Lumea unui licean nebun

Fug departe chiar dacă nu e o soluţie.

Suntem plasme stricate fără nicio rezoluţie.

Mintea-mi joacă feste şi-mi dă de veste că sentimentele n-o să mă lase să trec peste

Ce chestie.

marți, 30 octombrie 2012

Volatil

  James Morrison - One Life

   Ploaie si nicio raza de lumina. Balti cu ochiuri pierdute pe strazi. Strazi cu asfalt denivelat. Niste valuri calme in centrul orasului. Calme, pana cand incepe vantul sa bata. Sau pana cand se trezeste cate-un monstru colorat sa dea cu roata prin zona. 

   Astazi a simtit frigul inca de dimineata. Dimineata c-un firav miros de roua si de cafea. Si nu era cafeaua mamei. Era cafeaua ei. Caci acum este un "adult". Un adult copilaros care adoarme spre dimineata, cu chitara-n brate. Si nu de multe ori. Cam de doua ori pe saptamana.

   C-un par valvoi si injura vartos. Ca-i noua si nu sapte jumate. Ca a intarziat la ora lu' Besu. Tusu-i raspandit pe birou si pe lucrare. Penita s-a pierdut undeva prin riduri finute de covor. Dar nu crede ca mai conteaza. Numai conteaza. Si intr-adevar nu conteaza.

   Rutina zilnica incepe cu acea racoare amortitoare de noua grade cu plus ale lui Celsius. Si agitatia din mintea ei ca umbrela s-ar putea rupe. Si s-a intamplat. Iar toamna.. anul acesta.. nu este lafel. Deloc lafel. Desi sunt pe jumatate aceleasi locuri. Familiare de ani de zile sau doar de cateva luni. Cu aceleasi denivelari ale asfaltului tare si rece. Batut de vant si ploaie. Si batut de talpile sale grabite. Ale ei si ale altora.

   Ca dimineata strazile-s virgine si simti ca tu esti cel ce le descopera. Cu doar o umbrela pe jumatate dezmembrata-n mana si cu parul lung, fluierand in directia opusa vantului. Facand valuri, valuri prin aer, vrand sa-i faca-n ciuda asfaltului.

   Niciun nerv. In final, niciunul. Caci unii chiar au nevoie de ea. Si ea are nevoie de ei. Cu toate ca are pantalonii uzi si coapsele reci. Cu toate ca-s plete ciufulite, statice inauntru si dinamice pe dinafara. Cu toate ca lutul a cazut de pe placa..

   Sunt momente si momente.

   Stay tunned.




luni, 29 octombrie 2012

Dumm. Bam. Psst.

   Jason Mraz - You And I Both

   De cand descoperi si viata de "dincolo" de basme si povesti fantasmagorice, se mai intampla sa te mai uiti si sceptic. La multe lucruri si intamplari.

   Azi a plouat. Dar am zambit. Si sti de ce? Din simplul fapt ca a fost rece si amarata vremea. Mohorata si iritata de plansul de inceput de dupa-amiaza.

   Am mers c-un pas apasat catre liceu. Ploua. Si masinile stropeau strazi nu prea pustii. Caram acelasi tub negru ca-n fiecare inceput de saptamana. Ma oboseste. Dar in acelasi timp, ma face sa simt ca intr-adevar fac parte din ceva. 

   Ma uit la cerul cel mohorat si oftez. Tin minte ce a fost in mintea mea acum doi ani. Cand nimeni nu stia si nici nu intelegea. Absolut nimeni. Poate doar eu. Sau.. poate nu. Fara intrebari si fara curiozitati grotesti. Umanisme si vorbe aruncate-n vant.

   Gri si urat. Da' ma bucuram. Ca astazi vedeam un film prin fata ochilor mei. Si era filmul meu favorit: al tau. Mintea ta si tot ce tine de tine. De tine si de el. De tine si de ea. Fiindca "duo" e mai bun decat "uno". 

   Cum nu-mi place sa aleg dintre vanilie si ciocolata. Ciocolata, dar si vanilia. Le-as alege pe.. Ambele. Dar nu merge. Ciocolata neagra, dulce, amara, inchisa la culoare. Facuta din cacao. Ciocolata si masculinul. Asta in timp ce vanilia e deschisa la culoare; o culoare placuta si plapanda. Vanilia e intotdeauna dulce. Si provine dintr-o floare. Vanilia ce reprezinta femininul.

   Si, oare, cum as putea alege dintre aceste doua ispite dulci? Te ingrasi doar uitandu-te la torturi cu topping de ciocolata si vanilie.. Fiindca ambele formeaza un "duo".

   Stay tunned.

miercuri, 24 octombrie 2012

Calm. Sau ceva de genu'

   Jason Mraz - Wordplay

   Azi a fost miercuri. Aparent, cea mai nasoala zi din saptamana. 

   Ore lungi si urate.Soare afara. Asa ma asteptam sa fie. Dar a fost mai calm decat ma asteptam. Vremea, desigur. Ca atmosfera era agitata la stimata clasa noua B. 
  Aveam prima ora istorie si stiam ca voi lua un.. patru? Dadusem un test semi-anuntat la care aproape toti am luat note d-astea. La romana ne-a scos ca pe sotii Ceausescu la zid si ne-a ascultat diriga.

   "Ce nota crezi ca meriti?"
   "..cinci?"
   "Sapte. Treci la loc." - Cam asa s-a intamplat. Si nu cu mine. Ca-i numele de familie a tatei cu "L" si nu-i place. Asa ca l-a ales pe Lucaci. Ca tot cu "L" e, dar nu ma supar. 

   Dar desigur ca trebuia sa avem dirigenite! Dar urletele s-au auzit la inceput de ora de romana. Undeva unde domnu' 'p' mare s-a facut praf la bal, si el si amantele sale imbatatoare: Jack Daniel's daughters.

   Iar eu, escaladam scarile pitice cu mare atentie sa nu cumva sa cad. Mi-era frica. Dar nu mi-a fost jena sa-i zic dirigai "Buna ziua" undeva dupa unu si jumatate a.m.. Bal nenorocit.

   Fizica a fost amuzanta ca deobicei. Cu dom' profesor, mai nou director, Gevat, toate razele incidente erau floare la quanta. 

   Biologia.. meh. Dar c-o colega roscata-n fata, n-ai cum sa te plictisesti. :p

   English, english. Apoi, ora cu Lipan. Ne-a verificat caietele. S-a notat pe fiecare cu 24 x Lipan. Ce-o fi insemnand? E un fel de cod al lui Oreste? Un fel de "suna-ma sa te scot la o tequilla"? Un fel de.. fel? Habar n-am. Dar domnisorul cu 'p' mare crede ca e un simplu autograf de la Boss. Caci asa ii zicem noi. Si era cu roz. Because black is too mainstream.
   Dar in timp ce-mi verifica paginile, eu scriam pe tabla in spatele sau "EEEE MACARENAA". S-a uitat si a oftat.

   Si colegiiiiiii meeeeiii suuuunnntt epiciti. Si gata ca li se urca la cap. Fantasmagoricii mei mici. Sabinilor.. Betivilor..

   Fac un eseu despre dom' Ion Barbu scriitor, prozator si matematician. 
   Maine avem romana. Cine stie ce se mai poate intampla?
   Mi-e frica.. Dar astept cu nerabdare
   Ca din 24 sa se faca 25 si sa fie tot octombrie 2012.
   Din pacate trece timpul repede, si asa se incep noile prietenii. Siii..
   
   "-Nu vreau sa se termine vreodata..
   -Ce?
   -Liceul.."



luni, 22 octombrie 2012

Dumi' si fara inspiratie

   Of Monsters and Men - Little Talks

   O duminica banala si usoara. Frig de frig. Si mor de frig. Asta ori nimic.

   Asta-vara imi doream sa vina toamna, sa ploua din nou. Dar.. tot ce face e sa-si bata joc. De-o violenta apropiata de golaciune. Vant si umiditate crescuta. La ultima verificare, de 73%. Ciuperci crescute si calcate-n picioare prin fata de bloc. Si bloc inalt de opt etaje. Si tristete citita pe fetele batranilor care-i vad pe strada si-n bus. 

   Pe drumul uzual pe care-l urmez, trec de fiecare data pe-acolo. "Pe unde?" Pe acolo. Pe langa strazi pavate cu amintiri. Dulci amintiri de jale acum. Persoane noi ce-mi calca strada. Si zic "a mea" ca si cum eu as fi scos toata piatra cubica si as fi inlocuit-o cu betonul dur de-acum. Iar persoanele vechi.. Ei bine, nu le mai vezi. Merg pe drumuri noi. Pavate cu alte amintiri si alte gusturi ale lor: amintiri dulci, amare, sarate, piperate, acre si lista poate continua.

   Blow a monster's tricky game.
   Ca a mai trecut un weekend crud si rece.
   Cu dureri de cap de la usoarele "moravuri" galbene.
   Si.. E simplu. Si rece. Cu adevarat urat si rece.

   Stay tunned. (:


sâmbătă, 20 octombrie 2012

Praf cu 'p' mare.

   Ed Sheeran - Drunk

   O seara friguroasa de octombrie. Scari. Lume. Costume. Rochii. Pantaloni mulati. Luminite mov. Canapele comfortabile. Perne de culoare electrizanta. Un rosu aprins. Un rosu pontentator de erotic. De erotic si tot ce tine de acesta.

   O atmosfera plina de fum. Al meu si al lor. Mai mult al lor, caci ale lor au fost tigarile. O lume pierduta printre sticle de Jack D's si doze de Burn. Fete dubioase si pocnet de brichete. Baieti dubiosi, dar frumosi prezentati. La ambalaj, vorbesc. 

   Cu aer imbacsit si lume ce vrea sa te imbratiseze. Sau sa te conduca "sus". Sau sa te sarute.. Tot felul de persoane, euforice si nu prea. Si erau colegi frumosi imbracati si persoane foarte frumoase. Machiate si coafate. Frumos gatite. Si gata sa-l vada pe Maxi care oricum n-avea sa apara prea curand.

   O colega mai retrasa, speriata. De oamenii care scot fumu' pe nas ca dragonii. De mine, ca-s un dragon. Unu' proscris de ea si de altii. Un suflet pur cu altul putin orbit. Contrastul intre cele doua mari nonculori. Parca-mi vedeam mica 'eu', cand si mie mi-era frica de oricine si orice. Si ma ingrozea ce vedeam. Dar a plecat si ne-a lasat. Si am lasat spectacolul de perturbare sa continue.

   Cu presiunea ca dom' director e pe undeva si ca diriga va sari sa-ti ia paharu' cu lichid. De orice fel. Si sa te ia la intrebari. Ca mama suna si n-auzi telefonul. Ca e in geanta. Ca geanta e la un etaj superior. Ca tu n-ai grija de ea. Ca-i luata din banii lu' tati care-i plecat de ceva timp. Si ca era si o suma frumusica in ea. 

   Coleg de-al meu a baut. Eu am baut. Colega draga, ai baut si tu. Dar parca nici chiar ca el. Baiatu' c-un 'p' mare a picat. Nu putea. Si l-au luat. Desi eu si ea i-am zis 'nu', el o tinea pe-a lui. Desi paharul se perinda dintr-un colt in celalaltu', el tot vroia sa fie ingurgitat. Si nu de oricine. Ci de 'p' mare. Care acum e in coma. Dupa patru sau cinci ispite nediluate.

   Iar la trei cu a.m. dupa, a aparut si Maximilian. Mai multa agitatie si mai multa ameteala. Relatii de cateva minute si sarutari intre persoane de acelasi sex. Rasete si depresii. Genti pierdute. Pieteni nebuni. Si vorbe-n dodii aruncate la betie.

   Caci si eu m-am imbatat. Am ras. Am imbratisat. Am dansat. Am sarutat. Am uitat.
   Si am plecat.

   Stay tunned.



joi, 18 octombrie 2012

Wow.

   Maroon 5 - This Love

   Am ajuns sa zic dupa ceva vreme 'wow'. Si nu ca as fi reusit sa sar o poarta de aproape doi metri sau ca am reusit sa umblu cum trebuie cu un sevalet. 

   Este cam prima data cand n-am mai intrat deloc pe notebook/PC intr-o saptamana si deja e joi, so.. Pot zice ca-s o persoana destul de ocupata :( Ma seaca tot programul asta de la 12 pana la 7 seara, plus ca avem si teme, eseuri si desene de facut.

   Ceva ce mi-a facut ziua a fost numarul imens de vizualizari ale lui High Ink, din august pana acum. Si.. wow. Deci, wow. Nici nu m-as fi gandit sa fie atatea. Poate credeti ca-s nebuna, dar acesta este my very first blog si cred ca cea mai draga "chestie" a mea unde mai pot fi si eu insine, iar cineva chiar mai trece si pe aici, din cand in cand.

   In legatura cu "Jurnal de one week".. A cam picat planul. Si a cam picat dupa o zi de cand am mentionat despre el. Si cand am vrut sa ma pun pe "tac-tac-tac" la tastatura, m-am blocat. Si, vreau sa zic, aveam atat de multe de zis, dar parca mi se blocase mintea. Si parca vroiam sa desenez ceva pentru ora de grafica. Imi doresc din tot sufletul o bursa la un colegiu sau o facultate de arte dinafara sau macar cateva diplome la concursuri si expozitii. M-ar ajuta si alea.

   Am multe-n minte, dar niciodata nu am timp sau chef sa fac exact tot ce-mi propun. 
   Si cand chiar vreau sa scriu ceva, parca imi vine s-o mai las.. mai motai la teveu', mai joc o runda de basket pe PSP, mai caut modele de manichiura pe net. Chestii de tot felul :D

   Si ca o ultima chestie pe ziua de azi.. Maine am balul bobocilor :3
   I can't wait..

   Si parca tot sentimentul ala il am ca inainte de banchet: frica de nou. Si nu ca n-as mai fi iesit asa seara prin cafenele si alte alea, dar de data asta e bal.. deeh.

   Rochia nu se va atinge de mine nici de aceasta data.

   Pupic pe botic
   De la High Ink.
  (Mai pe pitiponceste.. asa :D)


duminică, 14 octombrie 2012

De-un weekend amarat.

   Ed Sheeran - You Need Me, I Don't Need You

   A fost un weekend scurt ca toate celelalte. Rece si innorat. Nici macar de o lacrima din cer.

   Octombrie a inceput destul de binisor pentru experientele sale limitate ca si mijloc al toamnei. Se joaca cu noi suav, trimitand cate-un vifor de miaza-noapte pe la zona noastra dobrogeana. Mohorat si urat.. Da' bine ma, vremeo. Pacalesti oamenii in halul asta?! Multi au racit din cauza ta, stii. Si printre ei ma numar si eu.

   Dar nu e vorba despre raceli si viroze sezoniere. Inceputul asta brusc de vreme nasoala vine si cu alte lucruri frumoase, nu? Ca doar trebuie sa compensam cumva. 

   Unde vreau eu sa ajung cu vorbaria asta? 

   Incepe cu "a fost odata ca-n povesti, a fost ca niciodata.." si nu chiar din rude mari imparatesti, o prea ciufulita fata. Si aceasta este my friend, care a venit cu o idee de "Jurnal de one week". 

   Si ce reprezinta, mai Inkule, "Jurnal de one week"? Sau de unde i-a venit ideea prietenei tale? o.o

   "Jurnal one week" consta in povestirea sub un chip putin mai fantasmagoric a pataniilor dintr-o saptamana normala de (high)school. Ideea amicei mele i-a venit dupa ce mi-a citit vechile notite de pe Facebook dintr-a saptea in care povesteam, c-un drop de chilli, cam ce faceam eu, ce faceau colegii, ce faceam noi sau ce faceau profii cand nu ne faceam temele, femeile de serviciu cand aruncam cu cornuri in pescarusi sa pape, directoarea cand n-aveam cravatele sau dragul de Gigel, instalatorul, care batea picii nebuni de clasa a cincea (doar baietii, desigur).

   Iar din cauza acestei amice, High Ink a luat viata. Si asa, si cheful meu de scris. Ca, totusi, cineva a crezut in mine si m-a sustinut, cand multi ma judecau sau, mai bine zis, imi "sugerau" sa fac altceva mai bun. Fuck no.

   Si avand in considerare ca vinerea ce va veni va fi balul bobocilor al liceului nostru, cred ca Ink va avea destule treburi de scris, compus si modificat.

   Ma doare inima ca n-am asa de mult timp liber pentru scris si altele, iar cand il am, ori fac teme, ori ma uit la un serial, ori stau minute-n sir pe Facebook, urmarind poze si barfite.. :|

   Si laaas timpul sa mi se scurga printre degete.
   Dar de maine.. incepe.. "Jurnal de one week" :D
   Si sper ca o sa va placa
   Chiar si tie, buna mea prietena
   Care esti la alt liceu, dar stiu ca te vei amuza.
   Sper ca te vei amuza.

   Stay tunned. \m/


Y U NO LET ME ALONE?!