Lumea unui licean nebun

Fug departe chiar dacă nu e o soluţie.

Suntem plasme stricate fără nicio rezoluţie.

Mintea-mi joacă feste şi-mi dă de veste că sentimentele n-o să mă lase să trec peste

Ce chestie.

duminică, 23 decembrie 2012

Fum de-un matinal aprins

   Gym Class Heroes - Clothes Off!

   Anal.

   Aşa ca să vă mai prind atenţia. Pe pariu că sunteţi somnoroşi. Eu nu sunt. 

   Am mai avut parte de o noapte cu moravuri hardcore şi, ca-n acest moment, fum de ţigară românească. Sau nu. Nu românească, da' ca să fiu şi nice cu tanti "aia" de la non-stop căreia îi fac nopţile amare, voi zice că-s ţigări româneşti. 

   Am stat afară. Adică, un oarecare grup'şor de retardaţi a stat afară. Ne-am împărţit "sticks-uri" cu aromă şi licoarea lu' nea Spanac, din demisol. Ne-a dat simţământ de fii de Mama Rusie. Am avut curaju' de a merge din Tomis ... (insert number here) în Tomis Nord. Şi curaj handicapat pe care doar "fermecaţi" l-am putut ispăşi.

   Încă mor de frig şi încă sunt în stare să răspund sincer la unele lucruri. Şi nu că-s neapărat beată. Doar puţin high. Cum obişnuiesc să spun mereu. Doar să ţin telefonul departe de mine şi.. e bine.

   E high. Şi rece. Şi zăpadă. Şi se simte că-i iarnă. Că ies aburi şi din nări şi din fălci când sunt întredeschise. Nu. Fără ţigări, de data asta. Nevinovate sufluri de căldură. Idicaţii că suntem vii.

   Şi e magic. Doar să nu vă mai daţi Dracu' toţi încontinuu. E urât şi Dracu' se satură şi el, nu? Recent, toţi merg la el mai des ca la dom' doftor.

   Fiţi pozitivi. :D



joi, 20 decembrie 2012

Anexele rusinii.

   Vita de Vie - Un om c-o chitara

   Stau acasa intr-o seara in care n-ar fi trebuit sa fiu acasa. Poate afara, da' e frig. Si e zapada. Si.. nimeni numai vrea sa mai iasa. Toti neighbourhood-istii stau si vorbesc pe Skype. Cam asta am facut si eu pana acum cateva minute. Radem ca cica vine sfarsitu' lumii in doua ore. Deja subiectu' a devenit plictisitor. Pentru mine si pentru dragutele prezentatoare tv.

   Am mai spus ca trebuia sa-i iau cadou unei persoane complicate? Well, am trecut si peste asta c-un mic cadou simbolic si o esenta de Ink pe un mic biletel. Lucruri ce au venit si au trecut, intocmai ca ceea ce va spun la masuta asta alba cu scaune negre si pahare verzi.


E: Noi n-avem pahare verzi..

 Aaah.. defapt transparente. Umm.. bine, bine! Bem suc de kiwi si d-aia-s verzi paharele. Multumita? >:T


Dah. =3

   Mmmkay. Siiii.. e vacanta. Mdeah. *Defapt crapa organele-n mine de fericire. :DD*. DAR. Hai sa nu deviez traseu'. Eram la faza cu cadoul persoanei "complicate". M-am invartit, sucit, calculat, masurat, analizat, luat pe ocolite, s.a.m.d. doar ca sa iasa perfect. Si pentru ca n-am vrut sa fie un cadou mort, aruncat intr-o punga de cadou, stand acolo asa.. fara suflare, a trebuit sa-mi consult mama. 

   Si a iesit bine. Doar ca am experimentat mai multe tipuri de sentimente. Timiditate si rusine, dar si emotia de "ce o sa zica? ii va placea cadoul? sunt o tampita?".

   Daw. I-au placut cercelusii pe care i-am sigilat mai ceva ca mp4-ul meu din clasa a cincea si ma simt bine. M-am simtiti si inca ma simt. :3

   Din semestrul doi asteptam o noua colega. Din semestrul doi sper ca si eu sa fac acea decizie pe care vreau s-o fac, dar parca ma simt legata de maini. Si rasa-n fata de o alta persoana foarte draga. Ca ea are mainile dezlegate, iar eu nu. Si stiu ca acel ras e doar in imaginatia mea.

   Anexele rusinii mele. Inca in faza incipienta. Ca o materie canceroasa in carne de om.

   P.S.: Cateodata ma scap sa scriu si-n felul asta. Cu titlu' "deep" si continut muritor. Ca-s o proasta care investeste sentimente pentru oricine.

pentru unu' care are ochi pentru alta.
pentru acea "alta" care-i her bestie..

Stay tunned.


duminică, 16 decembrie 2012

Telenovele cu pisici aristocrate.

   Plain White T's - Make It Up As You Go

   Si nu numai pe ecranul de televineu din sufragerie, inconjurat de fotolii si-o canapea. O vad zilnic in viata 3D de pe strazi, magazine, cafenele, liceu s.a. . Suntem inconjurati de asa-zisele "pisici aristocrate" care se cred intr-o continua telenovela. Cred ca viata lor e o telenovela scrisa prost. 

   Ce cred eu despre telenovele?

   Pai.. sunt mult prea siropoase si mereu e vorba de o poveste de dragoste ce pare imposibila la inceput, dar e foarte si chiar obligat-fortat posibila in ultimele episoade. Ca asa a zis domnu' cu scriptu', iar cameramanii si actorii o urmeaza ca pe Cartea Sfanta, asta e altceva. Eu nu pot decat sa ma uit si sa sparg seminte. Si asta daca vreau neaparat, dar nu.

   O telenovela de pe micul ecran care intr-adevar mi-a placut a fost "Narcisa salbatica". Si stiti de ce? Fiindca era un serial cu o mica, foarte mica tenta de telenovela. Am putut-o resimti. Totul era asa frumos, scriptu' bun, actorii super. Asta pana cand au dat-o-n penibil din sezonul doi. Atunci cand intr-adevar era conceputa ca pe o telenovela.

   Si alte telenovele in viata cotidiana.. Fete ce se cred in telenovele la varsta de 12, 13, 14 ani. Chiar si de varsta mea sau putin mai mari. Abereaza ca cutare si cutare le-au tradat in dragoste si ca viata-i o minciuna. Dude, I agree. Viata e, intr-adevar, o minciuna. Dar sa fim seriosi. Abia termini ciclul gimnazial si gata! Totul e oribil?

   Traiesc si vad "pisicile aristocrate". Nu mi le mai pot imagina ca cele Disney. Astea de-acum au Facebook si telefoane "bengoase" sa-si posteze episoadele de lirism zilnic. Si asa se strang sezoane intregi de telenovele pe Cronologia fiecareia. Se pot citi si rula pe retina.

   Dar dac-as avea de ales intre o rola de scotch si o rola de telenovele, as alege scotch-ul.
   Macar cu el pot lipi si strica. Si asa.. scotch-ul nu polueaza mintile inca curate ale altor pisici. Nearistocrate de data asta. Maidaneze.
   Asa cum sunt si eu.

   Stay tunned.  



joi, 13 decembrie 2012

Agitatie.

   Foster The People - Pumped Up Kicks

   Nici macar o ora de odihna. Tus colorat si pete interminabile de tus pe fata si pe maini. Dovezi ale unei crime. O crima pe care am facut-o in doar sapte ore de munca cu putine pauze. Un desen. Cam primul pe care l-am putut realiza in tus, fara ca sa observ ceva in neregula.

   Si cum sa trec eu, de la "high" la "putin mai muritoare"? Ei bine..

   Se termina semestrul si toti suntem grabiti. Invatam, dam teste din doua-n doua zile, luam note repejor pe caiete, pe ascultat, referate, chestii, tralala. Ultime ore ale semestrului la care imi pun capul pe banca si dorm. Si nu numai pentru ca am stat treaza o noapte intreaga si ca m-am confruntat cu vijelia constanteana, dar a mai fost si ziua fratiorului meu. "Fratior" e putin spus. Geamanul meu mai mare cu 10 ani pe care IL IUBESC FOARTE MULT. :D

   Si.. sa zicem ca sunt intr-o continua spiritualitate vioaie. Cam de weekend-ul trecut. Si o sa spun in urmatoarea postare cam ce am facut in zilele de 8-10 decembrie. Cert este ca mi-am reamintit cum sa ma joc si cum sa fiu din nou copil. Si sa mai las timiditatea la o parte, ca putin Ink mineral nu strica.

   Ridic chiar acum capul de pe birou, c-un gand ca patul e la doi pasi de mine, dar nu ma las. Inca stau. Inca ma pot tine. N-am terminat temele pentru maine. Si nu ca mi-a pasat de asta intotdeauna, ci doar acu'. Ca se termina semestrul. Si asta imi zic inca de la scoala. Cand dormeam linistita cu capul lungit pe spatarul scaunului. Si cu cateva persoane "mancatoare de pufuleti" pe care le iubesc :3 Si care imput clasa de pufuleti..

   Ahh si am uitat sa zic o mini chestie: am extras biletele "secrete" pentru data de 19 decembrie. Avem de facut cadouri colegilor (nu trebuie sa-i spunem persoanei cu pricina ca-i luam cadou), iar mie mi-a picat o fata destul de.. nu stiu cum sa va zic. Mai complicata. O fi ea in grupa cu mine la specialitate, dar tot n-o prea pot intelege s-asa. :| Sau sunt eu prea ignoranta? O puteti lua si asa.

   Deci daca ati avea vreo sugestie..? Orice. E totul binevenit. Chiar si o idee retardata, cum ar fi un toaster cu Spongebob. Sau.. ceva. >.>

   Si asa, mai complicata.. fata asta. Cred.

    Offf, ce ma fac eu cu ei.. ca tre' sa-i inteleg pe fiecare in parte si sa stiu ce le place si ce nu. 

   Asta e.

   Stay tunned.


sâmbătă, 8 decembrie 2012

Cum a-nceput prima sărbătoare

   Train - Hey, Soul Sister

   O zi cu totul (a)normală prin Constanţa. O zi leneşă. O zi cu spirit de sărbătoare.

   O zi în care am fost la şcoală pentru ore mult mai scurte. O zi în care am adus bomboane şi ne-am servit reciproc. O zi cu multe bezele care repede s-au dus. Tot aşa până seara. 

   Iar până acum, nimic anormal.

   Normale şi cele două ore de română cu diriga şi următoarea oră; cea de chimie. Şi normală doamna dirigintă care ne-a dat liber la distracţie după a treia oră. Normal, fiindcă e drăguţă. Şi cred că numai cu noi e.. 

   Ne-a predat câte ceva, apoi a fost ceva de genu':



   Şi ne-am conformat. 

   După s-au petrecut multe lucruri ciudăţele, având în vedere că am fost cam cinci fete şi-un băiat singuri în mall.. Dar nu cred că sunt de menţionat. Sunt mai mult de ţinut minte de bătrâna de mine ca să vă povestesc peste un an, tot aici, când nu mi se vor părea deloc ciudăţele.

   Iar în rest.. Gerul e kinda big. Lag-ul la World of Warcraft e destul de gras, iar atmosfera de sărbătoare este peste tot afară. Doar trebuie să scoţi capul pe fereastră şi să vezi că vine Crăciunul. Luminiţe peste tot, ger, no snow, but it doesn't matter. La ultima verificare, -2 grade C, iar la Bucureşti încă e mai bine ca la noi: în jur de 2 grade C.

   Şi despre mine.. păăăi nu ştiu ce să zic. Am note destul de ok (înafară de chimie. Îmi e foarte frică la chimie că încă n-am nicio notă..) şi vine vacanţa, relax, vrăjeli, alea, alea. Ca-ntotdeauna, mă plimb şi mă gândesc la una, la alta. Îmi vin idei, apoi mă-ntrerupe brusc un gând de "Haha. Am şi uitat că am bani în buzunaru' ăsta" şi că pot să-mi iau o cafea. Că-i rece. Şi.. mda. Pe cât e de caniculară Constanţa vara, pe-atât de frrig e iarna.

   Văd ca-ntotdeauna statusuri stupide pe Facebook, gen "you're the most beautiful present I can get" şi-mi aminteşte că iubirea-i efemeră. Că e de apreciat fiecare minut pe care ea şi-l rezervă nouă şi mai ştiu că multe din acele statusuri nu-s cu suflet "pus în ele".

   P.S.: Moşu' a venit şi la Ink. Cu mulţi, mulţi, muuuulţi biscuiţi Oreo şi dulciuri. Nici măcar nu pot digera atâtea dulciuri.. Dar.. hai! Să mă simt şi eu înc-odată copil. :D

   Şi aşa să vă simţiţi şi voi.




Stay tunned.

marți, 4 decembrie 2012

Cu fiecare bumbac în parte.

   E.M.I.L. - Vis în şoaptă



   În fiecare dimineaţă te trezeşti cu părul ciufulit. Scurt ori lung. Cu cărare au ba. Cu breton pe o parte sau pe alta. 
   Te trezeşti cu maieul ridicat puţin peste buric. Pătura toată răsturnată pe lângă pat. Iar tot ce se aude este alarma şi înjurăturile ce i le tragi în gând.
   Te ridici în picioare şi începi să faci primii paşi ai zilei. În tălpi golaşe şi puţin reci. Că n-ai avut răbdare să găseşti perechea papucului.
   Te duci la baie. E rece. Mergi spre oglindă şi simţi covoraşul antiderapant. Te vezi. Ea vede. Te strâmbi. Se strâmbă. 
   Spui că-i copilăresc şi te duci mai departe. Cu aceleaşi tălpi golaşe. Străbătând marmura rece si dând peste covoraşul cu peri moi.
   Târi picioarele, lăsând părul să-ţi pice-n ochi. Fie el scurt sau lung. Şi laşi maieul să-ţi stea cum a stat întreaga noapte. Maieu cu desene animate. Că nici acum nu te-ai putut maturiza.
   Pantaloni de pijama lungi. Bleo. Bumbac sută la sută. Cum îţi arată eticheta mereu înainte.
   Deschizi frigiderul şi scoţi laptele. Îţi torni în cană, apoi bei. Şi te ştergi cu încheietura în colţul gurii. Că nimeni nu-i acasă şi că niciodată n-ai fost o lady.
   Te aşezi din nou în pat şi te uiţi în jur. 
   Te trânteşti pe cuvertura moale pe care ai răcit-o. Perna încă caldă. Iar pătura acoperind covorul. Alb cu oranj. Dar nu ai niciun chef. 
   Îţi pipăi lobul urechii. Observi că nu ţi-ai scos cerceii decât de la o singură ureche. Cea dreaptă. Şi zâmbeşti şi-ţi mai spui ceva în gând. 

   Este, într-adevăr, dimineaţă.
   Dimineaţa pe care o trăieşti de doi ani încoace. De când ai început să trăieşti viaţa de adolescentă. Dintr-aia cu agitaţie, cu bune şi cu rele. Mai mult cu rele, căci aşa le vezi.
   Căci aşa te critică "comuniştii", cum îţi place ţie să le zici. Că eşti ciudată şi că oja e prea albastră. Că parcă e "de mort".
   Că parcă fratele tău nebun este acum responsabil şi că se mută. Că e mare şi are iubită. Şi că e tânăr. 
   Că parcă mereu te ia inspiraţia la miez de noapte. Pe balcon. Cu privirea trecută de bulevard. La 3 cu A.M. după.


   Dar nu contează.
   Tu încă stai în pat, iar minutele trec. Şi visezi aiureli. 
   Dar te ridici. Calci pe pătura de pe jos. O urci în pat cu indiferenţă.
   Te duci din nou la baie. Întâlneşti aceeaşi persoană. N-o saluţi, ci doar te amuzi de ea. Te speli şi ieşi.
   Intri în camera ta dezordonată cu patul nefăcut. Nici n-ai vreun gând să-l faci. Şi deschizi calculatorul. Doar ca să pui muzică.
   Iei sutien şi ţi-l reglezi pe forme. Iei lenjerie intimă şi-o plasezi. Bumbac. Se simte. Cum se simt şi blugii din denim albastru. Puţin şifonaţi şi răcoroşi, c-au fost pe sârmă la uscat.
   Bluza să se asorteze. Sau doar să fie potrivită. O brăţară sau două. Mereu la dreapta. 
   Şi parfum prelins pe gât şi unde şti că-ţi pulsează sângele mai puternic în vene.
   Să fie persistent.

   Iei ghiozdanul şi pleci.
   Şi laşi în urmă camera pe dos. Cu muzica lu' OCS şi Matt Pond PA în boxe.

   Că e dimineaţă.
   Şi mereu ai o relaţie intimă
   Cu fiecare fir de bumbac în parte.


   Stay tunned.

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Happy home.

   Coldplay - Fix You (Boyce Avenue feat. Tyler Ward acoustic cover)

   Ţin minte ce aiurită eram înainte de luna septembrie. Agitată cu întrebări asupra liceului şi colectivului. Apoi, totul a trecut foarte repede. Răspunsurile la întrebări au fost găsite, iar colectivul face ca totul să fie mai special.

   Specială este şi ziua de azi. Pentru toţi, mai puţin pentru mine. Fiecare zi îmi este specială, fiindcă trăiesc mai bine decât o făceam cu o zi înainte. Fie că acum am păşit pe asfalt de decembrie şi nu de noiembrie.

   Şi abia este începutul "agitaţiei".

   I mean, multe persoane se agită de reduceri, cadouri, deci lucruri materiale. Unii au uitat în totalitate de acele sentimente pe care le simţi fără voia ta. Atunci când îţi vezi toată familia strânsă-ntr-o singură încăpere. Pereţi îmbibaţi de var şi parfumaţi de fericire. Şi dacă ninge, cu atât mai bine! Bulgăreală de la mic la mare. Nu contează.

   Şi că tot este 1 decembrie.. La mulţi ani, România! Şi.. îmi doresc ca oamenii să nu se mai agite de sărbători doar pentru reduceri. 

   Vă spun că şi o simplă îmbrăţişare de la persoana iubită face cât 20 de Iphone 5.
   O simt pe pielea mea
   Iar fericirea nu poate fi exprimată-n cuvinte.

   Să dea Domnu' să ningă. :D
   Până atunci.. Stay tunned.