Lumea unui licean nebun

Fug departe chiar dacă nu e o soluţie.

Suntem plasme stricate fără nicio rezoluţie.

Mintea-mi joacă feste şi-mi dă de veste că sentimentele n-o să mă lase să trec peste

Ce chestie.

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Cum a-nceput prima sărbătoare

   Train - Hey, Soul Sister

   O zi cu totul (a)normală prin Constanţa. O zi leneşă. O zi cu spirit de sărbătoare.

   O zi în care am fost la şcoală pentru ore mult mai scurte. O zi în care am adus bomboane şi ne-am servit reciproc. O zi cu multe bezele care repede s-au dus. Tot aşa până seara. 

   Iar până acum, nimic anormal.

   Normale şi cele două ore de română cu diriga şi următoarea oră; cea de chimie. Şi normală doamna dirigintă care ne-a dat liber la distracţie după a treia oră. Normal, fiindcă e drăguţă. Şi cred că numai cu noi e.. 

   Ne-a predat câte ceva, apoi a fost ceva de genu':



   Şi ne-am conformat. 

   După s-au petrecut multe lucruri ciudăţele, având în vedere că am fost cam cinci fete şi-un băiat singuri în mall.. Dar nu cred că sunt de menţionat. Sunt mai mult de ţinut minte de bătrâna de mine ca să vă povestesc peste un an, tot aici, când nu mi se vor părea deloc ciudăţele.

   Iar în rest.. Gerul e kinda big. Lag-ul la World of Warcraft e destul de gras, iar atmosfera de sărbătoare este peste tot afară. Doar trebuie să scoţi capul pe fereastră şi să vezi că vine Crăciunul. Luminiţe peste tot, ger, no snow, but it doesn't matter. La ultima verificare, -2 grade C, iar la Bucureşti încă e mai bine ca la noi: în jur de 2 grade C.

   Şi despre mine.. păăăi nu ştiu ce să zic. Am note destul de ok (înafară de chimie. Îmi e foarte frică la chimie că încă n-am nicio notă..) şi vine vacanţa, relax, vrăjeli, alea, alea. Ca-ntotdeauna, mă plimb şi mă gândesc la una, la alta. Îmi vin idei, apoi mă-ntrerupe brusc un gând de "Haha. Am şi uitat că am bani în buzunaru' ăsta" şi că pot să-mi iau o cafea. Că-i rece. Şi.. mda. Pe cât e de caniculară Constanţa vara, pe-atât de frrig e iarna.

   Văd ca-ntotdeauna statusuri stupide pe Facebook, gen "you're the most beautiful present I can get" şi-mi aminteşte că iubirea-i efemeră. Că e de apreciat fiecare minut pe care ea şi-l rezervă nouă şi mai ştiu că multe din acele statusuri nu-s cu suflet "pus în ele".

   P.S.: Moşu' a venit şi la Ink. Cu mulţi, mulţi, muuuulţi biscuiţi Oreo şi dulciuri. Nici măcar nu pot digera atâtea dulciuri.. Dar.. hai! Să mă simt şi eu înc-odată copil. :D

   Şi aşa să vă simţiţi şi voi.




Stay tunned.

marți, 4 decembrie 2012

Cu fiecare bumbac în parte.

   E.M.I.L. - Vis în şoaptă



   În fiecare dimineaţă te trezeşti cu părul ciufulit. Scurt ori lung. Cu cărare au ba. Cu breton pe o parte sau pe alta. 
   Te trezeşti cu maieul ridicat puţin peste buric. Pătura toată răsturnată pe lângă pat. Iar tot ce se aude este alarma şi înjurăturile ce i le tragi în gând.
   Te ridici în picioare şi începi să faci primii paşi ai zilei. În tălpi golaşe şi puţin reci. Că n-ai avut răbdare să găseşti perechea papucului.
   Te duci la baie. E rece. Mergi spre oglindă şi simţi covoraşul antiderapant. Te vezi. Ea vede. Te strâmbi. Se strâmbă. 
   Spui că-i copilăresc şi te duci mai departe. Cu aceleaşi tălpi golaşe. Străbătând marmura rece si dând peste covoraşul cu peri moi.
   Târi picioarele, lăsând părul să-ţi pice-n ochi. Fie el scurt sau lung. Şi laşi maieul să-ţi stea cum a stat întreaga noapte. Maieu cu desene animate. Că nici acum nu te-ai putut maturiza.
   Pantaloni de pijama lungi. Bleo. Bumbac sută la sută. Cum îţi arată eticheta mereu înainte.
   Deschizi frigiderul şi scoţi laptele. Îţi torni în cană, apoi bei. Şi te ştergi cu încheietura în colţul gurii. Că nimeni nu-i acasă şi că niciodată n-ai fost o lady.
   Te aşezi din nou în pat şi te uiţi în jur. 
   Te trânteşti pe cuvertura moale pe care ai răcit-o. Perna încă caldă. Iar pătura acoperind covorul. Alb cu oranj. Dar nu ai niciun chef. 
   Îţi pipăi lobul urechii. Observi că nu ţi-ai scos cerceii decât de la o singură ureche. Cea dreaptă. Şi zâmbeşti şi-ţi mai spui ceva în gând. 

   Este, într-adevăr, dimineaţă.
   Dimineaţa pe care o trăieşti de doi ani încoace. De când ai început să trăieşti viaţa de adolescentă. Dintr-aia cu agitaţie, cu bune şi cu rele. Mai mult cu rele, căci aşa le vezi.
   Căci aşa te critică "comuniştii", cum îţi place ţie să le zici. Că eşti ciudată şi că oja e prea albastră. Că parcă e "de mort".
   Că parcă fratele tău nebun este acum responsabil şi că se mută. Că e mare şi are iubită. Şi că e tânăr. 
   Că parcă mereu te ia inspiraţia la miez de noapte. Pe balcon. Cu privirea trecută de bulevard. La 3 cu A.M. după.


   Dar nu contează.
   Tu încă stai în pat, iar minutele trec. Şi visezi aiureli. 
   Dar te ridici. Calci pe pătura de pe jos. O urci în pat cu indiferenţă.
   Te duci din nou la baie. Întâlneşti aceeaşi persoană. N-o saluţi, ci doar te amuzi de ea. Te speli şi ieşi.
   Intri în camera ta dezordonată cu patul nefăcut. Nici n-ai vreun gând să-l faci. Şi deschizi calculatorul. Doar ca să pui muzică.
   Iei sutien şi ţi-l reglezi pe forme. Iei lenjerie intimă şi-o plasezi. Bumbac. Se simte. Cum se simt şi blugii din denim albastru. Puţin şifonaţi şi răcoroşi, c-au fost pe sârmă la uscat.
   Bluza să se asorteze. Sau doar să fie potrivită. O brăţară sau două. Mereu la dreapta. 
   Şi parfum prelins pe gât şi unde şti că-ţi pulsează sângele mai puternic în vene.
   Să fie persistent.

   Iei ghiozdanul şi pleci.
   Şi laşi în urmă camera pe dos. Cu muzica lu' OCS şi Matt Pond PA în boxe.

   Că e dimineaţă.
   Şi mereu ai o relaţie intimă
   Cu fiecare fir de bumbac în parte.


   Stay tunned.

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Happy home.

   Coldplay - Fix You (Boyce Avenue feat. Tyler Ward acoustic cover)

   Ţin minte ce aiurită eram înainte de luna septembrie. Agitată cu întrebări asupra liceului şi colectivului. Apoi, totul a trecut foarte repede. Răspunsurile la întrebări au fost găsite, iar colectivul face ca totul să fie mai special.

   Specială este şi ziua de azi. Pentru toţi, mai puţin pentru mine. Fiecare zi îmi este specială, fiindcă trăiesc mai bine decât o făceam cu o zi înainte. Fie că acum am păşit pe asfalt de decembrie şi nu de noiembrie.

   Şi abia este începutul "agitaţiei".

   I mean, multe persoane se agită de reduceri, cadouri, deci lucruri materiale. Unii au uitat în totalitate de acele sentimente pe care le simţi fără voia ta. Atunci când îţi vezi toată familia strânsă-ntr-o singură încăpere. Pereţi îmbibaţi de var şi parfumaţi de fericire. Şi dacă ninge, cu atât mai bine! Bulgăreală de la mic la mare. Nu contează.

   Şi că tot este 1 decembrie.. La mulţi ani, România! Şi.. îmi doresc ca oamenii să nu se mai agite de sărbători doar pentru reduceri. 

   Vă spun că şi o simplă îmbrăţişare de la persoana iubită face cât 20 de Iphone 5.
   O simt pe pielea mea
   Iar fericirea nu poate fi exprimată-n cuvinte.

   Să dea Domnu' să ningă. :D
   Până atunci.. Stay tunned. 




joi, 29 noiembrie 2012

Întoarcere

   Yael Naim - New Soul

   Fie pauză, fie repaus. O iau cum vreţi voi.

   Am fost lipsită de i-net pentru o vreme, dar am revenit. Şi sper că în forţă, având în vedere că mai e puţin până la sărbători şi am lipsit cam mult de la uşoarele mele escapade-n scris. Tot ce am scris e scris în rânduri gri pe fond alb cu liniuţe, totul îmbrăţişat de o copertă.

   Simt că vin sărbătorile. Şi simt cum simţeam de mic copil: prin reclame de Crăciun şi oferte "cu căciuliţe" în vitrine. Mirosul de ger pe care-l simt în fiecare seară şi-n fiecare marţi dimineaţă. Haine ceva mai groase şi căciuliţe amuzante cu panda, iepuraşi sau doar cu simplii  ciucurei atârnaţi. Agitaţia aceea superbă de dinainte ce nu se poate exprima în simple cuvinte. Se simt prin cuvinte necunoscute.

   Tot ce contează acum este fericirea. Oferă cât mai multă şi nu te gândi la ce vei primi în schimb. Îmbrăţişează şi oferă căldură în zile friguroase. Ghemuieşte-te în acel colţ, căci e frig şi vrei să stai afară cât mai mult. 

   Stay tunned. (:



vineri, 16 noiembrie 2012

Shit to do. Or not.


      Long time, no see, High Ink.

   Mi-a fost dor de locul ăsta şi de ceilalţi vecini de blog şi de imaginile creative ale imaginaţiei lor. Am rămas fără net şi.. mda. A trebuit să renunţ la micul meu Ink pentru o vreme. Sper să nu fie prea lungă.
   Mă voi refugia în vechiul caiet verde şi voi intra aici din când în când (probabil când voi mai prinde free wireless de la vecinu’). Anyways, mă pot concentra pe şcoală şi pe desene mai mult acum că numai am ceva ce mă poate distrage (cât de geek a sunat asta..). 

   Şi mă pot plictisi în voie.  -_-

   Aveţi grijă de voi, cernelişti.
   
   Stay tunned.




sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Amintiri

   Christina Grimmie - Back to December (Cover)

   Stau câteodată şi mă uit la poze şi mă întreb "chiar aşa de tâmpiţi suntem..?". După tot ce am făcut împreună, toate prostiile pe care le-am putut face, toate problemele prin care am trecut, iar acum.. Uitare. Ignoranţă.

   Şi tot ce mi-am putut dori era să vă iau pe fiecare în braţe şi să vă zic un călduros "rămas bun". Dar m-am despărţit de mulţi ca un câine. Cum aţi făcut şi voi. Am plecat. Aţi plecat. Şi tot ce am putut zice a fost "pa". Şi usor v-am făcut cu mâna. Mergeam şi nici nu mă uitam în urmă. Căram bagajul ăla greu pe care mi l-aţi făcut voi, ca după patru luni să ajung să-l deschid. Şi să văd că mi-aţi pregătit ceva frumos.

   Căci nu văd părţile rele. Nu vreau să le vad. Că-s laturi ale anteriorului. Iar anteriorul vreau să-l fac perfect. Neridat.

   Şi de neuitat.

   Vă iubesc.
    Chiar dacă nu vă pasă atât de mult.

   Stay tunned.

vineri, 2 noiembrie 2012

Oameni si neoameni #1

Robbie Williams - Feel

    Grosolan in multe feluri. Un zambet fals prin care usor ii vezi dintii strambi si ingalbeniti. Galbeni de marlanie si gudron. Strambi.. din neglijenta. Par scurt si negru. Negru pur, ca si barba taioasa ce rasare din fata sa rotunda. Cu buze subtiri si cu colturile gurii impanzind intreaga fata cand zambeste. Zambet fals. Si c-un nas lung cu nari late. Ochii ascunsi sub pungi albicioase de oboseala. Arunca numa' priviri ganditoare. Ca se preface. Si vorbeste cu glasul sau de barbat. Nu se uita in ochii tai cand vorbeste cu tine. N-are suficient curaj. Stie ca e vinovat in fata ta si nu poate.

   La cei o suta saptezeci de centimetri, acest barbat nu poate raspandi decat scarba. Scarba in tot ce vezi. Haine scumpe, dar zdrentuite. Si le poarta ca si cum ar fi un domn. Isi conduce masina ca un domn. Isi fumeaza trabucurile ca un domn. Miroase ca un domn. Un domn ce-si paraseste tot pentru mare. Sta luni intregi pe mare. Uita de sotie si de copii. Nu stie decat ca banii conteaza si nimic altceva. Si-a renegat fiul, iar acum incearca sa-si renege si fiica. Habar n-are de nimeni si nimic.
   Sfideaza pe toata lumea cu banii sai si se crede inteligent. Nu. Prin asta iti arati dragostea pentru prostie. Pentru uman. Defapt.. nu. Umanul este dragostea de frumos. Uman e dragostea pentru oameni. Uman poate doar in sensul ca e decazut si limitat doar la valuta si la functia pe care o are. Se crede important doar fiindca are "valoare". 
   Un barbat trecut de cincizeci de ani. Asta este. Un muritor de rand care n-a apreciat "nimicurile" vietii: copii, dragostea, familia. 

   Stau undeva pe margine si rad. Obisnuiam sa stiu acest om. E neschimbat de ani de zile. Raman putin.. surprinsa. 
   Minte umana.. Oare de atat esti in stare?