ca e un simplu autograf de la Boss. Caci asa ii zicem noi. Si era cu roz. Because black is too mainstream.
   Dar in timp ce-mi verifica paginile, eu scriam pe tabla in spatele sau "EEEE MACARENAA". S-a uitat si a oftat.

   Si colegiiiiiii meeeeiii suuuunnntt epiciti. Si gata ca li se urca la cap. Fantasmagoricii mei mici. Sabinilor.. Betivilor..

   Fac un eseu despre dom' Ion Barbu scriitor, prozator si matematician. 
   Maine avem romana. Cine stie ce se mai poate intampla?
   Mi-e frica.. Dar astept cu nerabdare
   Ca din 24 sa se faca 25 si sa fie tot octombrie 2012.
   Din pacate trece timpul repede, si asa se incep noile prietenii. Siii..
   
   "-Nu vreau sa se termine vreodata..
   -Ce?
   -Liceul.."



luni, 22 octombrie 2012

Dumi' si fara inspiratie

   Of Monsters and Men - Little Talks

   O duminica banala si usoara. Frig de frig. Si mor de frig. Asta ori nimic.

   Asta-vara imi doream sa vina toamna, sa ploua din nou. Dar.. tot ce face e sa-si bata joc. De-o violenta apropiata de golaciune. Vant si umiditate crescuta. La ultima verificare, de 73%. Ciuperci crescute si calcate-n picioare prin fata de bloc. Si bloc inalt de opt etaje. Si tristete citita pe fetele batranilor care-i vad pe strada si-n bus. 

   Pe drumul uzual pe care-l urmez, trec de fiecare data pe-acolo. "Pe unde?" Pe acolo. Pe langa strazi pavate cu amintiri. Dulci amintiri de jale acum. Persoane noi ce-mi calca strada. Si zic "a mea" ca si cum eu as fi scos toata piatra cubica si as fi inlocuit-o cu betonul dur de-acum. Iar persoanele vechi.. Ei bine, nu le mai vezi. Merg pe drumuri noi. Pavate cu alte amintiri si alte gusturi ale lor: amintiri dulci, amare, sarate, piperate, acre si lista poate continua.

   Blow a monster's tricky game.
   Ca a mai trecut un weekend crud si rece.
   Cu dureri de cap de la usoarele "moravuri" galbene.
   Si.. E simplu. Si rece. Cu adevarat urat si rece.

   Stay tunned. (: